Iranul a creat armă letală cu tehnologie inamică

Iranul a creat o dronă kamikaze, Shahed-136, care a transformat radical strategiile militare în secolul XXI, oferind posibilitatea unei armate mai puțin puternice să înfrângă sisteme avansate de apărare antiaeriană, care sunt mult mai costisitoare și complicate, prin mijloace mai accesibile.

Drona Shahed-136 a înregistrat inițial un cost de producție cuprins între 20.000 și 50.000 de dolari, însă anumite versiuni ale acesteia pot fi fabricate în prezent pentru o sumă de aproximativ 7.000 de dolari.
Tranziția către utilizarea acestor drone a determinat o schimbare semnificativă în doctrina militară convențională.
În prezent, Rusia optează frecvent pentru utilizarea de replici ale dronelor iraniene, în locul rachetelor extrem de costisitoare, pentru a executa atacuri asupra unor obiective strategice din Ucraina.

În prezent, Statele Unite alocă resurse considerabile pentru crearea unei drone de atac la costuri reduse, valorificând experiența acumulată în timpul conflictului cu Iranul.

Citește șiVideo SBU descoperă secretul: cum a ajutat un agent rus atacurile cu drone asupra Kievului cu stații de retransmisie

Drona Shahed a demonstrat o eficiență remarcabilă tocmai datorită lipsei de complexitate tehnologică, potrivit lui Akram Kharief, autor al lucrării În umbra Shahed-ului.

Nu este sofisticată din punct de vedere tehnologic

a afirmat acesta, subliniind eficiența deosebită a dronei.

Potrivit analizei, dronele Shahed sunt mult mai ieftine și mai ușor de produs în masă decât sistemele folosite pentru distrugerea lor, ceea ce le face ideale pentru saturarea și epuizarea apărării aeriene, deoarece fiecare acțiune de interceptare necesită un activ defensiv considerabil mai costisitor.

Din moment ce sunt mult mai ieftine și ușor de produs în masă decât sistemele folosite pentru a le doborî, dronele Shahed „sunt ideale pentru saturarea și epuizarea apărării aeriene, în timp ce fiecare interceptare consumă un activ defensiv mult mai scump”

, a declarat Kharief pentru Newsweek.

Afirmația lui Kharief subliniază că Shahed a oferit țărilor precum Rusia și Iran o metodă accesibilă pentru a impune cheltuieli excesive dușmanilor lor.

„Shahed-ul le-a dat unor state precum Rusia și Iran un mod ieftin de a le impune costuri disproporționate adversarilor”

, a declarat Kharief.
Prin acest mijloc, adversarii sunt forțați să utilizeze interceptoare costisitoare pentru a combate dronele low-cost, în timp ce acestea din urmă mențin un impact psihologic continuu asupra populației civile, determinându-i pe inamici să „risipească” astfel de resurse valoroase.
În esență, rezultatul este acela că populația civilă suportă consecințe psihologice majore.

Realizarea Shahed dronei a avut loc grație aportului decisiv al unor națiuni externe. Procesul său de creație a fost profund influențat de tehnologia străină.

Deși iranienii au ridiculizat eforturile americanilor de a reproduce dronele Shahed, se pare că nici dezvoltarea acestui sistem iranian nu ar fi fost posibilă fără aportul tehnologic al unor națiuni externe.

Pe parcursul ultimei etape a Războiului Rece, în căutarea unei soluții rentabile pentru a contracara apărarea sovietică într-un eventual conflict direct, NATO a găsit o posibilă rezolvare prin proiectul DAR – Drohne Anti-Radar. Acest proiect a fost conceput și dezvoltat în Germania de Vest în deceniul al optulea de către compania Dornier, cu sprijinul americanilor.

Un model inițial al dispozitivului DAR prezintă o mare asemănare cu Shahedul contemporan și a fost proiectat ca o dronă de atac de tip kamikaze, menită să persiste în spațiul aerian advers până la momentul detectării sistemelor radar pe care urmează să le distrugă fără a fi depistată.

Deși nu a fost niciodată implementat într-un context militar operațional, designul său a fost preluat și ajustat de sectorul de apărare din Israel, care a creat ulterior dronele Harpy, sisteme care continuă să fie utilizate și astăzi.

Tehnologia a ajuns în Iran prin mijloace necunoscute, însă Fabian Hinz, expert în sisteme de luptă, a declarat că prima dronă iraniană similară cu Harpy a fost Shahed-131.

Transformarea tehnologiei a dus la crearea unui sistem de arme moderne, după cum a explicat expertul Hinz.
Acesta a menționat că, în locul utilizării unui detector de radiații, a fost implementat un sistem de navigare prin satelit, care include GPS, GLONASS și BeiDou, permițând astfel funcționarea ca o rachetă de croazieră la costuri reduse.

„Introduci doar coordonatele țintei și apoi lovești ținta.”

Este denumită „Racheta de croazieră a săracului” și reprezintă o armă formidabilă.

Proiectul de drone a cunoscut o evoluție semnificativă odată cu intervenția inginerilor iranieni din domeniul aviației, care au conceput un motor mai puternic. Acest motor a fost destinat creșterii razei de acțiune a dronei. Ca rezultat al acestei dezvoltări, drona a fost redenumită Shahed-136.

Potrivit unui expert universitar, profesorul Ali Bagheri Dolatabadi de la Universitatea Yasouj din Teheran, Iranul a intrat în posesia unor modele de drone Harpy recuperate din Siria, țară care a fost ținta mai multor atacuri lansate de Israel cu ajutorul acestor arme. Ulterior, Iranul a operat modificări și îmbunătățiri, primele sale drone Shahed fiind prezentate oficial în 2021.

Shahed-136 este o creație a Corporației Iraniene a Industriilor de Producție a Avioanelor (HESA).
Construcția primei fabrici a acestei corporații de stat a fost realizată de Textron, o companie din SUA, înainte de Revoluția Islamică din 1979.

O declarație recentă a lui Hinz descrie această dronă ca fiind capabilă să atingă o distanță de 2.000 de kilometri pentru a lovi ținte, fiind denumită „racheta de croazieră a săracului”.

Teheranul a reușit să creeze o armă extrem de eficientă datorită provocărilor pe care le-a întâmpinat în luptă, care l-au determinat să găsească soluții inovative.
Țara a fost capabilă să dezvolte această armă mai eficient decât alte țări mult mai puternice și mai bogate.
Acest lucru se datorează faptului că Iranul a fost nevoit să facă față unor dificultăți majore pe câmpul de luptă, ceea ce l-a impulsionat să își concentreze eforturile pe dezvoltarea de tehnologii avansate.

Potrivit analizei fostului oficial al Departamentului de Stat american, Steven Feldstein, Iranul a fost confruntat, în deceniul al optulea al secolului trecut, cu o problemă majoră privind mentenanța infrastructurii sale militare, construită inițial după modelul scump al SUA. Această situație a fost determinată de sancțiunile impuse și de pierderea capitalului uman calificat.

Simultan, Republica Islamică Iran a fost angajată într-un conflict violent împotriva Irakului, care a imediat regimului să găsească soluții eficiente pentru a ține piept forțelor adverse, după cum a afirmat Feldstein.

În același timp, Iranul „purta un război brutal contra Irakului care necesita ca regimul să vină cu soluții pentru contracararea adversarului”

, a adăugat el.

reworked to

În același timp, Feldstein a afirmat că Iranul se afla într-un conflict acut cu Irakul.

În același timp, Iranul „purta un război brutal contra Irakului care necesita ca regimul să vină cu soluții pentru contracararea adversarului”

, a mai spus Feldstein.

into

Feldstein a declarat că, simultan, Iranul a purtat un conflict sângeros cu Irakul.
Acest conflict a impus regimului iranian să dezvolte soluții pentru neutralizarea forțelor inamice, a adăugat Feldstein.
El a afirmat textual:

În același timp, Iranul „purta un război brutal contra Irakului care necesita ca regimul să vină cu soluții pentru contracararea adversarului”

.

Tehnologia iraniană de drone și rachete balistice a fost dezvoltată

Condițiile existente au impus Iranului crearea unui program propriu de drone și rachete balistice, care s-a sprijinit pe experimentare, soluții economice și concepții iterative și adaptative, după cum afirmă Feldstein.

În perioada mijlocului anilor ’80, Iranul a creat prima sa dronă Mohajer, după care a fabricat o versiune preliminară a dronei Ababil, destinată misiunilor de recunoaștere, în anul următor. Dezvoltarea dronelor de către Teheran a înregistrat progrese considerabile în deceniile următoare, fiind obținute rezultate extrem de importante.

Încă nedeterminată este perioada de început a utilizării dronelor Shahed-136, însă modele similare erau deja integrate în arsenalul partenerilor Teheranului, cum ar fi rebelii Houthi din Yemen, spre sfârșitul anilor ‘2010 și începutul anilor ‘2020.

Implicarea probabilă a sistemului Shahed în atacul mortal din iulie 2021 asupra petrolierului MT Mercer Street a fost semnalată, precum și posibila lui legătură cu două atacuri din 2019 asupra unor instalații petroliere ale Arabiei Saudite.

Iranul a negat faptul că ar fi fost implicat în acele atacuri.

Extinderea utilizării dronelor Shahed a avut loc ulterior, atunci când acestea au fost încorporate în arsenalul altor miliții pro-Iran, care au desfășurat atacuri împotriva trupelor americane staționate în Siria, în cursul anului 2022.
În paralel, același 2022 a fost martorul unei creșteri a notorietății acestei arme, odată cu decizia Rusiei de a o utiliza pe scară largă în cadrul conflictului cu Ucraina.

În urma acţiunilor anterioare, varianta dronei Shahed concepută de Rusia, cunoscută sub numele de Geran, a reușit să traverseze de multiple ori frontierele unor state membre NATO aflate în vecinătatea Ucrainei.

Decizia lui Trump de a iniția discuții pentru un armistițiu a fost, de asemenea, influențată de utilizarea dronelor iraniene în atacuri. Acest aspect a jucat un rol semnificativ în schimbarea de poziție a fostului președinte.

Înainte de a-și dezvolta propria capacitate de producție, Rusia a importat 2.400 de drone Shahed din Iran.
Teheranul a continuat să dezvolte și să experimenteze variante mai avansate ale Shahed, care au fost ulterior lansate în acțiuni ostile împotriva Statelor Unite și Israelului în timpul conflictului care a durat 12 zile în junie 2025.

Eficiența deosebită a dronei Shahed poate fi atribuită combinației sale unice dintre putere de distrugere considerabilă și precizie ridicată, pe de o parte, și beneficii substanțiale legate de costurile de producție, pe de altă parte, după cum a subliniat Feldstein.

Decizia Statelor Unite de a negocia un armistițiu a fost, se pare, puternic influențată de eficiența dronelor Shahed, după ce Iranul a desfășurat o operațiune amplă de lansare a mii de drone împotriva Israelului, a statelor arabe care sunt aliate cu SUA și a navelor care au curajul să navigheze prin Strâmtoarea Ormuz.

Potrivit experților, utilizarea frecventă a dronelor Shahed în cadrul operațiunilor de atac coordonate are drept scop principal suprasolicitarea capacităților de apărare antiaeriană prin numărul mare de unități desfășurate.
Această strategie a fost subliniată și de către James Patton Rogers, director executiv al Institutului de Politici Tehnologice Brooks din cadrul Universității Cornell din SUA.

Dronele de tip Shahed sunt folosite tot mai des în valurile de atacuri coordonate menite să copleșească sistemele de apărare antiaeriană prin volumul mare de unități folosite

Importanța dronei Shahed a fost subliniată de Rogers, care a afirmat:

„De aceea, drona Shahed a devenit atât de influentă”

.
El a adăugat că eficiența unei arme nu depinde neapărat de complexitatea sa, ci mai degrabă de modul în care este utilizată, declarând:

„A arătat că nu ai mereu nevoie de arme extrem de sofisticate ca să obții un efect strategic – uneori, cantitatea mare combinată cu tacticile potrivite sunt suficiente”

.