
Jonathan Powell, consilier național pentru securitate al Marii Britanii, a fost prezent în ultimele etape ale discuțiilor dintre Statele Unite ale Americii și Iran, unde a evaluat oferta Teheranului legată de programul nuclear drept suficient de substanțială pentru a preveni o creștere rapidă a tensiunilor către conflict armat, potrivit The Guardian.
Se consideră, potrivit anumitor informații, că Powell a apreciat că au avut loc evoluții pozitive la Geneva la finalul lunii februarie și că propunerea de acord prezentată de Iran a fost considerată „surprinzător”.
Evenimentele s-au desfășurat rapid, deoarece la două zile de la finalizarea negocierilor și stabilirea unei noi întâlniri tehnice la Viena, SUA și Israelul au inițiat un atac comun împotriva Iranului.
Confirmarea participării lui Powell la negocieri, precum și experiența sa aprofundată cu privire la desfășurarea acestora a fost oferită de trei surse diferite.
Nu se poate spune că au fost complet neexperimentați. Consilierul britanic pentru securitate care a fost prezent la discuțiile dintre Statele Unite ale Americii și Republica Islamică Iran a declarat că un acord era la îndemână. În ciuda aparențelor, se pare că anumite oportunități au fost ratate.
Nu știu dacă acest lucru este posibil
nu a fost afirmat în cele din urmă.
Informația a fost furnizată de o sursă, potrivit căreia Jared Kushner și Steve Witkoff au reprezentat Statele Unite în cadrul discuțiilor, ceea ce a ridicat anumite îngrijorări în legătură cu nivelul de expertiză al părții americane.
Îngrijorarea a fost reflectată și de prezența unui consilier în clădirea reședinței ambasadorului Omanului din Cologny, Geneva.
Nu se știe dacă această prezență a fost una obișnuită sau a avut un scop special.
Această situație a avut loc în contextul în care Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump, și Steve Witkoff, trimisul special al lui Trump pentru diverse chestiuni, au participat la negocieri.
La Geneva, Kushner și Witkoff au considerat utilă prezența lui Rafael Grossi, director general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, pentru expertiza tehnică pe care o putea aduce, cu toate că ulterior Kushner a declarat că atât el, cât și Witkoff, posedau deja „o înțelegere destul de profundă a problemelor relevante în acest context”.
Ulterior, specialiștii în domeniul nuclear au afirmat că afirmațiile lui Witkoff despre programul nuclear iranian conțineau numeroase inexactități fundamentale.
Cu o experiență vastă în calitate de mediator, Powell a acumulat cunoștințe și abilități solide în acest domeniu.
Powell posedă o experiență vastă în calitate de mediator și, potrivit unei surse, a venit însoțit de un specialist de la Cabinetul de Miniștri al Regatului Unit.
Un diplomat din lumea occidentală a menționat următoarele:
„Jonathan credea că se poate ajunge la un acord, dar Iranul nu era încă pregătit, în special în ceea ce privește problema inspecțiilor ONU la siturile sale nucleare.”
Această declarație subliniază poziția lui Jonathan Powell cu privire la negocieri.
Potrivit unei surse familiare cu negocierile, discuțiile de la Geneva au avut loc fără o echipă tehnică americană condusă de Witkoff și Kushner. În schimb, au recurs la expertiza lui Grossi în domeniul tehnic, deși acesta nu posedă cunoștințele necesare pentru acest rol. Ca urmare, Jonathan Powell a decis să se înconjoare de o echipă specializată.
Fostul oficial a menționat că echipa britanică a rămas surprinsă de oferta înaintată de partea iraniană.
„Echipa britanică a fost surprinsă de ceea ce au pus iranienii pe masă”
, a adăugat el.
Afirmația făcută de consilierul britanic pentru securitate, care a luat parte la discuțiile dintre Statele Unite și Iran, subliniază posibilitatea de a fi ajuns la un acord.
„Nu era un acord complet, dar era un progres și era puțin probabil să fie oferta finală a iranienilor.”
Continuă afirmând că echipa din Marea Britanie anticipa organizarea următoarei runde de negocieri, ca urmare a progreselor realizate la Geneva.
La 2 martie, urmau să aibă loc noi discuții programate la Viena, potrivit planificării inițiale.
Negocierile programate să continue la Viena în ziua de 2 martie au fost oprite.
Anterior, la data de 28 februarie, SUA și Israelul își coordonaseră deja o lovitură puternică, care a avut loc cu două zile înainte de runda următoare de discuții.
Powell a jucat un rol cheie în discuțiile purtate la Geneva, precum și într-o serie de reuniuni care au avut loc anterior în aceeași lună în orașul elvețian, ceea ce a contribuit la o anumită măsură la explicarea rezervei guvernului britanic în a sprijini o lovitură militară a SUA împotriva Iranului. Această rezervă a exercitat o presiune fără precedent asupra relației dintre Marea Britanie și SUA.
Potrivit informațiilor disponibile, Regatul Unit nu a găsit motive întemeite să creadă că un atac cu rachete din partea Iranului asupra Europei este iminent sau că Republica Islamică a intrat în posesia unei arme nucleare.
Prima confirmare oficială a nivelului de implicare a Marii Britanii în negocierile cu Iran a arătat că Londra avea toate motivele să considere dacă toate opțiunile diplomatice au fost epuizate înainte de a decide dacă un atac american era necesar.
Nu există declarații oficiale din partea Downing Street în această privință.
Marea Britanie a calificat atacul ca fiind ilegal și efectuat înainte de termen, potrivit lui Powell, care considera că posibilitatea unei soluții negociate pentru problema iraniană rămânea o opțiune viabilă.
Iranul trebuia să ofere SUA garanții privind programul său nuclear, iar această chestiune de lungă durată putea fi soluționată pe cale diplomatică.
Nu a existat niciun comentariu din partea Downing Street în legătură cu participarea lui Powell la discuțiile purtate la Geneva, nici măcar o părere despre desfășurarea acestora.
Keir Starmer a suportat valul de critică din partea lui Trump, reproșându-i că nu a depus suficiente eforturi pentru a facilita sprijinul american, în special prin refuzul inițial de a acorda acces Americii la infrastructura militară britanică și prin acordarea ulterioară a unei autorizații limitate pentru utilizarea defensivă a acestor baze, odată ce Iranul a început să atace partenerii britanici din regiunea Golf.
Keir Starmer a suportat valul de critică din partea lui Trump, reproșându-i că nu a depus suficiente eforturi pentru a facilita sprijinul american, în special prin refuzul inițial de a acorda acces Americii la infrastructura militară britanică și prin acordarea ulterioară a unei autorizații limitate pentru utilizarea defensivă a acestor baze, odată ce Iranul a început să atace partenerii britanici din regiunea Golf.
Trump a emis o avertizare cu privire la potențialele consecințe negative asupra NATO în cazul în care națiunile europene membre nu vor răspunde solicitării sale de a contribui la deblocarea strâmtorii Ormuz, o cerere care a fost deja respinsă.
La Geneva, ministrul de Externe al Omanului, Badr bin Hamad Al Busaidi a jucat rolul de mediator în cadrul discuțiilor indirecte purtate între SUA și Iran.
COMENTARII / 0