Iranul a cumpărat trei submarine din Rusia, unul distrus de SUA

Informații despre Proiectul 877 al forțelor navale iraniene au fost păstrate în cel mai mare secret de către oficialii militari din Teheran.
Unul dintre cele trei submarine care fac parte din acest proiect a fost recent scufundat de Marina Statelor Unite ale Americii.
Acest submarin era, de altfel, singurul operațional la acel moment.

Operațiunea de transfer a trei submarine din clasa „Varshavianka” de la Rusia către Iran a fost denumită Proiectul 877.

• Prima întrebare care se ridică în legătură cu această operațiune este momentul exact al livrării acestor submarine.
• Al doilea aspect care suscită interes este motivul pentru care submarinele nu au fost dotate cu rachetele de croazieră 3M-54 Kalibr.

Experții militari încă nu au informații certe despre data la care submarinele au fost predate Iranului.

Citește șiPreşedintele Argentinei ameninţă că va da în judecată Marea Britanie privind proiectul petrolier din Insulele Falkland

Confruntările navale dintre forțele americane și Iran au înregistrat un episod recent, în care Marina americană a distrus unul sau mai multe submarine, folosind rachete balistice operațional-tactice pentru a scufunda ținte plutitoare.

• Printre acestea se numără cel puțin un submarin de tip Proiectul 877 Varshavianka.

Cauza probabilă a distrugerii acestuia a fost un atac efectuat cu rachete ATACMS.

Un număr de trei submarine au fost procurate de Iran din Rusia. Recent, unul dintre acestea a suferit o soartă nefastă, fiind scufundat de către Marina americană.

Detalii suplimentare privind submarinele iraniene scoate la iveală că doar trei unități Varshavianka au fost puse în funcțiune de Iran, care au petrecut o perioadă semnificativă în docuri pentru reparații, mai degrabă decât în mări. În plus, împrejurările în care aceste submarine au fost transferate la Teheran ridică numeroase semne de întrebare.

Submarinelor iraniene din cadrul Proiectului 877 li s-au atribuit numele de Tareg, Noor și Yunes.
Tareg a fost lansat în aprilie 1991, Noor în decembrie 1991, iar Yunes în februarie 1992.
Se pare că

contractul

a fost inițial semnat de Uniunea Sovietică, însă execuția lui a avut loc mai târziu, sub Rusia.

Un aspect interesant este acela că primele două submarine au devenit operaționale în decembrie 1992, în timp ce cel de-al treilea a fost introdus în serviciu la o perioadă considerabilă de timp mai târziu, în septembrie 1996. Această diferență de timp scoate în evidență scăderea nivelului de disciplină industrială din domeniul apărării al Rusiei în perioada respectivă.

Detalii despre starea celor trei submarine Varshavianka din flota iraniană au apărut în urma raportărilor din Rusia.
Acestea au fost marcate în primul rând de perioade lungi de reparații de la începutul anilor 2010.
La februarie 2026, doar unul dintre submarinele acestei clase era funcțional în cadrul Marinei iraniene,
în timp ce celelalte două se aflau în doc uscat.

Singurul submarin operațional

a fost, în cele din urmă, cel care a fost scufundat de forțele americane.

Nefiind echipate cu rachete Kalibr, cele trei submarine iraniene achiziționate din Rusia au suferit deja o lovitură semnificativă, după ce unul dintre ele a fost recent scufundat de forțele navale americane.

Potrivit datelor disponibile, de la sfârșitul anului 1991, Republica Islamică Iran a fost, aparent, singura țară care a achiziționat submarine din clasa Varshavianka fără să primească și rachete de croazieră antinavale 3M-54 Kalibr.
Fregatelor din Proiectul 877 li se asigură, în mod standard, o încărcătură de luptă compusă din 18 torpile sau 24 de mine navale, care sunt lansate prin intermediul a șase tuburi de torpile cu calibrul de 533 mm.

Familia de submarine a primit rachete antinavă Kalibr pentru a fi utilizate de forțele maritime din Vietnam, Algeria, India și China. Ulterior, China a creat o versiune proprie, denumită YJ-18, a acestei rachete.

Acordul de producție a fost încheiat sub formă de licență.

Cooperarea tehnico-militară dintre Moscova și Teheran, demarată în anii 1990, constituie cadrul mai larg în care trebuie analizate aceste transferuri de submarine. Această colaborare a cuprins și sisteme de apărare aeriană, aeronave, precum și fabricarea sub licență a tancurilor T-72.

Anterior, s-a discutat despre modul în care Iranul a obținut avioanele MiG-29 și Su-24 în cadrul acestui efort de cooperare.
De asemenea, au circulat informații despre o potențială achiziție a avioanelor MiG-31 de către Iran din partea Rusiei, însă aceste planuri nu s-au materializat niciodată și nu au avut un impact semnificativ asupra configurației generale.