Egiptul va înregistra două recorduri până la finalul anului: unul privind numărul de turiști care sosesc în țară și altul referitor la deținuții politici aflați în închisori. Majoritatea vizitatorilor care explorează piramidele sau petrec câteva zile la o stațiune de pe Marea Roșie rămân prea scurți pentru a observa modul în care regimul președintelui Abdel Fattah el‑Sisi administrează țara prin represiune, propagandă, inducerea fricii și cultul personalității, conform unei investigații The Insider.
Până nu demult, Siria era țara cu cei mai mulți deținuți politici, însă după căderea regimului lui Assad și eliberarea a zeci de mii de „prizonieri de conștiință” sirieni, Egiptul a trecut pe primul loc în acest clasament, depășind chiar și țări precum Myanmar sau Iran.
2011, imediat după izbucnirea protestelor din primăvara arabă, el‑Sisi se afla printre generalii responsabili pentru represiunea revoltăi. În acea perioadă, numărul jurnaliștilor occidentali care îl cunoscuse era foarte mic.
Citește șiProteste tensionate în India. Trei jurnaliste acuză polițiștii de hărțuire sexuală, zeci de manifestanți au fost reținuți
El nu a reușit să îndeplinească sarcina care îi fusese atribuită de președintele egiptean de la acea vreme, Hosni Mubarak, iar revoluția a dus la căderea regimului și primele alegeri prezidențiale democratice din istoria Egiptului.
Victorul alegerilor, Mohamed Morsi, candidatul islamic reprezentând Frăția Musulmană, a desemnat el‑Sisi ca comandant‑șef al armatei egiptene.
Doar doi ani mai târziu, el-Sisi l-a „răsplătit” pe Morsi pentru încrederea acordată prin înlăturarea sa de la putere și trimiterea sa după gratii. Lista acuzațiilor la adresa lui Morsi era foarte lungă, însă una dintre acuzații era chiar trădarea.
În 2019, primul și unic președinte al Egiptului obținut prin alegeri libere a pierdut viața în închisoare.
Sub conducerea lui El-Sisi, națiunea a fost guvernată prin propagandă, suprimarea opoziției și acte violente.
El-Sisi, care a preluat locul
Conducătorul egiptean a intervenit pentru a proteja națiunea de grupurile teroriste islamice care i-au susținut pe Morsi în călătoria sa spre putere, a declarat comandamentul militar. Începând cu acea perioadă, el‑Sisi a guvernat prin propagandă, suprimarea opoziției și acte de violență, conform The Insider.
După ce soldații sub conducerea lui el‑Sisi au reținut pe Morsi și pe membrii săi de încredere, televiziunea de stat a difuzat imagini cu arestarea oficialilor de rang înalt ai Egiptului și susținătorii acestora, însoțite de mesajul:
„Egiptul luptă contra terorismului.”
Președintele dat jos de la putere a fost etichetat ca un agent al grupărilor Hamas și Hezbollah, iar susținătorii săi, care au început să manifeste în Piața Rabaa de la Cairo, au fost considerați complici ai teroriștilor.
În data de 14 august 2013, armata egipteană
Mai târziu, autoritățile au trimis vehicule blindate și buldozere pentru a demola toate corturile. În total, cel puțin 817 persoane au pierit în acea zi, iar autoritățile egiptene au confirmat că 638 dintre ele au murit.
Mii de protestatari au fost închiși, iar zeci de mii au venit ulterior, după ce au fost reținuți în cadrul raidurilor ce au vizat sediile partidului de opoziție, apartamentele și moscheile.
În Egiptul se numără de la 50.000 la 70.000 de persoane încarcerate din motive politice.
Majoritatea celor arestați cu 13 ani în urmă continuă să fie în spatele gratiilor, iar un număr considerabil dintre ei încă nu a fost supus procesului judiciar. În vara și toamna anului 2013, susținătorii lui Morsi, care au fost arestați, constituie principalul grup de prizonieri politici, determinând astfel poziția Egiptului ca țară cu cei mai mulți deținuți politici.
În fiecare an, sute de noi detenți ajung la închisoare, fiind etichetați ca extremiști religioși și acuzați fără dovezi de terorism și spionaj de către autoritățile din Egipt. Egiptul deține între 50.000-70.000 de detenți politici, conform estimărilor ONG-urilor pentru drepturile omului.
În Egipt, nu toți deținuții politici sunt musulmani. Un segment din aceștia aparține mișcărilor democratice care s-au opus lui Morsi și au organizat proteste de masă împotriva acțiunilor sale neconstituționale, fiind primul președinte egiptean ales în mod democratic.
Într-un mod paradoxal, măsurile adoptate de grupuri democratice, printre care Mișcarea de Tineret 6 Aprilie, au reprezentat motivul prin care el‑Sisi a reușit să-l aresteze pe Morsi și să preia conducerea țării.
În Egipt, mii de susținători ai reformelor democratice s-au găsit în închisori, după ce autoritățile i-au arestat pentru participarea la activități organizate de partide și mișcări interzise.
În Egiptului, în istoria modernă, a avut loc una dintre cele mai grave crize economice.
În cadrul propagandei guvernamentale, președintele țării continuă să fie singura speranță și principalul motor al stabilității Egiptului. În prezent, însă, el‑Sisi nu mai este portretizat ca un supererou militar, ci mai degrabă ca un oficial cu viziune.
În această perioadă în care Egiptul trece prin una dintre cele mai grave crize economice din istoria sa modernă, statul nu mai se permite să supere poporul cu relatări fantastice despre abilitățile extraordinare ale președintelui țării.
El-Sisi a recurs la metodele de obicei rezervate persoanelor nemulțumite de președinția sa – tortură, șantaj, intimidare – chiar și împotriva celor pe care îi considera asociați sau aliați ai președintelui, cum ar fi fostul șef al Statului Major, Sami Anan, după ce Anan a anunțat că se pregătește să candideze împotriva lui El-Sisi în 2018.
Pe lângă menținerea sistemului economic creat în perioada lui Mubarak, în care forța armată are un impact major în diverse domenii – de la construcții la sectorul bancar, telecomunicații și asigurări – el‑Sisi a reconfigurat ofițerii săi fideli ca noii lideri ai economiei egiptene.
El-Sisi și cei din cercul său de apropiați înțeleg faptul că dacă va izbucni o nouă revoluție, asemănătoare celei care l-a răsturnat de la putere pe Mubarak în 2011, ei nu vor avea nicio șansă să o înăbușe.
experților occidentali estimează că probabilitatea ca în Egipt să apară noi proteste de amploare până la sfârșitul anului se situează între 15% și 20%.
Capitala administrativă recentă a Egiptului scoate la iveală frica autorităților privind o viitoare revoluție.
Alegerile prezidențiale viitoare din Egipt sunt programate pentru anul 2030. În perioada intermediară, el-Sisi intenționează să se relocheze, alături de guvern, parlament și forțele sale de securitate, într-un oraș nou în curs de construire situat la 45 de kilometri de Cairo.
Modul în care a fost concepută noua capitală administrativă a Egiptului arată anxietatea autorităților față de o posibilă revoluție. Regimul lui el-Sisi dorește să prevină o replică a evenimentului „Tahrir” din 2011, valorificând în același timp fondurile provenite de la turiștii străini.
Egipt a stabilit două recorduri, unul privind numărul de turiști și celălalt referitor la deținuții politici, iar acestea se influențează reciproc. Cu cât țara atrage mai mulți vizitatori, cu atât dispune de fonduri suplimentare pentru a finanța armata și serviciile de securitate care susțin regimul lui el‑Sisi.
COMENTARII / 0