Dezvoltarea industriei de apărare la scară europeană a fost văzută ca o potențială soluție pentru numeroasele probleme economice care afectează decenii întregi multe orașe de pe continent. Însă, în loc să răspundă așteptărilor populației, care miza pe fonduri substanțiale pentru impulsionarea producției de armament și, implicit, îmbunătățirea situației locale, numeroase proiecte au generat nemulțumiri și conflicte, potrivit unei investigații publicate de Wall Street Journal.
În micul oraș Barrow-in-Furness, situat în nord-vestul Angliei, unde industria construcțiilor navale reprezintă o sursă principală de venit, un proiect imens de construcție a submarinelor nucleare a adus în prim-plan provocările generate de inegalitățile economice. Acest proiect a reușit să atragă profesioniști din diverse sectoare, însă a lăsat în urmă o penurie de specialiști în domeniul respectiv.
În orașul francez Bergerac, celebru pentru producția sa de vinuri, rezidenții se declară nemulțumiți, simțind că au fost lăsați doar cu promisiuni neîmplinite și cu o prezență aeriană sporită de drone, în urma transformării unei uzine de explozibili din vecinătate.
Citește șiUn incendiu a izbucnit la bordul portavionului francez Charles-de-Gaulle, în timpul unor lucrări de întreţinere în portul Toulon
În contextul european, aceste tensiuni ridică provocări pentru liderii politici care se străduie să obțină sprijinul alegătorilor pentru o creștere a investițiilor menite să facă față Rusia și China, eforturi care deseori se realizează prin reducerea cheltuielilor destinate protecției sociale.
La reuniunea viitoare a alianței NATO din Turcia, care are loc luna viitoare, unul dintre subiectele cheie va fi legat de modul în care investițiile militare contribuie la economie prin crearea de noi oportunități de angajare și avansarea tehnologiilor.
Se așteaptă ca discuțiile să se axeze pe această idee, potrivit căreia cheltuielile pentru apărare au un impact pozitiv și asupra economiei locale.
John Healey, care anterior a ocupat funcția de ministru al apărării în Marea Britanie, a demisionat recent ca urmare a unei dezacordări cu privire la bugetul alocat pentru apărare, considerat insuficient de către acesta, propus de către Keir Starmer, care ocupă funcția de premier.
Locuitorii anumitor regiuni se confruntă cu o perioadă de așteptare destul de lungă pentru a putea beneficia de pe urma investițiilor masive în infrastructura militară, care uneori pot dura ani de zile pentru a produce efectele scontate. În orașe precum Barrow și Bergerac, cei care au nevoie de aceste oportunități nou create sunt adesea cei care profită cel mai puțin de avantajele oferite de aceste noi oportunități.
Într-o declarație, o persoană a exprimat nemulțumirea locuitorilor, afirmând:
„Avem arme de distrugere în masă, dar nu avem niciun zugrav”
La sfârșitul perioadei Războiul Rece, odată cu scăderea cererii pentru construcția de noi nave militare, Barrow, un oraș cu o populație de aproximativ 67.000 de locuitori, s-a transformat într-una dintre regiunile cele mai defavorizate din Marea Britanie.
5,4 miliarde de dolari reprezintă valoarea contractului atribuit de guvernul britanic companiei BAE Systems pentru construirea de submarine de atac cu propulsie nucleară clasa AUKUS în Barrow. Proiectul, la care participă și SUA și Australia, a reactivat activitatea șantierului naval la capacitate maximă.
5.000 de locuri de muncă noi au fost generate de contract la șantierul naval din Barrow, care și-a extins capacitățile în ultimii ani pentru a putea construi submarine Dreadnaught – echipate cu rachete balistice și propulsie nucleară – și submarine Astute pentru marina britanică. În prezent, un număr de 14.000 de persoane sunt angajate de BAE în Barrow.
Oferta salarială și pachetul de beneficii superior al companiei BAE a reușit să atragă persoane din diverse domenii profesionale, golind orașul de specialiști precum mecanici, instructori de conducere și asistenți medicali care anterior activau în alte sectoare.
În urma unei declarații, un responsabil cu conducerea unui restaurant din Barrow a relatat că
„S-au dus toți la șantierul naval”
. El a mai adăugat că, deși există arme de distrugere în masă, localitatea se confruntă cu o problemă inedită: nu are niciun zugrav disponibil, exprimându-se astfel:
„dar nu avem niciun zugrav”
.
O creștere rapidă a valorilor imobiliare a fost înregistrată ca urmare a sosirii fondurilor și a forței de muncă. Locuințe au fost transformate în unități de închiriat și sunt acum ocupate de numeroase familii.
Un efect dublu are loc în această localitate, unde creșterea economică are un impact contradictoriu, după cum afirmă un locuitor:
Acest boom economic „ține orașul în viață, dar îl și distruge”
, a declarat David Richards, care lucrează ca barman în localitate.
Orașul este caracterizat printr-o diviziune profundă, fiind descris ca un loc unde coexistă extremele,
„Este un oraș al celor care au de toate și a celor care nu au nimic”
.
Experții în domeniu susțin că, în timp, întreaga comunitate va avea de câștigat de pe urma investițiilor masive în sectorul apărării naționale.
Potrivit unui expert, sectorul respectiv are nevoie de forță de muncă specializată, bine remunerată, ceea ce generează un efect de multiplicare pozitiv.
„Sectorul tinde să aibă nevoie de muncitori calificați care sunt bine plătiți și, deci, efectul multiplicator este bun”
, a declarat Trevor Taylor, director al programului pentru apărare, industrie și societate la Royal United Services Institute (RUSI) din Londra.
În urma acestui fenomen, impactul se va resimți la nivelul întregii comunități, după cum a adăugat el:
„Efectul se va simți în toată comunitatea.”
În anumite regiuni din Barrow, locuitorii se confruntă cu condiții de viață deosebit de dificile, fiind considerate printre cele mai defavorizate din Marea Britanie.
O diferență semnificativă de 12 ani se înregistrează în ceea ce privește speranța de viață a bărbaților atunci când se compară Barrow cu Broughton, o localitate situată la o distanță de doar 20 de kilometri.
Dualitatea societății locale a fost reliefată de către Michelle Scrogham, reprezentantă a Parlamentului britanic pentru zona Barrow and Furness, care a afirmat:
„Este un oraș al celor care au de toate și a celor care nu au nimic. Există două tipuri de oameni în Barrow: cei care de-abia așteaptă să vină Crăciunul și cei care nu își doresc deloc să vină”
Orașul nostru a cunoscut o perioadă de înflorire, însă Kay Hyland, primarul localității, remarcă o atmosferă complet schimbată, declarând:
„În tinerețea mea, orașul era extrem de animat, dar acum este mort”
.
El subliniază că locuitorii nu sunt preocupați doar de aspectele profesionale, ci și de posibilitatea de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut, adăugând:
„Mai vrem să facem lucruri și în timpul liber”
.
Anumite comunități locale au cunoscut o evoluție favorabilă în urma fondurilor alocate sectorului militar.
Transformarea urbană a orașului suedez Linkoping, centrată pe industria aerospațială și de apărare, a durat aproape un veac, în vreme ce influxul recent de fonduri pentru fabricarea de rachete a revitalizat complet economia locală din Camden, un oraș situat în statul Arkansas din SUA.
În anumite regiuni europene, efectele investițiilor în domeniul apărării au fost contradictorii.
Rheinmetall, un important producător german de echipamente militare, a fost nevoit să renunțe la proiectul de construire a unei noi fabrici în Saxonia, din cauza rezistenței puternice a locuitorilor din zonă.
Deși bugetul pentru apărare a înregistrat o creștere considerabilă, Polonia se confruntă cu o penurie de muncitori calificați în domeniul militar-industrial. În urma acestei situații, țara a fost nevoită să aloce miliarde de dolari pentru achiziționarea și fabricarea de echipamente militare în urma unor parteneriate cu Coreea de Sud.
În ciuda fluxului de bani care intră în orașe defavorizate din Europa pentru dezvoltarea industriei de apărare, locuitorii acestor zone rămân nesatisfăcuți. Un exemplu elocvent este oferit de situația din Bergerac, unde investițiile masive nu au reușit să îmbunătățească viața localnicilor.
În Bergerac, un oraș medieval situat în sud-vestul Franței, cu o populație de 27.000 de locuitori, economia s-a diversificat în jurul producției de vinuri și de explozibili militari.
În urma perioadei post-Războiul Rece, Franța a decis să închidă mai multe fabrici de producție a pulberilor pentru muniție, care anterior funcționaseră timp de sute de ani, generând astfel o pierdere semnificativă de locuri de muncă, numărându-se mii de angajați afectați în regiunea Bergerac.
Creșterea numărului de angajați a fost semnificativă, ajungând la 600 de persoane, de la doar 200 înainte de începerea conflictului din Ucraina.
În aceeași perioadă, veniturile anuale au înregistrat o creștere substanțială, trecând de la 190 milioane de euro la 580 milioane de euro.
Sursele locale au raportat că, până în prezent, o cantitate infimă din fondurile alocate a ajuns în posesia comunității locale.
Bergerac este un exemplu în acest sens, deoarece majoritatea salariaților din domeniul apărării sunt originari din regiuni exterioare.
De asemenea, o parte semnificativă a operațiunilor de asamblare desfășurate în uzină se realizează prin procedee automate sau necesită expertiză specializată, care nu este disponibilă la nivel local.
Prezența unor drone neautorizate a fost semnalată în zona uzinei Eurenco din Bergerac, fapt care a ingrijorat anumiți angajați care au făcut mutarea în localitate dinspre alte centre urbane mai populate din Franța.
În loc de investiții militare, Mathieu Brand, co-președinte al unui centru cultural din Bergerac, consideră că
„ar fi mai bine să se genereze locuri de muncă suplimentare în instituțiile de învățământ și asistență medicală, să se aloce fonduri pentru sănătate și educație”
.
Fabrien Ruet, edilul localității, a declarat că instalarea fabricii a constituit un succes relativ ușor pentru Emmanuel Macron, permițându-i președintelui francez să dea impresia unei reacții rapide la amenințările proferate de Rusia, însă necesitățile locuitorilor din Bergerac au fost trecute cu vederea.
În ciuda așteptărilor, potrivit lui Ruet, Eurenco nu a produs efectele scontate asupra companiilor locale vechi.
„Nici companiile noastre vechi nu beneficiază azi de pe urma efortului Eurenco, cu toate că ar trebui să existe un efect de domino”
, a declarat el.
În schimb, Ruet a afirmat că localele sunt în poziția de observatori,
„Noi suntem doar spectatori”
.
COMENTARII / 0