Rezultatul provine dintr-un studiu global care a monitorizat, pe parcursul peste două decenii, transformările vegetale ale 62 de culmi montane europene, menționează Focus.
Specialiștii au examinat 896 de zone permanent semnalate, localizate în 16 regiuni montane. Acestea au fost inspectate de patru ori în 2001‑2022, ceea ce a oferit cercetătorilor oportunitatea de a identifica atât specii noi, cât și plante dispărute din anumite locații. Concluziile au fost difuzate în publicația științifică Science.
În zonele joase, plantele se ridică spre crestele munților.
Citește șiScandal uriaș în Armata SUA: militar de rang înalt, arestat în Marea Britanie sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei
Încălzirea climatică schimbă barierele naturale situate deasupra liniei de pădure. În trecut, frigul, înghețul și perioadele scurte de dezvoltare a plantelor împiedicau numeroase specii din altitudini inferioare să colonizeze vârfurile.
Pe măsură ce temperatura crește, anumite dintre aceste specii pot atinge niveluri de altitudine superioare, iar densitatea vegetației crește.
În această perioadă, se poate da senzația că biodiversitatea se extinde. Totuși, studiile indică faptul că, în același timp, speciile care se adaptează în mod particular la frigului extrem încep să își piardă terenul.
În zonele urmărite, procentul de specii care nu au mai fost detectate în inspecțiile ulterioare a crescut de la 11% la aproape 16%. În întregul vârf, pierderile locale s-au situat între 7% și 10%.
Cercetătorii subliniază că dispariția într-o zonă locală nu presupune imediat extincția completă a speciei. O plantă poate dispărea de pe parcela monitorizată, însă poate persista în alte sectoare ale aceluiași munte sau în regiunea respectivă.
Pe măsură ce temperatura crește, pierderile devin mai semnificative.
Una dintre concluziile esențiale ale cercetării se referă la conexiunea dintre creșterea temperaturii și disparițiile la nivel local.
pentru fiecare creștere de 0,1 grade Celsius în temperatură a determinat o amplificare a pierderilor locale, variind în funcție de altitudinea analizată, cu aproximativ 1-1,6%. În zonele de vârf în care temperatura a crescut mai intens, se observă și pierderi mai semnificative ale plantelor care erau deja prezente acolo.
Populațiile situate la vulnerabile marginea inferioară, cea mai caldă, a zonei lor reprezintă grupurile cele mai expuse. În timp ce temperaturile se ridică, această margine se mută spre altitudini superioare.
Plantele care se află deja aproape de vârfurile cele mai înalte ale munților se confruntă cu o problemă clară: spațiul disponibil pentru a se deplasa către regiuni mai reci se micșorează tot mai mult.
După zeci de ani, se pot manifesta unele efecte.
Studiul semnalează, de asemenea, existența unei posibile consecințe întârziate a schimbărilor climatice.
Plantele alpine sunt adesea longevive și pot supraviețui mult timp în condiții care devin treptat nefavorabile. Cercetătorii au constatat că speciile a căror acoperire vegetală scăzuse între 2001 și 2015 aveau o probabilitate mai mare să nu mai fie găsite în 2022.
Aproximativ 58% din pierderile locale au fost însoțite de o diminuare a suprafeței ocupate de plantele respective.
Ecologii definesc acest fenomen sub denumirea de „datorie de extincție”: o specie poate persista ani sau chiar decenii într-un anumit habitat chiar dacă condițiile esențiale pentru supraviețuirea sa pe termen lung s-au deteriorat. Cercetătorii susțin că unele dintre pierderile constatate în prezent ar putea fi cauzate de încălzirea accelerată care a început în deceniile trecute, însă această teorie necesită investigații suplimentare.
Zăpezile se topesc mai devreme, modificarea accesului la apă și concurența intensificată a speciilor care migrează din zonele inferioare ar putea, de asemenea, să influențeze transformarea ecosistemelor montane.
COMENTARII / 0