La 40 de ani de la dezastrul de la Cernobîl, radioactivitatea persistă în anumite regiuni

Patru decenii au trecut de la dezastrul nuclear care a avut loc la Cernobîl, însă radioactivitatea din sol şi din anumite produse alimentare rămâne ‘mai...

Patru decenii au trecut de la dezastrul nuclear care a avut loc la Cernobîl, însă radioactivitatea din sol şi din anumite produse alimentare rămâne ‘mai crescută decât în alte regiuni’ în diverse zone din Franţa, potrivit informaţiilor oferite joi de către Autoritatea de siguranţă nucleară şi radioprotecţie (ASNR). Printre aceste regiuni se numără Vosges, Alsacia şi partea estică a insulei Corsica, care sunt considerate ‘zone de remanenţă ridicată’.

La 40 de ani după catastrofa de la Cernobîl și sfârșitul experimentelor nucleare atmosferice, Agenția de Securitate Nucleară și Radiologică a detectat niveluri de radioactivitate superioare în anumite regiuni ale Franței.
Autoritatea a raportat că solurile, pășunile și produsele alimentare, precum laptele, brânzeturile și carnea de vită, din zonele cu niveluri ridicate de radioactivitate din Franța continentală prezintă valori mai mari decât în alte zone.

Nu avem informații suplimentare

Citește șiInvazie de urși în Rusia: 308.000 urși atacă țara, 22 oameni uciși

nu este prezent în textul original, însă sursa, potrivit AFP și Agerpres, a transmis un comunicat în care se menționează că aceste descoperiri au fost făcute după 26 aprilie 1986 și 1945-1980.

Departamentele franceze în care radioactivitatea persistă la niveluri mai ridicate sunt dispersate în mai multe regiuni: în nord-est, Vosges și Alsacia; în sud-est, Valea Ronului; în centru, Puy-de-Dome; în estul Corsică; precum și în Alpes-de-Haute-Provence și Pyrénées-Atlantiques.

ASNR a informat joi despre tendința de scădere a nivelurilor de cesiu-137 și stronțiu-90, substanțe radioactive, observată de mai multe decenii, în special în sol, lapte și carne de vită.

În ciuda trecerii timpului, anumite produse de origine forestieră, precum ciupercile și carnea de vânat, sunt capabile să rețină niveluri considerabile de cesiu-137 pe perioade îndelungate de timp, chiar ani de zile.

Variabilitatea radioactivității în acele păduri este extrem de pronunțată din punct de vedere spațial, chiar și la nivelul unei singure comunități locale, după cum a menționat ASNR.

În ceea ce privește produsele agricole, precum legumele cu frunze, cartofii și grâul, nu se observă diferențe semnificative între cele obținute din Zona de Reacție Exclusivă (ZRE) și cele din alte regiuni.
Acest aspect indică o situație relativ similară în ceea ce privește impactul asupra produselor agricole din diferite zone.

La patru decenii după dezastrul de la Cernobîl, un raport din 2025 al ASNR a făcut o evaluare conform căreia, în 2020, în Franța, doza medie efectivă datorată precipitațiilor radioactive rezultate în urma accidentului a fost estimată la aproximativ 1 microSievert pe an pentru un adult urban care lucrează în interior și are o dietă care exclude ciuperci de pădure și carne de vânat.
Însă, această valoare poate crește semnificativ, atingând 20 microSievert în zonele cu cele mai mari depuneri radioactive din mai 1986, în cazul în care persoana petrece timp îndelungat în zone naturale sau împădurite.

Limitele de expunere la radiații ionizante pentru populație sunt stabilite la un milliSievert anual, echivalent cu 1.000 microSievert, după cum precizează Institutul Național de Cercetări și Securitate (INRS) pe site-ul său.

Nu există date de comparat.

În prezent, anumite regiuni încă înregistrează niveluri ridicate de radioactivitate la patru decenii după incidentul de la Cernobîl.

Conform Institutului Național de Cercetare și Securitate INRS, un călător care efectuează un zbor dus-întors între Paris și New York este expus la o radiație de 80 microSievert, în timp ce o radiografie toracică implică o expunere de 58 microSievert.

COMENTARII / 0