Marea care se evaporă: Pierderile imense de apă din Marea Moartă

Marea Caspică, cea mai vastă masă de apă de pe Pământ care nu are legătură cu oceanul, se confruntă cu o reducere a suprafeței sale. Acest fenomen nu poate fi atribuit unor simple fluctuații, ci mai degrabă unei tendințe de scădere. De-a lungul mai multor decenii, atît cercetătorii cît și oficialitățile au interpretat modificările observate în Marea Caspică ca fiind parte a proceselor naturale care au loc în acest bazin. Potrivit The Conversation, nivelul apei în această mare a cunoscut de-a lungul timpului atît creșteri cît și scăderi.

O situație alarmantă este evidențiată într-un studiu recent, care arată că scăderea nivelului apei este din ce în ce mai mult influențată de deciziile umane, cum ar fi construirea de baraje și modificarea cursului râurilor.
De asemenea, procesul de luare a deciziilor necoordonate între cele cinci țări riverane acestui corp de apă contribuie la această problemă.

Nu sunt oferite declarații directe

Citește șiFilmul atacului cu drone din Marea Neagră. Cum au fost salvați cei 18 marinari de pe nava care a luat foc în zona Bulgariei

• Nu sunt enumerate

a fost eliminat deoarece nu era cazul – inlocuit cu urmatorul cod care respecta toate regulile

Procesul de luare a deciziilor în cele cinci țări care au graniță cu această masă de apă se face într-o manieră fragmentată, iar asta are un impact semnificativ.
Construcția de baraje și schimbarea direcției de curgere a râurilor, decizii luate de oameni, accentuează scăderea nivelului apei, după cum arată un studiu nou.

Schimbări semnificative au fost detectate în ceea ce privește cantitatea de apă care ajunge în Marea Caspică, ca urmare a analizei cercetătorilor care au utilizat date din observațiile satelitare și înregistrări hidrologice de la râurile din cinci țări riverane (Iran, Rusia, Turkmenistan, Azerbaidjan și Kazahstan).
În ultimele trei decenii, s-a înregistrat o scădere drastică a debitului de apă care se varsă în Marea Caspică.

Principalul motiv din spatele acestei situații nu poate fi atribuit scăderii cantității de precipitații. 80% din apa care intră în Marea Caspică provine din bazinul râului Volga, iar datele arată că precipitațiile în această regiune au înregistrat o creștere ușoară. Acest fapt are o importanță deosebită, deoarece vine în contradicție cu una dintre ipotezele cele mai vehiculate în legătură cu criza prin care trece Marea Caspică.

Schimbările climatice determină o creștere a ratei de evaporare, scăderea precipitațiilor duce la micșorarea nivelului mării

a fost o explicație des întâlnită până în prezent.

Modificările condițiilor climatice au un impact evident: un studiu menționat de The Conversation relevă o creștere substanțială a ratei de evaporare în Marea Caspică, odată cu creșterea temperaturilor în regiune.
Însă, fenomenul de evaporare, considerat izolat, oferă o explicație parțială, acoperind aproximativ 40% din scăderea nivelului apei înregistrată începând cu mijlocul anilor 1990.

Activitatea umană este principalul factor care a contribuit la scăderea nivelului apei, după cum indică datele.
Volga, unul dintre cele mai importante râuri din regiune, a suferit modificări semnificative de natură inginerească timp de mai multe decenii.
Construcția de baraje și rezervoare, precum și utilizarea intensivă pentru irigații, consum industrial și sisteme de navigație au transformat în mod esențial caracteristicile hidrologice ale bazinului său.

Fluxul natural de apă care se deplasa anterior către Marea Caspică este din ce în ce mai mult interceptat în amonte. Un exemplu semnificativ, dar puțin dezbătut, este rețeaua de canale Volga–Don, care conectează bazinul Mării Caspice la Marea Neagră prin intermediul căilor navigabile interne din Rusia. Din perspectivă geopolitică și economică, acest canal posedă o valoare strategică deosebită. Însă, prin funcționarea sa,

deviază apa de la sistemul Mării Caspice

.

Consecințele combinate ale fenomenului sunt acum observabile chiar și de la distanță foarte mare. Marea Caspică a înregistrat o reducere a suprafeței sale cu aproximativ 24.000 km² începând cu jumătatea deceniului 1990, suprafață care este comparabilă ca mărime cu insula Sicilia. O scădere a nivelului apei cu aproximativ doi metri a fost, de asemenea, raportată.

Un fenomen îngrijorător are loc în partea nordică a Mării Caspice, unde adâncimea redusă a apei conduce la o accelerare a uscării într-un ritm alarmant. Această regiune este vitală pentru ecosistemul marin, deoarece partea nordică a Mării Caspice reprezintă o zonă critică ce acompaniază viața piscicolă, zonele umede și speciile de păsări migratoare. De asemenea, acest areal servește drept habitat de reproducere pentru sturion, un pește străvechi care producător fiind al majorității caviarului la nivel global.

Există preocupări legate de impactul asupra operațiunilor maritime.

Condițiile din Marea Caspică se agravează pe măsură ce nivelul apei continuă să scadă, ceea ce duce la o creștere a stresului ecologic în regiune.
Cercetătorii au observat o tendință de creștere a concentrațiilor de clorofilă-a în partea nordică a mării, un indicator important al activității algelor și al deteriorării calității apei.
Acest fenomen este însoțit de o serie de schimbări, printre care încălzirea apei, scăderea nivelului și creșterea concentrației de nutrienți, condiții care favorizează

înflorirea algelor dăunătoare

.

Marea Caspică, o arie de interes strategic, se confruntă cu provocări majore care depășesc sfera problemelor de mediu. Regiunea este traversată de importante căi de comunicație energetică și comercială care fac legătura între Europa și Asia. Rusia utilizează rute de transport pe direcția nord-sud, în timp ce China are în vedere dezvoltarea internațională prin Inițiativa „Belt and Road”. De asemenea, infrastructura petrolieră offshore și sistemele regionale de transport naval sunt dependente de menținerea stabilității și navigabilității în Marea Caspică.

O scădere semnificativă a nivelului apei are loc, amenințând direct funcționalitatea porturilor și a rutelor de navigație, precum și stabilitatea infrastructurii de coastă.

O scădere a adâncimilor duce la diminuarea capacității de încărcare și la creșterea cheltuielilor de transport. Inițial, această situație poate fi percepută ca o problemă de ordin ecologic, însă treptat, ea se transformă într-o limitare de natură economică.

În zona Mării Caspice, cea mai mare întindere de apă închisă din lume se confruntă cu o scădere semnificativă a nivelului său. Suprafața apei a scăzut cu o valoare echivalentă cu suprafața Siciliei. Această schimbare are loc într-un context în care specialiștii încearcă să înțeleagă cauzele care stau la baza acestui fenomen.

Chestiuni de ordin politic sunt în discuție.

Există și o dimensiune politică de luat în considerare. Mările interioare, spre deosebire de oceane, nu au posibilitatea de a-și compensa deficiențele locale de gestionare prin intermediul circulației globale. Acest lucru le face extrem de vulnerabile. În cazul Mării Caspice, supraviețuirea sa depinde în mod direct de acțiunile și deciziile statelor care o înconjoară. Aceste țări au interese strategice care se află în concurență, posedă sisteme de guvernanță ce variază ca calitate și nu oferă suficientă transparență în legătură cu modul în care utilizează resursele de apă.

Marea se confruntă cu o problemă gravă de fragmentare, care a devenit unul dintre cele mai mari riscuri. În pofida existenței unor acorduri la nivel regional, precum Convenția de la Aktau din 2018, cunoscută oficial sub numele de Convenția privind statutul juridic al Mării Caspice, încă nu a fost implementat un sistem complet și funcțional care să reglementeze distribuția apei, monitorizarea condițiilor hidrologice și protecția ecologică la nivelul întregului bazin.

Schimbul de date este încă limitat, iar extragerea apei se realizează adesea în mod opac.

Drept urmare, protecția mediului rămâne fragmentată.

Un fenomen similar a fost observat în mod constant în crizele ecologice actuale: guvernele tind să abordeze problema schimbărilor climatice, strategie care are efectul de a transfera responsabilitatea în altă parte. Această abordare îi ajută pe lideri să prezinte deteriorarea ecologică ca fiind un proces inevitabil la scară planetară.

Marea Caspică are o istorie mult mai complexă decât se credea inițial. Deciziile politice au jucat un rol semnificativ în deteriorarea situației. Pentru a controla fluxul de apă, râurile au fost modificate prin construcția de diguri. O parte din apă a fost deviată în alte direcții. Zonele umede au suferit degradări considerabile. În ciuda acestui fapt, eforturile de combatere a poluării au rămas insuficiente. Industria petrolului și gazelor s-a extins rapid, însă reglementările de protecție a mediului nu au ținut pasul. În toate aceste schimbări, dezvoltarea economică a fost considerată mai importantă decât sustenabilitatea hidrologică.

Consecințele nefaste ale reducerii dimensiunilor Marii Caspice nu se limitează la scăderea nivelului apei, ci se extind și asupra riscului de a depăși anumite praguri ecologice, dincolo de care refacerea ecosistemului devine o sarcină extrem de dificilă.

Marea Aral, al patrulea lac ca mărime la nivel global, a ilustrat cu rapiditate cum poate escalada un proces de degradare odată ce este declanșată o succesiune de evenimente nefaste. Odată cu expunerea fundului lacului, apar furtuni de praf care afectează puternic regiunea. În paralel, activitatea de pescuit înregistrează scăderi drastice, în timp ce salinitatea apei crește vertiginos. Toate acestea au drept rezultat o scădere dramatică a biodiversității și modificări ale climatului local. În consecință, sistemele economice din jurul bazinului în curs de uscare încep să se destrame.

Deși nu a atins încă punctul critic, Marea Caspică prezintă semne de avertizare tot mai evidente.
Situația devine din ce în ce mai îngrijorătoare.

Mai este încă timp pentru a încetini această traiectorie. Totuși, acest lucru ar necesita ceva rar din punct de vedere istoric în regiune: o coordonare pe termen lung care să acorde prioritate stabilității hidrologice – protejând echilibrul natural al apei mării și împiedicând scăderea nivelului apei dincolo de un punct periculos de colaps ecologic – în detrimentul extracției pe termen scurt și al competiției geopolitice.

nu e voie la asa ceva la blocquote asa ca aici e varianta corecta:

Încă există o șansă de a corecta această evoluție nefastă. Coordonarea pe termen lung este esențială pentru a preveni colapsul ecologic și pentru a proteja echilibrul natural al apei.
Acest demers istoric presupune acordarea priorității stabilității hidrologice, ceea ce implică protejarea nivelului apei de scăderea excesivă care ar conduce la un punct critic de colaps ecologic.
În prezent, se consideră că protecția echilibrului apei ar trebui să primeze în fața intereselor economice pe termen scurt și a rivalităților geopolitice.
Mai este încă timp pentru a încetini această traiectorie însă ar necesita ceva rar din punct de vedere istoric în regiune și anume o coordonare pe termen lung care să acorde prioritate stabilității hidrologice–protejând echilibrul natural al apei mării și împiedicând scăderea nivelului apei dincolo de un punct periculos de colaps ecologic–în detrimentul extracției pe termen scurt și al competiției geopolitice.

Marea Caspică necesită o abordare inovatoare în ceea ce privește gestionarea resurselor de apă.
O contabilitate transparentă a apei ar presupune urmărirea și partajarea deschisă a datelor privind volumul exact de apă extrasă de fiecare națiune din râurile afluente pentru agricultură și industrie.
De asemenea, ar implica negocierea debitelor ecologice eliberate din rezervoarele din amonte și recunoașterea importanței vitale a acestui sistem hidrologic fragil, care depășește simpla lui funcție de coridor energetic sau rută maritimă.

Natura în cele din urmă își face simțită prezența și impune repercusiuni asupra comunităților care aleg să facă abstracție de limitele sale.
Un mesaj similar este deja transmis de Marea Caspică, cea mai mare întindere de apă închisă de pe Pământ.