Marea Noră a lui Magellan distruge o galaxie vecină spectaculos.

Marele Nor al lui Magellan are un efect devastator asupra galaxiei sale vecine, Micul Nor al lui Magellan, situat într-o regiune relativ apropiată de Caea Lactee. Un studiu recent, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, dezvăluie că Marele Nor al lui Magellan provoacă distrugerea Micul Nor al lui Magellan. Informația a fost relatată de Space.com în ziua de duminică.

Marele Nor al lui Magellan şi Micul Nor al lui Magellan sunt două galaxii pitice neregulate aflate în jurul Căii Lactee. Distanţa până la LMC este de aproximativ 163.000 de ani-lumină, în timp ce SMC este situat mai departe, la o distanţă de 200.000 de ani-lumină. Interacţiunea gravitaţională cu Caea Lactee perturbă aceste galaxii, provocând explozii de formare stelară şi extragerea unui flux de gaz, denumit Curentul Magellanic.

VISTA (Telescopul de Supraveghere Vizibilă și Infraroșu pentru Astronomie) a furnizat noi informații de la Observatorul European Austral situat pe vârful muntelui Paranal din Chile. Aceste date recente au arătat că Calea Lactee și LMC (galaxia soră mai mare a SMC) au un impact perturbator asupra micilor galaxii.

Citește șiChina critică strategia europeană pentru Arctica: „O mentalitate de Război Rece”

Nu, complet diferit:

Deși inițial se credea că Calea Lactee are un efect singular asupra SMC, noile observații efectuate cu ajutorul telescopului VISTA de la Observatorul European Austral de pe muntele Paranal din Chile au demonstrat că LMC, considerată sora mai mare a SMC, exercită de asemenea o influență destabilizantă.

Norii Magellanici au fost cartografiaţi în detaliu timp de 11 ani de către un telescop cu o deschidere de patru metri, în cadrul studiului VISTA privind Norii Magellanici (VMC).
Acest studiu a permis observarea mişcărilor a milioane de stele individuale din Norii Magellanici, graţie capacităţii sale de a vedea prin praful cosmic în infraroşu apropiat, oferind astfel o imagine mai clară a stelelor aflate în interior.

Florian Niederhofer, cercetător la Institutul Leibniz pentru Astrofizică din Potsdam (AIP) din Germania, a exprimat uimirea sa în legătură cu rezultatele obținute.

„Când am văzut rezultatele pentru prima dată, am fost uimit de calitatea mişcărilor stelare măsurate”

,
a afirmat el într-un comunicat.
Mişcările stelare au fost cartografiate cu un nivel de detaliu remarcabil pentru observaţiile de la sol, graţie observaţiilor efectuate pe o perioadă de peste un deceniu.

„Combinând observaţiile care au fost făcute pe o perioadă de timp de peste un deceniu, am reuşit să cartografiem cinematica internă a Micului Nor Magellanic cu un nivel de detaliu remarcabil pentru observaţiile de la sol.”

Rezultatele cercetării asupra LMC au fost făcute publice de către Niederhofer și echipa sa în anul 2022, oferind detalii despre traiectoriile stelelor prin bara excentrică a galaxiei pitice, configurație similară cu bara galactică frecvent întâlnită în regiunile centrale ale galaxiilor spirale de mari dimensiuni, printre care și Calea Lactee. Ulterior, s-a observat că rezultatele studiului asupra SMC au produs o impresie puternică asupra comunității științifice.

Rezultatele inițiale au indicat că deplasarea stelelor din SMC era un simptom al mișcării de rotație a galaxiei pitice, însă noile descoperiri infirmă această interpretare.
În realitate, stelele se deplasează în masă către exteriorul nucleului SMC, în direcții care sunt, în general, aliniate de-a lungul unei axe ce se îndreaptă (din perspectiva observatorului de pe Pământ) dinspre sud-est către nord-vest.
Această linie, dacă este prelungită, ajunge până la LMC.

Exact asta ne-am aştepta dacă forţele mareice gravitaţionale din LMC ar trage de partea SMC cea mai apropiată de acesta, deformând SMC-ul.

17 kilometri pe secundă reprezintă viteza medie la care se deplasează aceste stele, iar într-un interval de timp de câteva sute de milioane de ani, ele sunt capabile să traverseze distanțe de câteva mii de ani-lumină. Această caracteristică oferă o perspectivă asupra gradului de distorsiune suferit de Micul Nor al lui Magellan, probabil pe o perioadă de miliarde de ani. Inițial, configurația sa trebuia să fie mai restrânsă și mai bine definită, în contrast evident cu forma sa neregulată actuală.

Descoperirile recente au arătat că Marele Nor al lui Magellan are un impact semnificativ asupra Micului Nor al lui Magellan.
Potrivit Sreepriya Vijayasree de la AIP, rezultatele cercetării contestă presupunerile anterioare despre comportamentul Micului Nor al lui Magellan.

„Rezultatele dezvăluie o expansiune mareică la scară largă în întregul SMC şi contestă presupunerile de lungă durată conform cărora SMC se comportă ca un disc rotativ”

, a declarat ea.
În plus, studiul a arătat că mişcările stelelor din Micul Nor al lui Magellan sunt influenţate de tulburările gravitaţionale cauzate de interacţiunile repetate cu Marele Nor al lui Magellan.
Aceste interacţiuni au avut loc de-a lungul a miliarde de ani şi au transformat mişcările stelelor din Micul Nor al lui Magellan.

„Studiul arată că mişcările interne ale stelelor din Micul Nor al lui Magellan sunt dominate nu de rotaţia ordonată, ci de tulburările gravitaţionale cauzate de întâlnirile repetate cu Marele Nor al lui Magellan de-a lungul a miliarde de ani”

.

Stelele se deplasează prin spaţiu asemenea unei capsule a timpului, purtând cu ele amprenta evenimentelor din trecut. Această idee este susţinută şi de observaţiile VISTA, care au arătat că stelele gigantice roşii mai vechi din SMC par să se mişte în masă spre nord. Aceste stele uriaşe, roşii, au luat naştere în urmă cu aproximativ două miliarde de ani, iar traiectoriile lor sunt rezultatul unei interacţiuni gravitaţionale care a avut loc în acea perioadă îndepărtată. Astronomii consideră că Norii Magellanici se apropie pentru prima dată de galaxia noastră, ceea ce ridică posibilitatea ca această interacţiune misterioasă de acum două miliarde de ani să nu fi avut loc în vecinătatea Căii Lactee.

În viitor, Norii Magellanici vor încetini în urma interacţiunii cu haloul galactic al Căii Lactee.
Conform unor simulări recente, se prevede că în câteva miliarde de ani, va avea loc o coliziune între Norii Magellanici şi Calea Lactee.