var ad = document.createElement(‘div’);
ad.id este setat la ‘AdSense‘;
Object ad receives a new value for its className property: ‘AdSense’.
Citește șiONU susține că planul Pentagonului de a transmite în direct execuția atacatorului de la Fort Hood, care a ucis 13 persoane în 2009, ar echivala cu tortura
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.top = ‘-1px’;
Atribuie proprietății height din stilul obiectului ad valoarea ‘1px’.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3897585″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/iranul-vrea-sa-l-tina-in-sah-pe-trump-pana-la-alegerile-de-la-jumatatea-mandatului-ce-spera-sa-obtina-va-continua-sa-faca-jocuri-3897585″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}
Teheranul a stabilit un program de negocieri pe termen lung, cu scopul de a menține Donald Trump implicat în disputa cu Iranul până la alegerile din a doua jumătate a mandatului, în speranța de a-i aduce președinției sale aceeași lovitură devastatoare pe care a suferit-o Jimmy Carter în urma crizei ostaticilor de la ambasada SUA din 1979-1981, notează The Guardian.
În rândul multor iranieni, ideea de a răzbuna în mod concret pe liderul american reprezintă un scop legitim de război, așa cum se reflectă în atmosfera celor prezenți la ceremonia de înmormântare a liderului suprem Ali Khamenei, unde cererile de răzbunare erau omniprezente.
Deși oficialii iranieni nu au avut niciodată încredere în SUA de la Revoluția Islamică din 1979, această ostilitate este acum îndreptată și personal împotriva lui Trump. Nu numai că a rupt acordul nuclear negociat cu atâta greutate în 2018, dar a aprobat asasinarea comandantului militar Qassem Suleimani și a implicat Iranul de două ori în negocieri privind programul său nuclear doar pentru a declanșa războaie împotriva sa. Nu dă dovadă de remușcări pentru uciderea liderului suprem al țării sau pentru atentatul la viața președintelui iranian Masoud Pezeshkian.
Pe măsură ce începe numărătoarea inversă până la alegerile intermediare din noiembrie, ceea ce ar putea însemna căderea politică a lui Trump a devenit un subiect de speculații obsesive la Teheran. Presa iraniană urmărește scăderea popularității președintelui american, atribuind acest declin nepopularității războiului și prețurilor ridicate la petrol. Schimbările din politica democraților sunt analizate în detaliu.
În cadrul scriptului, o funcție anonimă este introdusă în coada googletag.cmd, iar în interiorul său se apelează googletag.display cu parametru „div-gpt-ad-1534428441003-0”.
În această săptămână, accentul pe alegerile din mijlocul mandatului s-a intensificat, după ce viceministrul de Externe Kazem Gharibabadi a comunicat agenției IRNA că, odată ce ruta pentru transportul comercial maritim prin strâmtoarea Ormuz este stabilită, va dura două până la patru luni până la a doua etapă a negocierilor privind programul nuclear iranian. Inițial, se preconiza că faza nucleară a negocierilor ar începe în 30 de zile de la semnarea memorandumului de înțelegere (MoU) din iunie cu SUA, dar administrația Trump a renunțat la această abordare, a declarat Gharibabadi.
Pentru a ajunge la această a doua etapă, el a stabilit o serie de condiții, printre care ridicarea sancțiunilor, încetarea blocadei impuse de SUA asupra porturilor iraniene, deblocarea activelor iraniene și noi angajamente privind non-beligeranța, într-un proces care ar putea dura mult după alegerile de la jumătatea mandatului.
Dacă Teheranul își va impune calendarul, Trump va intra în campania electorală fără niciun angajament din partea Iranului privind armele nucleare, ci doar cu o factură economică uriașă pentru un război eșuat. „Acest lucru ridică scenariul foarte probabil al unor cicluri continue de conflict între SUA și Teheran în legătură cu strâmtoarea”, a declarat Jason Brodsky de la organizația United against a Nuclear Iran, un susținător al războiului. „Nu va exista o liniște adevărată înainte de alegerile de la jumătatea mandatului – Teheranul nu are niciun interes să ofere acest lucru administrației Trump… Va continua să facă jocuri”.
Mehr News, o agenție afinită cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, a difuzat un comunicat în care se susține că Iranul l-a pus pe Trump într-o dilemă majoră.
„Continuarea războiului ar putea spori presiunea politică și economică asupra guvernului și ar putea accentua scăderea popularității sale. Pe de altă parte, renunțarea la conflict sau adoptarea unor măsuri de reducere a tensiunilor ar putea fi interpretată de unii dintre susținătorii lui Trump ca o abatere de la sloganurile sale de campanie”
Din această perspectivă, soarta acestui război nu se va decide pe câmpul de luptă, ci la urne. Agenția a sugerat că rezultatul ar putea influența cursul politicii interne și externe a Statelor Unite în anii următori.
Puțini oameni din Iran iau de bune declarațiile lui Trump. Însă negările sale potrivit cărora alegerile de la jumătatea mandatului îi afectează strategia față de Iran sunt privite cu un scepticism deosebit. Presa iraniană face referire la comentariile lui Marc Zell, președintele organizației Republicans Overseas Israel, care a declarat: „Totul se reduce la alegerile de la jumătatea mandatului… publicul american este pur și simplu obosit de război, iar administrația navighează cu abilitate prin apele preelectorale pentru a evita preluarea controlului asupra Congresului de către democrați”.
Astfel de remarci alimentează dezbaterea din Iran cu privire la măsura în care alegerile de la jumătatea mandatului ar trebui să fie luate în calcul de către Iran. Unii consideră că pierderea controlului asupra Congresului îl va împiedica pe Trump să acționeze sau va duce la punerea sa sub acuzare; cel puțin, acest lucru ar putea marca sfârșitul finanțării războiului. Mostafa Zahrani, un fost diplomat iranian, a susținut că o înfrângere electorală „va face inevitabil faptul că Trump nu va mai putea relua războiul și va lua negocierile în serios”.
Alții, precum Nasser Hadian, profesor de relații internaționale la Universitatea din Teheran, nu sunt de acord, susținând că ar trebui să se profite de victoriile Iranului chiar acum, în loc să se aștepte ca Trump să devină mai slab. „Dacă va pierde, va avea mai puține motive să ajungă la un acord cu Iranul, deoarece, în acel caz, va fi slăbit, iar Israelul și alții vor găsi mult mai ușor să-l atace – lucru pe care nu îndrăznesc să-l facă acum”, a spus el. „Cei care spun că ar trebui să așteptăm alegerile de la jumătatea mandatului nu înțeleg deloc politica din America”.
Iran ar fi mai puțin încântat să-l observe pe Trump învins dacă acesta simți că nu mai are nimic de pierdut. În general, diplomații săi susțin că libertatea de acțiune a președintelui american va fi restrânsă de nemulțumirea publicului față de continuarea conflictului și de dorința candidaților republicani de a încheia această situație. De asemenea, Trump ar putea vedea întregul său al doilea mandat consumat de un război dezastruos.
Întrebarea esențială rămâne: ce anume vrea să obțină Iranul în sine. Acordul de a păstra conflictul la foc mic până în noiembrie nu constituie un răspuns la această problemă – o chestiune pe care iranienii o discută mai bine decât o soluționează.
Pezeshkian, colaborator al lui Mohammad Ghalibaf, principalului negociator, repetă că nu vrea un conflict fără sfârșit și subliniază că majoritatea membrilor Consiliului Suprem de Securitate Națională susțin această poziție. El menține încrederea în memorandumul de înțelegere, susținând că acesta ar trebui să fie fundamentul politicii externe iraniene.
Kayhan consideră că memorandumul este nevaloros, deoarece Statele Unite își încălcă constant angajamentele.
„Prin urmare, oficialii ar trebui să știe că strâmtoarea Ormuz nu este o monedă de schimb și nu ar trebui deschisă ca punct de trecere pentru America”.
Se menționează în articol.
Atât susținătorii liniei dure, cât și cei moderatori, consideră că conflictul va produce o nouă structură de securitate în regiune. Totuși, susținătorii liniei dure pun accent pe expulzarea Americii și nu îl tratează ca pe un obiect de negociere, ci ca pe o măsură ce trebuie impusă, valorificând controlul punctelor de acces la strâmtoarea Ormuz ca instrument pentru închiderea bazelor americane.
Pezeshkian afirmă că vede posibilitatea unor investiții legitime ale SUA în Iran, în timp ce fostul ministru de externe Javad Zarif, într-un eseu publicat săptămâna aceasta, a susținut că Iranul, într-o „eră post-polară, ar avea de câștigat dacă nu s-ar baza exclusiv pe Rusia și China în viitor”.
În cazul în care Iran ar adopta o politică externă echilibrată și cu multiple fațete, Teheran nu ar fi nevoit să păstreze legături motivat de necesitate, a scris el.
„Continuarea tensiunilor necontrolate cu Statele Unite nu numai că impune costuri directe asupra Iranului, dar îngreunează și cooperarea altor țări cu Iranul, chiar și a unor parteneri apropiați precum China și Rusia”.
În același mod în care Trump nu reușește să-și exprime, de la o declarație la alta, ce opinie are despre Iran, nici Iran nu reușește să ajungă la un consens privind ceea ce consideră că poate obține de la America.
Marja de manevră a lui Donald Trump în privința Iranului, din ce în ce mai limitată: liderul SUA este prins între opțiuni neatractive
Trump explică modul în care a neutralizat cel mai
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0