Moartea lui Ali Khamenei schimbă tonul Iranului față de SUA

Ayatollahul Mojtaba Khamenei, noul lider de la Teheran, a adoptat o poziție mai agresivă față de America, deviind de la strategia mai precaută a tatălui său, Ali Khamenei, prin lansarea de atacuri asupra unor baze militare și accentuarea tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz, potrivit unei analize publicate în The Times.

La ceremonia de înmormântare de joi, un număr mare de persoane în doliu au escortat sicriul lui Ali Khamenei, însă se pare că nimeni nu a resimțit o pierdere mai profundă decât președintele Trump în legătură cu dispariția acestui înalt lider religios.

Ali Khamenei a fost înmormântat în orașul venerat Mashhad, după care fiul său Mojtaba Khamenei a dat o lovitură fatală atitudinii prudente pe care tatăl său o avea în relațiile tensionate cu Statele Unite ale Americii.

Citește șiLa trei ani după 7 octombrie, atenția globală asupra Fâșiei Gaza s-a retras. Adevăratul test va veni după alegerile din Israel

În perioada de doliu, confruntarea dintre Iran și SUA a luat o turnură mai acută odată cu atacurile asupra navelor care traversează Strâmtoarea Ormuz. Pe parcursul zilei de înmormântare a lui Ali Khamenei, au fost lansate atacuri împotriva unor baze militare americane situate în cel puțin trei state arabe. Deși niciuna dintre părți nu a exprimat dorința de a reîncepe un conflict la scară largă, fragila înțelegere încheiată luna trecută pentru a înceta ostilitățile era extrem de precară.

Potrivit unei declarații recente, Danny Citrinowicz, un fost specialist în informații din Israel, actualmente cercetător la Atlantic Council, a afirmat următoarele:

(niciun citat din sursă nu a fost oferit)

Din nefericire, conținutul declarației lipsește din fragementul oferit drept sursă.

O schimbare de paradigmă a avut loc în politica externă a Iranului, caracterizată printr-o abordare mai îndrăznețe și o disponibilitate crescută de a-și valorifica capacitățile. Această nouă strategie nu mai reflectă Ali Khamenei stilul politic.

„Ceea ce vedem acum este un Iran nou în ceea ce privește îndrăzneala și disponibilitatea de a-și folosi capacitățile. Acesta nu este stilul lui Ali Khamenei.”

Ali Khamenei a fost caracterizat printr-o abordare mai degrabă simbolică, concretizată în avertismentele sale retorice, printre care și promisiunea de a „lovi” SUA cu puțin timp înainte de a fi eliminat printr-un atac aerian efectuat de Israel, în cursul primei riposte a războiului purtat de SUA împotriva Iranului, incident care i-a avut loc în propriul birou.
În ciuda acestor declarații, din acțiunile sale a reieșit mereu impresia că Ali Khamenei era fie lipsit de putere, fie că nu avea de gând să reacționeze, după cum a perceput Donald Trump.

Qasem Soleimani, principalul general subordonat al lui Ali Khamenei, a fost eliminat de Trump în perioada inițială a mandatului său. Ca răspuns, Iranul a lansat o operațiune militară cu caracter simbolic împotriva unei instalații militare americane situate în Irak, după ce a notificat în avans Statele Unite. Ulterior, un avion de linie a fost distrus în apropiere de Teheran din cauza unei erori atribuite sistemelor de apărare antiaeriană care l-au identificat în mod eronat ca fiind o rachetă americană.

Ali Khamenei a dat ordin de a întreprinde un atac cu caracter simbolic asupra unei unități militare americane staționate în Qatar, după ce Statele Unite ale Americii au efectuat un bombardament cu muniție specială anti-buncăr împotriva infrastructurii nucleare a Iranului, în timpul conflictului care a durat 12 zile și care a fost inițiat de Israel. Această decizie a fost luată în anul precedent și a avut loc înainte de instaurarea unui armistițiu.

Se pare că Trump și Benjamin Netanyahu, premierul israelian care a avut un rol esențial în convingerea sa de a iniția un conflict, au avut impresia că regimul iranian sub conducerea lui Khamenei era o entitate lipsită de putere reală, un simplu „tigru de hârtie”, și că schimbarea acestuia ar fi fost la fel de ușoară ca eliminarea fizică a liderului și distrugerea prin bombardament a unor unități militare ale sale.

Se poate argumenta că Khamenei a orchestrat o strategie de inducere în eroare pe scară largă încă de la început, inspirat probabil de sfatul vechiului strateg chinez Sun Tzu, care îi sfătuia pe liderii militari să se prezinte slabi atunci când dețin de fapt o putere considerabilă.

Un mesaj atribuit lui Ali Khamenei conține îndemnul:

„Aruncați momeală pentru a atrage inamicul. Simulați dezordinea și zdrobiți-l”

Moștenitorul puterii pare să aibă o perspectivă unică asupra evenimentelor, fiind Mojtaba, cel care a suferit răni grave într-un atac aerian care i-a curmat viața tatălui său.
Opoziția sa probabilă o constituie viziunea aripii dure a armatei, potrivit căreia

atitudinea reținută

a tatălui său a favorizat izbucnirea războiului împotriva Iranului.

O schimbare de strategie a avut loc, Iranul optând acum pentru o reacție promptă la orice ofensă sau încălcare a înțelegerii cu SUA, abordare care constituie o inversare a politicii anterioare de reținere.

Potrivit unei declarații, expertul Farzan Sabet, specializat în studiul Iranului la Institutul Universitar din Geneva, a făcut următoarele afirmații:

Nu există text în original care să poată fi transformat în sau listă .

Potrivit unor opinii, fostul lider Ali Khamenei a demonstrat o abordare mai degrabă reținută în ceea ce privește confruntările cu SUA.

„Ali Khamenei ar fi putut fi mai cumpătat sau ezitant, dar, la momentul asasinării sale, era clar că abordarea sa prudentă eșua, contribuind la prăbușirea forței de descurajare iraniene, și că era necesară o schimbare drastică a strategiei Republicii Islamice.”

O nouă creștere a tensiunilor a fost înregistrată după ce Omanul a sfătuit navele să urmeze o rută alternativă de-a lungul litoralului său, evitând astfel apele iraniene din Strâmtoarea Hormuz, care sunt revendicate de Teheran pentru a fi controlate de acesta.

Sanam Vakil, director al programului pentru Orientul Mijlociu al Chatham House, a afirmat că, în cazul în care Khamenei ar fi fost încă în viață, „ar fi putut prelungi la nesfârșit perioada de armistițiu”.

În timp ce așteaptă cu interes viitorul, fiul Mojtaba se caracterizează printr-o atitudine de neînduplecare, refuzând să facă vreun gest de bunăvoință față de adversarii săi, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în mod normal la astfel de evenimente funerare.
Regimul iranian este îngrijorat de faptul că, odată cu prelungirea discuțiilor, capacitatea de influență a Iranului – care se bazează în mare parte pe controlul accesului în strâmtoare – va scădea, punându-l într-o poziție vulnerabilă în cazul unei eventuale reîncepere a conflictului.

Potrivit unui anumit acord, Republica Islamică Iran vizează menținerea unei poziții dominante în ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz, a declarat Vakil.

„SUA sunt văzute de Iran ca fiind preocupate de diminuarea acestei influențe și, ca atare, testează limitele pentru a-și reafirma statutul.”

Această declarație a fost făcută în contextul unei analize geopolitice recente.

Acest scenariu evidențiază punctele slabe ale unui acord pe care Trump îl vedea ca o soluție pentru stabilizarea costurilor energetice mondiale înainte de alegerile legislative din SUA care au avut loc în noiembrie.

În prezent, negocierile sunt într-o situație delicată, potrivit lui Citrinowicz, care a afirmat:

„Dacă vrei să slăbești controlul iranian asupra strâmtorii, atunci nu va exista niciun acord”

.
Acesta a adăugat că acordul nuclear și controlul asupra strâmtorii sunt două obiective care se exclud reciproc, declarând:

„Dacă vrei un acord nuclear, atunci lași strâmtoarea în mâinile Iranului, ale Omanului și ale celorlalte țări din Golf. Aici ne aflăm acum.”

O analiză sugerează că Iranul se confruntă cu riscul de a reîncinge un conflict, deoarece Teheranul pare să adopte o poziție inflexibilă, chiar și în fața unor potențiale pierderi semnificative.
Țara este pregătită să persiste în abordarea sa, indiferent de consecințe.