Mojtaba Khamenei, unde se află liderul suprem al Iranului?

Mojtaba Khamenei, liderul suprem al Iranului de mai bine de două luni, rămâne o figură misterioasă, deoarece nu a mai fost observat și nici nu i s-a auzit vocea în public de la numirea sa, însă oficialii iranieni susțin că se bucură de o stare de sănătate bună și își îndeplinește atribuțiile fără întrerupere, potrivit Financial Times.

În ultimele săptămâni, oficialii din Iran au încercat să răspândească vești despre starea de sănătate a liderului suprem, în încercarea de a risipi zvonurile și de a demonstra atât populației iraniene, cât și adversarilor săi că starea sa de sănătate este bună și că are puterea în mână.

În cursul acestei luni, Masoud Pezeshkian, președintele țării, a făcut publică o declarație, și anume că a avut o întrevedere cu Khamenei. Ulterior, după câteva zile, administrația din Teheran a informat că liderul suprem a avut un schimb de opinii cu cel care conduce Cartierul General Central Khatam al-Anbiya, care reprezintă comandamentul central al forțelor armate.

Citește șiIranul își menține poziția privind Strâmtoarea Ormuz. Teheranul cere îndeplinirea celor șapte condiții

În urma incidentului din 28 februarie, care a avut loc la complexul tatălui său și al fostului lider suprem Ali Khamenei, Republica Islamică a făcut publice detalii despre starea de sănătate a lui Khamenei, în scopul combaterii zvonurilor legate de presupusele lui suferințe fizice.
În contextul conflictului dintre SUA și Israel, au circulat informații neverificate potrivit cărora liderul suprem ar fi suferit leziuni faciale grave și i-ar fi fost amputat un picior.

Nu există declarații oficiale care să confirme aceste zvonuri

nu au fost confirmate prin canale oficiale.
Informațiile oficiale privind starea sa de sănătate au fost oferite pentru a clarifica situația.

Conform declarațiilor recente, un atentat cu bombă care a curmat viețile tatălui său, a soției și a altor membri ai familiei nu a avut efect asupra lui Mojtaba Khamenei, deoarece el se întâmpla să nu se mai afle în clădire la momentul respectiv.
Mojtaba Khamenei a fost ținta acestor atentate, după cum a relatat Mazaher Hosseini, un înalt cleric și șef al protocolului de la biroul liderului suprem, care a făcut această declarație în cursul lunii în curs.

Afirmația a fost făcută de Hosseini, care a descris Mojtaba Khamenei ca fiind

„pe drum, pe punctul de a urca scările când a lovit o rachetă… Ayatollahul Mojtaba a fost lovit de unda de șoc și aruncat la pământ”

, după care a adăugat că Ayatollahul a suferit leziuni ușoare în zona spatelui și a rotulei.

„A fost ușor rănit la spate și la rotulă. Spatele i s-a vindecat în acest timp, iar genunchiul se va vindeca în curând.”

Un mesaj de așteptare a fost transmis de către Hosseini, potrivit căruia răbdarea este necesară în acest moment.

„Trebuie să aveți răbdare”

, a afirmat el, adăugând că va apărea și va vorbi atunci când va fi momentul potrivit.
În continuare, a precizat că

„El va veni și va ține discursuri pentru voi când va veni momentul”

.

În urma unor negocieri acces intense legate de programul nuclear iranian și de reluarea traficului în Strâmtoarea Hormuz, o serie de declarații oficiale au fost făcute cu privire la Khamenei, scopul fiind acela de a sublinia rolul său de lider și de a reafirma că el va fi cel care va lua decizia finală cu privire la acceptarea unui acord între Teheran și SUA, care să pună capăt conflictului.

În urma criticilor formulate de ultra-radicali la adresa negocierilor, oficialii iranieni au devenit mai transparenți în ceea ce privește situația Khamenei, în scopul de a combate zvonurile că Corpul Gărzii Revoluționare Islamice este, în realitate, la conducere.

Nu există nicio informație directă din partea oficialilor iranieni care să fi fost prezentată într-un mod diferit.

Această schimbare de atitudine are loc pe fondul opoziției unor grupuri ultra-radicale față de orice formă de concesie, iar oficialii iranieni au ales să discute mai liber despre starea Khamenei pentru a contracara astfel de speculații.

Afirmația lor este clară: nicio modificare nu are loc, după cum a explicat Vali Nasr, fost funcționar public american și cadru didactic la Universitatea Johns Hopkins.

„Și că este în viață, funcționează și deține controlul.”

Potrivit acestuia, liderul suprem rămâne nucleul central al regimului și continuă să exercite o influență dominantă.

„Ei transmit mesajul că nu există nicio schimbare… liderul suprem a fost vârful sistemului și este în continuare vârful”

.

În plus, el a menționat că forțele de securitate încercau să creeze o impresie cum că Khamenei este mai mult decât o simplă figură reprezentativă, sugerând că „nu ei sunt la conducere și că situația este sub controlul altora”.

Conducerea Statelor Unite a exprimat deja nemulțumirea sa în legătură cu stagnarea discuțiilor informale și cu refuzul Teheranului de a face concesii, după cum a declarat Donald Trump, președintele SUA, care a descris recent conducerea iraniană ca fiind „în totală haos”, adăugând că aceasta „nu are nici măcar o idee clară despre cine îi conduce”.

Opoziția față de negocieri a fost accentuată de către parlamentarii iranieni ultraconservatori, membri ai facțiunii Paydari, ale căror critici deschise au intensificat presupunerile despre conflictele interne ale mecanismului de conducere iranian.
Aceste opinii au fost consolidate și de dezacordurile exprimate în legătură cu discuțiile purtate, generând astfel un climat de incertitudine cu privire la coeziunea sistemului de guvernare din Iran.

Deciziile finale în chestiuni de politică internă și externă sunt, în mod tradițional, luate de către liderul suprem, într-un sistem teocratic caracterizat de existența unor tabere rivale, formate din multiple facțiuni politice și diverse centre de putere.

De 37 de ani deține puterea în Iran Ali Khamenei, tatăl lui Mojtaba Khamenei, care are o experiență vastă în conducerea diferitelor facțiuni.
În mod obișnuit, iranienii sunt obișnuiți să vadă liderul lor suprem ținând discursuri și apărând în public în mod regulat, lucru pe care Ali Khamenei l-a făcut vreme de zeci de ani.

Deși are 56 de ani, Mojtaba a menținut o prezență publică foarte scăzută chiar și înainte de a prelua tronul de la tatăl său.

Foarte rar auzită, vocea sa a devenit publică pentru prima oară într-un scurt material video transmis în 2024, prin care anunța că își întrerupea studiile religioase în orașul Qom. Ulterior, într-un al doilea material video difuzat de televiziunea publică în luna martie, Mojtaba Khamenei a prezentat o prelegere în fața unor studenți la teologie, ca parte a programului său de studii religioase. Nicio informație nu a fost oferită cu privire la momentul înregistrării materialului video anterior perioadei de război.

Încă de la desemnarea sa ca lider suprem în luna martie, în urma unor reuniuni discrete în cadrul Adunării Experților, Mojtaba Khamenei a comunicat exclusiv prin declarații scrise către mijloacele de informare controlate de stat. Anterior, au existat presupuneri cu privire la supraviețuirea sa.

Informația privind starea fizică a lui Khamenei a fost oferită de către purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătății din Iran, Hossein Kermanpour, care a făcut declarații în această săptămână.
Potrivit acestuia,

fața lui Khamenei nu era desfigurată și că niciunul dintre membrele sale nu fusese amputat

.

Se estimează că Mojtaba Khamenei îndeplinește atribuțiile de lider, însă legăturile dintre el, guvern și forțele armate sunt complicate din cauza protocoalelor de securitate stricte, determinate de îngrijorarea că Israelul ar putea企șa asasinarea sa.

Pentru a preveni orice posibilă urmărire, diplomații au declarat că informațiile erau transmise în mod direct, fără ajutorul vreunui aparat de comunicare care ar fi putut fi monitorizat.

Potrivit declarațiilor unui diplomat, a fost creată o structură de conducere care cuprinde două comitete distincte cu rol de coordonare a eforturilor de mediere, ambele raportând direct lui. Unul dintre aceste comitete este considerabil mai restrâns decât celălalt și este alcătuit din comandanți militari, politicieni și foști oficiali guvernamentali, după cum a precizat diplomatul.

Se afirmă că Mojtaba Khamenei a creat legături solide cu Gărzile Revoluționare după ce a ales să se înroleze în rândurile lor în perioada conflictului dintre Iran și Irak, din deceniul al optulea al secolului trecut.
Forța militară dominantă a națiunii era unica responsabilă cu protecția sa, potrivit unei declarații.

Nu există informații suplimentare.

Gărzile Revoluționare sunt cunoscute a fi cea mai puternică forță militară din republică.

Informații recente au arătat că Khamenei are o influență semnificativă în definirea strategiei militare a Iranului, alături de alți oficiali de rang înalt.
Discuția dintre Pezeshkian și noul lider a avut o durată remarcabilă de aproape două ore și jumătate, fiind caracterizată ca fiind una cordială, directă și sinceră.

Potrivit lui Saeed Laylaz, un cunoscut analist din Iran, o strategie dezvoltată anterior sub îndrumarea tatălui lui Mojtaba Khamenei a vizat distribuirea deciziilor în scenariul unui posibil atac comun SUA-Israel, fapt ce a permis comandanților militari să opereze cu mai multă autonomie în primele zile de la debutul conflictului.

Consolidarea noii conduceri va necesita o perioadă de timp, având în vedere că Laylaz a remarcat că numeroși lideri de rang înalt, atât politici cât și militari, au fost eliminați în timpul conflictului.

Potrivit spuselor lui Laylaz, Mojtaba Khamenei va necesita o perioadă de timp pentru a obține aceeași influență asupra tuturor aspectelor guvernamentale iraniene, în special în domeniul militar, similar cu cea deținută de ayatollahul Khamenei.

„Va dura ceva timp până când tânărul Khamenei va dobândi aceeași stăpânire asupra tuturor componentelor sistemului de guvernare al Iranului – în special la nivel militar – pe care o avea Khamenei senior”, a spus Laylaz.

În ceea ce privește problemele geopolitice și cele strategice, acestea sunt soluționate în mod direct de ayatollahul Khamenei, cu sprijinul evident al conducerii militare de rang înalt.

„Din câte înțelegem, chestiunile geopolitice și strategice sunt decise personal de ayatollahul Khamenei, desigur cu ajutorul eșalonului militar de vârf.”

Potrivit unui specialist, Khamenei funcționează în tandem cu liderii Gărzii Revoluționare, printre care și Ahmad Vahidi, recent numit la conducerea forței, alături de alți oficiali de rang înalt, a declarat Ali Vaez, expert în Iran la Crisis Group, care a caracterizat această relație ca fiind una în care Khamenei are mai degrabă rolul de

„ștampilă”

.

Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele influent al parlamentului, care a fost la conducerea negocierilor dintre Iran și SUA și are legături strânse cu Garda, alături de Mohammad Bagher Zolghadr, o personalitate experimentată a Gărzii care a preluat funcția de secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională pe timpul conflictului, sunt două nume notabile.

Deși a fost prezent la negocierile dintre Iran și SUA de la Islamabad în cursul lunii anterioare, Ghalibaf nu a mai fost observat în spațiul public din Iran de la declanșarea conflictului.
În același timp, Vahidi și Zolghadr nu au mai făcut apariții publice până în prezent.

Țara este condusă în domeniul securității de către Pezeshkian, care are în sarcină prezidarea consiliului de securitate și se ocupă de activitățile zilnice, însă se consideră că are o influență limitată în ceea ce privește diplomația cu Statele Unite sau chestiunile militare, potrivit analiștilor.

O declarație recentă a lui Vaez scoate în evidență faptul că Khamenei nu este cel care ia deciziile importante.
În schimb, un grup restrâns de lideri ai Gărzii Revoluționare, care au colaborat în trecut, sunt cei care exercită influența reală.
Printre acestia se numără Ghalibaf, Vahidi și Zolghadr.

„Khamenei nu ia deciziile, ci o mică clică de lideri ai Gărzii Revoluționare care lucrează împreună de mult timp — oameni precum Ghalibaf, Vahidi și Zolghadr”, a spus Vaez.

Întrebările esențiale privind situația rămân fără răspuns, iar o întrebare cheie rămâne:

„Întrebările fundamentale nu au primit răspuns — va reapărea el?”

Potrivit lui Nasr, războiul a consolidat considerabil puterea și influența Gărzii, însă situția actuală diferă semnificativ de cazul armatei pakistaneze, care deține un rol decisiv în majoritatea deciziilor cruciale de politică externă.
Nu există o paralelă directă între cele două entități, după cum susține Nasr.

Nu există o subordonare directă, însă Nasr a afirmat că

„El trebuie să asculte de Gardă, deoarece aceștia sunt cei care luptă și sunt responsabili de apărarea țării; el este influențat de ei. Dar nu se află sub controlul lor, cred că este o exagerare”

.

Anumite aspecte rămân neclare în legătură cu Mojtaba Khamenei, liderul suprem al Iranului.

„Este dificil de spus dacă nu se întâlnește cu o mulțime de oameni pentru că aceștia nu vor să-l întâlnească sau pentru că este prea periculos să-l expună în fața multor oameni. Acest lucru va rămâne ambiguu pentru o vreme.”

Vocea sa a fost auzită în public de doar două ori până în prezent.

Experții consideră că această incertitudine va continua să existe atâta timp cât regimul este convins că există riscul reaprinderii conflictului și a unor noi comploturi de asasinare a conducătorilor săi.

Considerațiile strategice din spatele acestor decizii au fost elucidate de Foad Izadi, profesor la Universitatea din Teheran, care a afirmat:

„Cei care iau aceste decizii vor să se asigure că țara nu alege un nou lider la fiecare câteva săptămâni sau luni”

.
Această abordare este justificată prin prisma necesității de a preveni eventuale repercusiuni, similar celor generate de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, care a fost acuzat că a orchestrat eliminarea unor înalți oficiali iranieni. Izadi a adăugat:

„Ei asigură securitatea într-un mod în care [prim-ministrul israelian Benjamin] Netanyahu să nu mai poată ucide alți lideri ai noștri”

.