Potrivit Massachusetts Institute of Technology (MIT), Hamilton a decedat la data de 30 septembrie 2026, însă anunțul a ajuns în domeniul public pe 7 octombrie.
În anul 1969, o fotografie a surprins-o alături de teancuri de cod create de echipa ei pentru programul Apollo, iar această imagine a făcut ca numele să fie recunoscut de către publicului larg.
Imaginea arată cât de vast era volumul de software necesar pentru misiunile spațiale, într-o perioadă în care computerele aveau o putere de calcul infimă față de standardele actuale.
Citește șiNoapte sub alerte în Ucraina: drone rusești au amenințat Kievul și vestul țării, după atacurile soldate cu 28 de morți
Hamilton s-a alăturat MIT în 1959, unde a început să se ocupe de programarea pentru progno
În anul 1965, a întâlnit un anunț în care laboratorul de instrumentație din MIT căutau programatori pentru un proiect destinat să ducă oameni pe Lună.
NASA a încheiat un contract cu laboratorul pentru a dezvolta software-ul de bord al programului Apollo.
Hamilton a fost recrutată în calitate de primul programator al proiectului Apollo din cadrul MIT și a devenit prima programatoare femeie din acel proiect.
Începutul său a constat în misiuni fără prezență umană, iar ulterior a preluat conducerea grupurilor ce proiectau software pentru zboruri cu astronauți. Până în 1968, ea supervizase echipa dedicată dezvoltării programului modulului de comandă și serviciu, într-un proiect în care participau peste 400 de persoane.
Codul ce a asigurat aselenizarea
Contribuția cea mai semnificativă a lui Hamilton a constatat că software-ul trebuie să fie pregătit pentru erori și situații neprevăzute.
În desfășurarea misiunii Apollo 8, a apărut un exemplu.
Lauren, fiica lui Hamilton, a pornit din greșeală un program în simulatorul modulului de comandă, iar sistemul s-a blocat.
Hamilton a solicitat o schimbare menită să prevină reapariția greșelii în timpul unui zbor real, dar inițial propunerea a fost respinsă, deoarece astronauții erau considerați suficient de bine pregătiți pentru a nu repeta acea eroare.
În cadrul misiunii Apollo 8, astronautul Jim Lovell a activat programul respectiv. Datele de navigație au dispărut, iar Margaret Hamilton și echipa ei au fost solicitate să remedieze situația. Ulterior incidentului, schimbările pe care le-a propus au fost implementate în software.
Acest eveniment care avea să-i marcheze cariera a apărut în timpul misiunii Apollo 11, în iulie 1969.
Doar câteva minute înainte ca modulul lunar Eagle să ajungă pe suprafața Lunii, sistemul de bord a activat alarma 1202. În acel moment, computerul era suprasolicitat din cauza unei probleme hardware, iar riscul ca acesta să nu mai poată gestiona procedura complexă de aselenizare era real.
Hamilton a proiectat un program care dispunea de o trăsătură esențială: era capabil să prioritizeze sarcinile critice și să suspendase temporar activitățile secundare. Prin urmare, sistemul a continuat să execute comenzile esențiale pentru aselenizare.
Controlul misiunii din Houston a luat decizia de a prelungi procedura. Neil Armstrong și Buzz Aldrin au aterizat pe Lună, iar software-ul lui Hamilton a reușit să treacă unul
Femeia care a atribuit un termen unei ocupații
Hamilton a avut un rol esențial nu doar în cadrul programului Apollo, ci și în conturarea domeniului în care se desfășura activitatea ei. Ea a fost creditată cu răspândirea termenului „software engineering”, într-o perioadă în care programarea era percepută mai mult ca activitate secundară în raport cu ingineria hardware.
Hamilton a lăsat MIT și a inițiat două firme de software, menținându-și angajamentul față de metode ce pun accent pe prevenirea greșelilor și pe sporirea fiabilității sistemelor complexe. În total, a publicat peste 130 de articole și a fost onorată cu numeroase distincții.
În anul 2016, președintele Barack Obama a conferit Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai prestigioasă distincție civilă din Statele Unite.
Până la sfârșit, Margaret Hamilton a continuat să fie una dintre personalitățile marcante din istoria informaticii. Activitatea ei a luat naștere în epoca în care calculatoarele ocupau încăperi întregi, iar ea a susținut o concepție care, de astăzi, pare evidentă: software‑ul trebuie conceput nu doar pentru condiții ideale, ci și pentru momentele în care lucrurile se deteriorează.
Iar într-o noapte de iulie 1969, când un computer a avertizat că ceva nu este în regulă, acea idee a făcut diferența dintre o eroare și un pas istoric pe Lună.
COMENTARII / 0