Un gol cu o suprafață estimată la 90.000 km² a fost descoperit în zona de gheață marină a Antactici de Est, într-o perioadă în care regiunea este, de obicei, înghețată complet. Specialiștii au constatat că această situație neobișnuită a rezultat dintr-o combinație de condiții meteorologice extreme, printre ele curenți atmosferici puternici și valuri de căldură marină, conform Science Alert.
În fiecare sezon de iarnă, suprafața continentului Antarcticii se apropie de dublare, deoarece gheața marină se construiește deasupra oceanului.
În mod obișnuit, în lunile iulie și august, golful Breid, localizat în Antarctica de Est, este intreg acoperit de un strat de gheață.
Citește șiFoto Primele imagini cu Papa Leon al XIV-lea din spital. Suveranul Pontif a oficiat o slujbă și le-a mulțumit medicilor
În data august 2024, imagini satelitare au evidențiat o cavitate gigantică în straturile de gheață, denumită științific polinie, reprezentând o porțiune de apă marină deschisă, înconjurată de gheață.
Este un fenomen pe care oamenii de știință nu îl mai observaseră până atunci în această zonă, în acea perioadă a anului.
În cea mai mare extindere, gaura a atins o suprafață de 89.121 kilometri pătrați, fiind doar puțin mai mică decât întregul teritoriu al Portugaliei.
Ce a provocat gaura uriașă din gheața Antărtică?
India a adus la lumină un raport realizat de o echipă de cercetători, sub conducerea specialistului în științele Pământului Jeebanjyoti Swain. Conform acestora, fenomenul a rezultat dintr-o serie de condiții meteorologice extreme, inclusiv mai multe râuri atmosferice intense și valuri de căldură marină.
Swain și coechipierii săi au pus la dispoziție concluziile lor în publicația Geophysical Research Letters.
„O serie de râuri atmosferice intense, cunoscute în mod obișnuit drept «râuri pe cer», au transportat cantități mari de umiditate de la latitudini mai joase către regiunea Antarcticii, fiind însoțite de un flux persistent spre sud, care a împins gheața marină către pol”, scriu autorii studiului.
În intervalul iulie-august 2024, au apărut șase râuri atmosferice ce transportau aer cald și umed. Cercetătorii afirmă că aceste fenomene au fost considerate printre cele mai intense episoade de transfer de umiditate înregistrate vreodată în mijlocul iernii antarctice.
„Împreună, acestea au determinat intensificarea radiației infraroșii descendente, încălzirea atmosferei, ninsori cu temperaturi mai ridicate și un flux pozitiv de căldură către ocean, factori care, cumulat, au împiedicat formarea gheții marine”.
Autorii susțin că aceste observații explică fenomenul.
„În același timp, vânturile puternice au produs fenomenul de sucțiune Ekman, aducând spre suprafață apă mai caldă din straturile profunde și contribuind la încălzirea stratului superior al oceanului, în timp ce valurile persistente de căldură marină au împiedicat și mai mult înghețarea apei.”
Căldura provenită din adâncimi a ajuns la nivelul suprafeței.
Sucțiunea Ekman reprezintă un fenomen care se manifestă atunci când cantități mari de apă provenind din suprafața oceanului sunt mutate de forța de frecare generată de vânt.
Fenomenul a expus la suprafață lichidul din straturile adânci ale oceanului circumpolară profundă, care prezintă o temperatură mai ridicată și un flux mai agitat decât cel al apei de la suprafață în mod normal în acea perioadă a anului. În consecință, formarea gletului a fost încetinită sau chiar blocată.
Swain și echipa sa estimează că aceste polinii ar putea deveni mai frecvente în viitorul Antarkticului, pe măsură ce schimbările climatice amplifică curenții atmosferici, stimulează valuri de căldură recurente și persistente atât în aer, cât și în apă, provocând încălzirea stratului superior al Oceanului Austral. Mai frecvent
„Nivelurile reduse ale gheții marine și formarea poliniilor ar putea deveni frecvente în regiuni în care gheața marină a rămas, din punct de vedere istoric, stabilă”, scriu cercetătorii.
nivelurile cele mai reduse ale gheții marine au fost documentate în ultimele patru ani.
În acest an, Antarctica a înregistrat a treia cea mai redusă întindere a gheții marine de sezon de iarnă de la începutul măsurărilor.
Toate cele mai scăzute patru valori ale întinderii gheții marine de iarnă au fost înregistrate în ultimii patru ani. Recordul minim a fost stabilit în 2023, iar anul 2024, când a apărut gaura uriașă din golful Breid, ocupă locul al doilea.
În luna iunie a acestui an, o porțiune vastă din Marea Bellingshausen, localizată în partea de vest a Peninsulei Antarctice, nu s-a înghețat. Astfel, o suprafață de ocean de dimensiuni aproximativ echivalente cu Franța a rămas expusă, deși de regulă ar fi trebuit să fie acoperită de gheață marină.
Motivul pentru care gheața marină din Antarctica este considerată esențială.
Gheața marină se generează și se dizolvă în mod natural pe parcursul anului, iar, deoarece se află în flotare, nu are un impact direct asupra variațiilor nivelului mărilor.
Această structură constituie totuși un zona-tampon înconjurând platformele de gheață și ghețarile, iar dizolvarea lor ar putea spori nivelului mărilor.
Fără o vastă zonă de gheață marină în sezonul rece, o porțiune semnificativă a calotei glaciare antarctice rămâne la contact cu apele oceanice din ce în ce mai calde, ceea ce reprezintă unul dintre principalele motive de îngrijorare pentru cercetători.
Gheața marină este, de asemenea, esențială pentru ecosistemele antarctice. Lanțurile trofice care susțin o mare parte din viața oceanelor lumii depind de revenirea regulată a gheții.
Dovezi evidente arată că schimbările climatice la nivel global sunt cauzate în principal de activitățile umane, în special de arderea combustibililor fosili. Aceasta indică faptul că evoluția acestor tendințe alarmante poate fi influențată prin reducerea cauzelor care le generează.
COMENTARII / 0