Lichidator la Cernobîl: „O moarte lentă și chinuitoare” la 40 de ani de la dezastru

Petro Hurin afirmă că de atunci starea lui de sănătate nu a mai cunoscut o perioadă de stabilitate, după ce a fost desfășurat, acum patru decenii, pentru a efectua lucrări de decontaminare în regiunea Cernobîl, ca urmare a celui mai grav incident nuclear înregistrat vreodată. Acest individ a fost unul dintre numeroșii „lichidatori” care au fost mobilizați pentru a curăța terenul după explozia care a avut loc la reactorul patru al centralei atomoelectrice Cernobîl din Ucraina, pe 26 aprilie 1986. Reuters relatează că acest dezastru a dispersat nori de substanțe radioactive peste o bună parte a teritoriului european.

31 de muncitori și pompieri de la centrală au fost victime imediate ale accidentului, majoritatea fiind afectați de sindromul de radiații acute, care i-a curmat viața pe loc. Ulterior, un număr semnificativ de persoane, estimat în mii, și-au pierdut viața din cauza afecțiunilor provocate de expunerea la radiații, cancerul fiind una dintre consecințele majore. Însă, numărul total al victimelor și impactul pe termen lung al accidentului asupra stării de sănătate a populației sunt încă obiect de discuții și controverse aprinse.

În perioada respectivă, Hurin era angajat al unei întreprinderi specializate în furnizarea de excavatoare și echipamente pentru construcții, care în iunie 1986 l-a detașat în regiunea de excludere Cernobîl. Astăzi, din totalul de 40 de angajați ai companiei sale care au fost trimiși acolo, doar cinci supraviețuitori mai sunt în viață, după cum a relatat el.

Citește șiVideo: Kiev lansează racheta balistică FP-7, fabricată în Ucraina

Un bărbat în vârstă de 76 de ani a declarat că toți cei care au suferit consecințele accidentului de la Cernobîl se confruntă cu probleme de sănătate.

„E o moarte lentă și chinuitoare”

, a adăugat el.
Cernobîl a fost scena unui grav accident cu repercusiuni asupra sănătății celor expuși.

La 1 mai, în orașul Kiev, aflat la o distanță de aproximativ 100 km spre sud de locul incidentului, autoritățile sovietice au optat pentru organizarea unei parade, neglijând gravitatea situației de la Cernobîl. În prezent, guvernul Ucrainei subliniază deficiențele în gestionarea situației de urgență de către regimul sovietic și eforturile acestuia de a ascunde adevărata amploare a dezastrului.

Ajutorul era o chestiune de importanță pentru el, după cum a declarat Hurin, care a adăugat că anumiți camarazi de-ai săi au optat pentru prezentarea unor documente medicale justificative în scopul de a evita detașarea la Cernobîl, însă el însuși era pregătit să acorde sprijin.

El a exprimat convingerea că efortul său, deși modest, a jucat un rol crucial în efortul de a îmblânzi catastrofa nucleară.

„Mi-am dat seama că, oricât de mică ar fi fost contribuția mea, făceam tot ce-mi stătea în putință pentru a ajuta la stăpânirea acestei bestii atomice”

Hurin a efectuat ture de lucru de 12 ore, perioadă în care a operat un excavator pentru încărcarea unui amestec de beton uscat și plumb – transportat pe șantier cu ajutorul unei barje – în vehiculele de transport, cu scopul de a fi dus către reactor și amestecat pentru construcția unui sarcofag imens, menit să rețină radiațiile.

Hurin a descris o imagine terifiantă, amintindu-și de experiența sa: atmosfera era încărcată de praf.

„Praful era îngrozitor”

,
a declarat el, evocând scenele traumatizante.
El a adăugat că, după numai 30 de minute de muncă sub protecția măștii, aceasta capătă o nuanță înspăimântătoare,

„maro ca o ceapă”

.

Simptomele grave au început să se manifeste la patru zile după incident, conform declarațiilor lui Hurin, care a menționat dureri de cap, dureri în regiunea toracică, epistaxis și o senzație de gust metalic în zona gâtului. Tratamentul medical a fost aplicat, însă starea lui Hurin s-a deteriorat rapid, astfel încât, după o altă perioadă de lucru, abia putea să se deplaseze. În acea perioadă, Hurin a exprimat frica că îi mai rămăsese „o zi sau două” de viață.

Hurin a relatat că a fost transportat la spital, unde cadrele medicale i-au efectuat inițial un test de sânge.
În urma acestui test, i-au fost înțepate toate degetele, rezultând un fluid de culoare deschisă, care însă nu era sânge.

La acea perioadă, medicii sovietici nu au fost dispuși să identifice corect afecțiunea rezultată din expunerea la radiații. În loc de aceasta, li s-a comunicat că suferă de distonie vegetativ-vasculară, o tulburare nervoasă frecvent asociată cu stresul. Această concluzie, după cum afirmă el, nu era una acceptată în acea perioadă.

Hurin nu înregistrase niciodată o absență din cauza bolii înainte de catastrofă, însă situația sa de sănătate s-a deteriorat ulterior. A fost nevoit să se deplaseze la multiple unități medicale timp de aproximativ șapte luni pentru a primi îngrijiri, printre care și o transfuzie de sânge.

Hurin relatează că i s-a diagnosticat anemie – o afcțiune frecvent asociată cu boala provocată de expunerea la radiații –, angină, pancreatită și multiple alte tulburări medicale. În raport cu media națională, viața sa a fost una îndelungată. 66 de ani era vârsta medie de viață estimată pentru bărbații din Ucraina în anul 2021, potrivit datelor de la Organizația Mondială a Sănătății, care au înregistrat o descreștere în perioada pandemiei de COVID.

În prezent, Hurin se bucură de o viață de pensionar alături de soția sa, Olha, în regiunea Cerkasi, situată în inima Ucrainei. În ciuda problemelor sale de sănătate, el își menține activitățile artistice, suflând în bayan, un soi de acordeon, și creând cântece și poezii noi.

Un lichidator al dezastrului nuclear de la Cernobîl menționează că se luptă pentru recunoașterea dreptului său la o pensie specială de invaliditate acordată celor care au participat la lichidarea consecințelor accidentului.

„E o moarte lentă și chinuitoare”

, a declarat acesta, la 40 de ani de la producerea accidentului, cu privire la efectele asupra sănătății sale.

Invazia Rusiei din 2022 a devenit un eveniment care-i umbrește existența. Viața sa a fost acaparată de un nou eveniment dramatic, care-i ține loc de umbră. El, împreună cu soția sa Olha, efectuează vizite periodice la un monument funerar situat în apropierea localității Kholodnyi Yar, care onorează memoria nepotului lor, Andrii Vorobkalo, un militar din Ucraina care a căzut în luptă în urmă cu trei ani, la doar 26 de ani.

De patru ani de vârstă, Andrii a fost îngrijit de către Hurin și soția sa, după ce fiica lor a emigrat în Europa pentru a lucra. În urma acestui eveniment, o nouă perioadă a vieții sale a început. Atunci când conflictul armat izbucnit între Rusia și Ucraina în 2022, Andrii a decis să părăsească locul său de muncă din Grecia.

Cu o dedicație de nezdruncinat, Hurin a făcut declarații pentru Reuters, poziționat lângă monumentul comemorativ ridicat în memoria nepotului său.

„A lăsat totul în urmă și a venit să apere Ucraina”

,
a afirmat el, adăugând că Andrii este mereu în gândurile lor.
„Ne gândim la Andrii tot timpul.”

Organizația Greenpeace avertizează cu privire la riscul unor emisii radioactive în urma unui posibil colaps al instalației de siguranță care protejează reactorul de la Cernobîl.

Cernobîl este locul unde o ciupercă unică a fost descoperită de cercetători, aceasta fiind capabilă să supraviețuiască și chiar să se dezvolte în urma expunerii la radiații.

Nu este clar cum această ciupercă a reușit să se adapteze la un mediu atât de ostil

, însă experții sunt de părere că acest fenomen îi va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine proprietățile ciupercilor și posibilitățile lor de adaptare în medii cu niveluri ridicate de radiații.
Cercetătorii sunt uimiți de această descoperire și consideră că aceasta ar putea avea implicații semnificative pentru cercetarea științifică în domeniul biologiei și al ecologiei.

nu are text original deci se rescrie tot

La 40 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl, unul dintre lichidatorii mobilizați la fața locului a relatat despre experiența sa, descriind-o ca fiind o moarte lentă și chinuitoare.