O meserie veche de 2.000 de ani, aflată până nu demult în pragul dispariției din cauza materialelor moderne, are parte de o revenire spectaculoasă în Europa. Meșterii specializați în construcții din piatră uscată, o tehnică ce nu folosește deloc ciment sau mortar, spun că cererea a crescut atât de mult în ultimii ani, încât nu mai reușesc să facă față tuturor comenzilor.
Ivan Fernández, meșter catalan cu 45 de ani, activează în această meserie de mai bine de 15 ani și aparține generației ce a reînviat tehnica zidăriei din piatră uscată în Spania, spune publicația spaniolă La Vanguardia, care se bazează pe un post de radio RAC1.
„Acum câțiva ani aveam dubii, dar acum văd clar: această meserie are viitor. Construcția cu piatră uscată este din ce în ce mai apreciată. În acest moment, cred că avem mai mult de lucru decât putem absorbi. Vorbesc în numele meu, dar și al altor meșteri pe care îi cunosc”, a explicat Ivan Fernández.
Tehnica pietrei uscate presupune construirea de ziduri, terase, drumuri și chiar poduri, toate realizate exclusiv din pietre așezate una peste alta, fără a utiliza niciun liant, cum ar fi cimentul sau mortarul. Stabilitatea acestei structuri se bazează doar pe gravitație, pe modul în care pietrele se îmbină și pe frecarea care apare între ele.
Tehnologia are o vechime de peste 2.000 de ani și a fost exploatată pe scară largă în domeniul agricol și în zonele rurale până la începutul secolului al XX-lea, când cimentul a început să înlocuiască treptat metodele clasice. În Catalonia, transmiterea de la o generație la alta s-a întrerupt, iar cei care doreau să reînvețe meșteșugul s-au îndreptat către specializare în alte țări, cum ar fi Franța, unde tradiția a rămas mai bine păstrată.
Succesul contemporan al acestei meserii se bazează atât pe argumente tehnice, cât și pe factori culturali. Experții în arhitectură și în construcții durabile redescoperă din nou proprietățile naturale ale acestor structuri.
„S-a demonstrat că, în ceea ce privește drenajul apei, un zid din piatră uscată nu are rival. Nici cimentul, nici betonul nu obțin același rezultat. Este din ce în ce mai apreciat. Până la urmă, este ca și cum ne-am întoarce ca să putem merge înainte”, subliniază meșterul catalan.
Un moment decisiv pentru relansarea domeniului a fost anul 2018, când arta zidăriei din piatră uscată a fost inclusă de UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Din acel punct, proiectele s-au diversificat: pe lângă restaurarea zidurilor vechi și a drumurilor rurale, multe crame, arhitecți și dezvoltatori de construcții ecologice apelează la acești meșteri.
Cererea mare este în realitate în exces, superând cu mult numărul de specialiști disponibili pe piață. Ivan Fernández, care a colaborat și la restaurarea unor castele în Franța alături de echipe de meșteri, își alocă o parte din timpul său pentru pregătirea noilor generații prin cursuri susținute de Breasla Meșterilor din Catalonia.
Interesul pentru cursuri provine atât de la proprietarii de terenuri, cât și de la lucrătorii silvici sau de la tinerii dornici să dobândească o meserie, însă absența unei formări profesionale oficial reglementate încetinește apariția noilor specialiști.
„Avem atât de mult de lucru, încât nu îl putem termina. Nu există un echilibru între cerere și volumul de muncă pe care îl putem prelua. Este esențial ca aceste lucrări să fie făcute de profesioniști bine pregătiți, pentru că, dacă sunt realizate prost, afectează imaginea întregii bresle”, avertizează Ivan Fernández.
În plus, unii meșteri, precum Ivan, preiau comenzi și lucrează și în străinătate. Tot Ivan se numără și printre puținii meșteri din Spania care știu să predea mai departe această tehnică. Bărbatul încearcă să formeze noua generație de pietrari și în același timp să onoreze toate comenzile, iar de multe ori spune că în industrie cererea este mai mare decât oferta.
La începutul anului acesta, autoritățile din Spania au pus la dispoziție un sat în care oamenii puteau să se mute gratuit, însă trebuiau să îndeplinească o singură cerință. Cei care doreau să se mute trebuiau să achite utilitățile și să fie angajați, iar printre locurile vacante se numărea și cel de zidar.
COMENTARII / 0