Masoud Pezeshkian, președintele Iranului, a făcut o apariție publică efemeră la un miting anti-Israel în cursul săptămânii anterioare, eveniment la care a participat și un alt membru al familiei sale.
Yousef Pezeshkian, fiul liderului în vârstă de 44 de ani, care îndeplinește și rolul de consilier al tatălui său, nutrea speranța de a-l reîntalni pe acesta, după o perioadă de timp în care nu se văzuseră și nici nu discutaseră, de la momentul în care Israelul și Statele Unite au inițiat un război împotriva Iranului, pe 28 februarie.
Conducerea țării luând măsuri de protecție și intrând în clandestinitate, Yousef a publicat un jurnal pe un canal de Telegram, în care a exprimat părere de regret că eforturile sale de a-l întâlni pe Masoud Pezeshkian au fost zadarnice, după cum relatează New York Times.
Un jurnal zilnic al războiului a fost ținut de fiul președintelui iranian, care este doctor în fizică și are și funcție de profesor la o universitate. Acest jurnal reprezintă o cronică care include atât reflecții personale, cât și analize politice. Prin intermediul acestui jurnal, sunt oferite păreri unice despre modul în care conducătorii iranieni gestionează situația pe măsură ce războiul se înrăutățește și se apropie din ce în ce mai mult de ei. În plus, jurnalul lui Pezeshkian dezvăluie, uneori în mod involuntar, discuțiile interne și deciziile luate de către conducerea de vârf a Iranului.
În declarațiile lor publice, liderii iranieni au adoptat o poziție de înfruntare, însă Pezeshkian, fiul președintelui iranian, dezvăluie frica ce se află în umbra acestei atitudini, odată cu creșterea numărului de lideri vizați și eliminați în atacurile israeliene prin bombardamente.
Citește șiPreşedintele Argentinei ameninţă că va da în judecată Marea Britanie privind proiectul petrolier din Insulele Falkland
Într-o perioadă de conflict, fiul președintelui iranian a consemnat într-un jurnal:
„Cred că unele personalități politice sunt cuprinse de panică”
, se întâmpla acest lucru la începutul lunii martie, pe a șasea zi de război. El a adăugat că oamenii posedă o reziliență superioară celei deținute de experții și liderii politici. Pentru a obține succesul, atitudinea corectă este esențială;
„Trebuie să ne reamintim în permanență că înfrângerea va veni doar atunci când ne vom simți înfrânți”
.
Fiul președintelui iranian a exprimat îngrijorare profundă cu privire la situația tatălui său.
El a împărtășit că împreună cu cei doi frați ai săi, așteaptă cu interes ca perioada următoare de doi ani din mandatul prezidențial să se încheie, pentru a putea reveni la o stare de normalitate.
„să ne putem întoarce cu toții la viețile noastre normale”
În contextul în care conflictul se prelungește în Iran pentru a patra săptămână consecutivă, cu o serie de pierderi semnificative în rândul liderilor, supraviețuitorii s-au regrupat în locații despre care speră că sunt ferite de pericol.
Atacurile aeriene efectuate de Israel și SUA au avut drept rezultat eliminarea unor figuri cheie, printre care și fostul lider suprem ayatollahul Ali Khamenei, precum și întreaga elită militară a țării.
Lista celor afectați include, de asemenea, Ali Larijani, președintele Consiliului Suprem de Securitate Națională și, în fapt, liderul Iranului, Esmaeil Khatib, șeful Ministerului Informațiilor, și alte personalități importante.
În însemnările sale personale, Pezeshkian menționează că asigurarea protecției vieții demnitarilor a ajuns să fie obiectivul principal al statului. El a subliniat că prevenirea atacurilor asasine direcționate a devenit o problemă de prestigiu pentru țară.
„este acum o chestiune de onoare”
Fiul președintelui iranian a publicat fragmente din jurnalul său personal pe canalul său de Telegram aproape zilnic de la debutul conflictului, reluând o tradiție care are cel puțin un an de existență.
Unele dintre aceste fragmente au fost ulterior diseminate pe alte platforme de social media pe care le gestionează, inclusiv Instagram.
În situația actuală, o evaluare amănunțită a tuturor posibilităților este imperativă potrivit fiului președintelui iranian. Analiza detaliată a scenariilor variate devine astfel o necesitate stringentă.
Însemnările sale constituie un amalgam de relatări personale despre momentele petrecute în sânul familiei sale și de declarații de devotament față de liderii Republicii Islamice, precum și referiri indirecte la criticile aduse acestora.
Printre acestea din urmă se află și o luare de poziție în sprijinul tatălui său, ca răspuns la atacurile lansate de facțiunile adverse.
În prima săptămână de război, Pezeshkian a luat parte la o reuniune cu reprezentanți ai guvernului, unde au devenit evidente anumite divergențe în ceea ce privește strategia adoptată.
Fiul președintelui iranian relatează că există o dizordine majoră în ceea ce privește strategia de luptă.
Întrebarea care suscită discuții aprinse este: „cât de mult timp ar trebui să fie alocat pentru conflict?”
Răspunsurile posibile par să varieze, de la un angajament pe termen nelimitat, la unul care să se încheie odată cu distrugerea Israelului și retragerea Americii, ori până când Iranul va fi complet devastat și va fi forțat să se predea.
Trebuie să analizăm diferitele scenarii.
Nu a fost posibilă obținerea unei declarații de la Pezeshkian, potrivit sursei menționate.
Doi oficiali iranieni și un fost funcționar de rang înalt, care are o relație apropiată cu acesta și face parte din administrația condusă de tatăl său, au declarat că respectivele pagini de pe platformele de socializare sunt autentice și că el este autorul postărilor și administratorul conturilor.
Nu se știe dacă aceste afirmații sunt într-adevăr ale sale
a sugerat uneori presa din Iran, referindu-se la conținutul scris de el.
Informațiile despre activitățile sale online au fost confirmate de către cei trei.
se înlocuiește cu
Potrivit sursei respective, nu a fost obținută nicio declarație din partea lui Pezeshkian.
Un fost funcționar de rang înalt și doi oficiali iranieni, care lucrează în administrația tatălui său și au o relație apropiată cu acesta, au confirmat că paginile de pe rețelele de socializare îi aparțin și că el a creat conținutul și gestionează conturile.
Presa iraniană a menționat ocazional scrisul său, fără însă a confirma autenticitatea.
se reînlocuiește cu
Potrivit informațiilor oferite de sursa citată, lui Pezeshkian nu i s-a cerut să acorde o declarație.
Trei persoane, doi oficiali iranieni și un fost înalt funcționar, care are o conexiune directă cu el și lucrează în cadrul administrației conduse de către tatăl său, au declarat că respectivele pagini de socializare sunt autentice și că postările au fost scrise chiar de el, care este și administratorul conturilor.
Presa din Iran a adus unele mențiuni legate de materialele publicate de el.
Mesajele de război continuă să ajungă la Pezeshkian, Pezeshkian, nu numai de la cercul său apropiat de prieteni și cunoștințe, ci și de la străini. El a menționat că, uneori, aceste mesaje îl îndemnă să abandoneze lupta și să transfere puterea în mâinile poporului, însă această sugestie a fost respingută de el ca fiind înalțată și neverosimilă.
„mesajele ne îndeamnă să ne predăm și să redăm puterea poporului”
, a declarat el, considerând această idee o abordare ignorantă și delirantă.
Temerile sale sunt legate de posibilitatea ca acțiunile de răzbunare ale Iranului împotriva statelor arabe, ca urmare a atacurilor americane și israeliene, să aibă repercusiuni nedorite asupra propriei țări.
„Este atât de trist că, pentru a ne apăra, trebuie să atacăm bazele americane din țările prietene”
, a exprimat el această îngrijorare.
De asemenea, a adăugat că
„Nu știu dacă vor înțelege sau nu situația noastră”
, subliniind astfel incertitudinea cu privire la reacția celor implicați.
Reacția a izbucnit după ce Pezeshkian a luat apărarea tatălui său, care
și-a cerut scuze
țărilor arabe pentru atacuri, printr-un mesaj video difuzat pe 7 martie. În urma acestui gest, conservatorii și comandanții militari au manifestat o puternică dezaprobare față de declarațiile prezidențiale de scuză. Mai mult, angajamentul președintelui de a sista atacurile a fost rapid retractat, la doar câteva ore după ce fusese făcut public.
O obligație de natură etică, și nu una juridică, este să președintele iranian își cer scuze de la vecinii săi, potrivit fiului său.
Oamenii care locuiesc în țările arabe din Golful Persic sunt complet nevinovați, viața lor fiind profund afectată de război.
„A-ți cere scuze față de vecini este o datorie etică, nu una legală”
a scris fiul președintelui iranian, adăugând că existența acestor oameni a fost complet schimbată de conflict.
Preocuparea a crescut în rândul conducătorilor iranieni cu privire la capacitatea Israelului de a-i localiza și elimina pe oficialii de rang înalt în locurile lor ascunse, generând temeri legate de identitatea următorului țintă și de modul în care asemenea pierderi ar putea fi mitigate, după cum afirmă trei oficiali iranieni de rang înalt care au insistat asupra anonimatului, având în vedere natura delicată a discuțiilor.
Faptul că unele pierderi au repercusiuni mai semnificative decât altele a fost subliniat de către acești oficiali.
În cadrul scenei politice și a structurii de securitate, Larijani se distingea printr-o influență și o putere considerabilă, reunind diverse facțiuni politice și componente ale aparatului militar și de securitate.
Abilitățile sale de negociere îl făceau văzut ca o persoană cheie care putea iniția discuții cu administrația Trump pentru negocierea unui armistițiu.
Într-o stare de șoc, Pezeshkian a descris momentul în care a aflat despre decesul lui Larijani, exprimându-se astfel:
„Nu voiam să cred deloc”
.
El a adăugat, de asemenea, că Larijani a fost victimă a unei asasinări și a exprimat regretul că nu s-a putut preveni această pierdere, declarând:
„Nu ar fi trebuit să permitem inamicului să mai reușească încă o asasinare.”
Într-un moment de slăbiciune, lacrimile lui au curgut în urma unei concedieri inevitabile.
În perioada de incertitudine privind Larijani, o întrebare esențială îi preocupă pe mulți: cine deține, de fapt, puterea de conducere în țară?
În acest context, Mojtaba Khamenei, fiul liderului suprem și succesorul său în funcție, menține un profil discret, rămânând în umbră.
În urma unor declarații recente, Iranul pare să fie guvernat actualmente de către un organism colegial, după cum afirmă trei personalități de rang înalt din statul iranian.
Aceste mărturii au fost oferite în cadrul unor discuții individuale, fiind relatate că
țara este condusă în prezent de un comitet
.
În prezent, operațiunile sunt conduse de către comandanții Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, generalul Ahmad Vahidi, noul comandant suprem, fiind responsabil cu coordonarea tacticilor de război.
O înlocuire strategică a avut loc în cadrul cercului apropiat al lui Khamenei, unde generalul Mohammad Bagher Ghalibaf, un membru de încredere, a preluat discret rolul anterior deținut de Larijani.
Anterior, Ghalibaf a comandat Gărzile și acum conduce Parlamentul, fiind implicat în procesul de luare a deciziilor strategice.
Pezeshkian și Mohammad Reza Aref, în calitatea sa de vicepreședinte, poartă acum responsabilitatea de a conduce statul în perioada curentă, astfel încât activitățile acestuia să nu fie întrerupte, potrivit declarațiilor oficialilor.
În acest scop, foști generali care au ieșit la pensie, precum și foste cadre și manageri guvernamentali au fost readuși în funcție.
Se consideră că mecanismul de conducere iranian s-a transformat într-un mediu robust, alcătuit din entități care se intersectează. Republica Islamică se bazează pe o structură complexă de instituții care se suprapun pentru a-și menține puterea. O configurație diversă de lideri, oficiali guvernamentali devotați, personal militar și luptători recrutați din rândul populației civile și al trupelor de apărare a teritoriului național a fost activată pentru a asigura nu numai consolidarea puterii regimului, ci și continuarea operațiunilor militare.
În ciuda așteptărilor, decapitarea conducerii de vârf nu a provocat destrămarea regimului.
Acest lucru rezultă din reziliența structurilor de putere existente.
În contextul unui posibil atac israelian care vizează eliminarea conducerii de vârf, Republica Islamică a adoptat o strategie de gestionare a efortului de război ca o mașină de supraviețuire interconectată, unde întreaga populație este mobilizată și puterea este distribuită între diverse centre de putere care se suprapun.
Potrivit lui Ali Vaez, directorul pentru Iran al International Crisis Group, această abordare permite o flexibilitate și o reziliență sporită în fața riscurilor.
„Confruntată cu riscul constant ca Israelul să-i elimine conducerea de vârf, Republica Islamică gestionează efortul de război ca pe un mecanism de supraviețuire interconectat, cu toată lumea mobilizată și cu autoritatea distribuită între centre de putere care se suprapun”
În însemnările sale personale, Yousef Pezeshkian exprimă îngrijorarea că, în cazul în care Iranul nu va reuși să pună capăt asasinatelor efectuate cu precizie, consecințele vor fi nefaste, afirmând în mod tranșant că „vom pierde războiul”.
Viața personală a fost, de asemenea, un subiect abordat de acesta, care a relatat câteva întâmplări din experiența sa familială.
El descrie activitățile pe care le face alături de copiii săi, precum coloratul și distracția în parc, unde cumpără baloane pentru ei.
De asemenea, menționează întrunirile cu un prieten pentru plimbări lungi în parc și eforturile sale de a practica mișcare fizică, în scopul de a-și păstra equilibrul mental.
El a relatat că, într-o ocazie, a primit un mesaj enigmatică care îi solicita prezența la un anumit domiciliu. Acest mesaj i-a provocat stare de alarmă, bănuind că ar fi o cursă întinsă de către israelieni. Însă, după efectuarea unor verificări împreună cu echipa de protecție, a aflat că era vorba doar despre o solicitare de a participa la iftar alături de niște prieteni, cu scopul de a încheia împreună postul Ramadan.
Într-o seară, Pezeshkian a relatat un episod în care s-a întrebat care va fi soarta țării sale iubite. Atunci a deschis Coranul și a împărtășit propria lui înțelegere a unui anumit verset pe care îl citise anterior:
„Impresia mea este că nenorocirea cu care ne confruntăm acum este rezultatul propriului nostru comportament. Poate că lacrimile vor fi mântuirea noastră și rugămintea de iertare.”
În urma unei întâlniri recente, fiul președintelui iranian a relatat despre o vizită făcută în această săptămână la bunica sa.
Pentru majoritatea iranienilor, războiul este inevitabil
, însă a adăugat că starea de necunoaștere a bunicii sale cu privire la evenimentele actuale din țară i-a provocat o profundă durere.
Acest sentiment i-a fost extrem de greu de suportat.
Într-o perioadă de conflict care a durat aproape trei săptămâni, Pezeshkian a descris un moment de vulnerabilitate, afirmând că a izbucnit în lacrimi în mai multe rânduri, după ce inițial a încercat să reziste timp de 19 zile.
„După 19 zile de război, am cedat în cele din urmă și am plâns, de mai multe ori”
, a scris Pezeshkian.
Confruntarea armată contemporană prezintă un paradox financiar, deoarece cheltuielile pentru război din Iran, inițiat de Trump, au deja o valoare superioară celei înregistrate în prima etapă a operațiunii militare din Irak, desfășurată sub conducerea lui Bush.
Un eveniment din 1988 revine în atenție odată cu o misiune periculoasă asumată de Trump în regiunea Strâmtoarea Ormuz, existând temeri legate de posibilitatea de a se repeta un incident similar celui care a avut loc cu patru decenii în urmă.
Nu se specifică detalii suplimentare
În acest context, se vorbește despre anul 1988 ca fiind un punct de referință pentru ceea ce s-ar putea întâmpla din nou.
COMENTARII / 0