Conform ultimului raport publicat, 91.965 alegători au votat împotriva reluării negocierilor cu Bruxelles, în timp ce 85.524 au votat în favoarea continuării, rezultând aproximativ 51,8% pentru „Nu” și 48,2% pentru „Da” din totalul voturilor valide.
Procesul de contorizare a devenit un adevărat spectacol de tip thriller electoral. 51,2% a reprezentat punctul culminant al taberei proeuropeene în primele faze, însă această superioritate a dispărut pe măsură ce voturile din zonele rurale au început să fie înregistrate. În jurul 03:00
Reykjavík a declarat
Citește șiIncendiu devastator în bloc din China: 15 moarte și zeci la spital
Da
, iar provincia a împins Islanda către
Nu
Referendumul a scos la iveală o ruptură clară între capitală și restul țării.
În circumscripția Reykjavík Nord, rezultatul final a fost de 57,5% pentru „Da” și 42,5% pentru „Nu”, iar în Reykjavík Sud, tabăra favorabilă negocierilor a câștigat cu aproximativ 54,5%.
În afara capitalei, situația s-a schimbat radical. În circumscripția Sud, ultimele rezultate arătau mai mult de 60% în favoarea „Nu”, în timp ce în Nord-Est, grupul eurosceptic însumea 59%, în contrast cu 41% pentru „Da”. În Sud-Vest, una dintre zonele cu alegători numeroși, „Nu” a dominat cu 51,5% în raport cu 48,5% în ultimul lot de voturi publicat.
Politologul Hafsteinn Einarsson a declarat pentru RÚV că, după încheierea numărătorii în Reykjavík, „ar trebui să se întâmple multe” în circumscripția Sud-Vest pentru ca rezultatul final să mai fie altul decât o victorie a taberei „Nu”.
Televiziunea publică din Island a revizuit ulterior raportul său, adăugând concluzia că
„totul indică faptul că islandezii au respins reluarea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană”
Islandezii nu s-au exprimat direct în legătură cu aderarea la UE.
În data de 29 august, sâmbătă, referendumul nu a abordat direct aderarea Islandei la Uniunea Europeană.
Islanda a fost pusă în fața votului pentru a decide dacă să relanseze discuțiile de aderare cu Uniunea Europeană. Dacă tabăra „Da” ar fi câștigat, negocierile ar fi putut reîncepe până la sfârșitul anului 2026 și, conform prognozelor guvernului, ar dura aproximativ 18-24 de luni.
Orice rezultat obținut dintr-un acord ar trebui să fie supus unui al doilea referendum, în care s-ar decide aderarea efectivă la UE.
În 2009, Islanda a trimis cererea de aderare, în urma crizei financiare devastatoare care a afectat țara, iar discuțiile oficiale au început în 2010. În 2013, procesul a fost întrerupt, odată cu instalarea unui guvern eurosceptic. În 2015, autoritățile islandeze au anunțat încheierea negocierilor, în ciuda faptului că Bruxelles continuă să recunoască cererea ca fiind validă.
Pescuitul, autonomia și prețurile de trai au divizat Islanda.
Una dintre temele majore ale campaniei a fost gestionarea regiunilor de pescuit, un sector vital pentru economia islandeză. Scepticii față de aderare au subliniat că aderarea la UE ar putea diminua puterea Reykjavík de a gestiona resursele marine și ar restrânge independența națiunii în sectoarele agricultură și pescuit.
Echipa proeuropeană, care primește sprijin și din partea premierului Kristrún Frostadóttir,
Participarea a fost majorată, iar peste 23% dintre alegători s-au exprimat deja în avans, înainte ca secțiile să se deschidă în ziua referendumului. În total, 272.000-273.000 de persoane erau înscrise în registrele electorale.
Dacă la finalul numărătorii se dovedește că tabăra „Nu” deține avantajul, șansa ca Islanda să reînceapă negocierile de aderare la UE va fi, cel mai probabil, din nou blocată pentru anii ce urmează.
COMENTARII / 0