Pădurile temperate dispar în decenii: cum explicăm fenomenul

Science a publicat un nou studiu care arată că situația pădurilor temperate din întreaga lume astăzi este similară cu un eveniment din urmă cu 56 de milioane de ani, când concentrația de dioxid de carbon în atmosferă a crescut considerabil, determinând încălzirea globului și dispariția plantelor incapabile să reziste la temperaturi ridicate și la secetă. Diferența majoră constă în faptul că, în perioada de tranziție între epocile Paleocen și Eocen, acest proces a durat mii de ani, în timp ce în prezent, schimbarea se realizează în doar câteva decenii.

600 ppm reprezintă nivelul la care concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a atins un prag semnificativ; în acel moment, plantele au înregistrat o creștere inițială a ratei fotosintezei, fapt care a condus la o dezvoltare accelerată a arborilor.

Gazele cu efect de seră au continuat să ridice temperatura planetei, iar atmosfera s-a uscat progresiv. Rata de mortalitate a vegetației a escaladat considerabil, deoarece aceste organisme pierdau din ce în ce mai multă apă, ceea ce a condus la distrugerea graduală a pădurilor vechi.

Citește șiTheresa May îl descrie pe Putin: Trump în Biroul Oval, ca emisiune TV

Radiația solară și căldura în creștere pătrund sub coroana copacilor, întărind acest proces. Speciile de vegetație adaptate regiunilor temperate, cum ar fi nucii, ulmii și mestecenii, au fost înlocuite de plante xerofite, rezistente la secetă, și termofile, adaptate la temperaturi ridicate, precum palmierii și tufărișurile mediteraneene.

Specialiști în geologie, paleobotanică și alți cercetători care analizează istoria planetei desemnează această perioadă ca „Maximul Termic Paleocen-Eocen” (PETM). O ridicere a concentrației de dioxid de carbon în aer, cauzată probabil de erupții vulcanice, a generat o căldură globală, rezultând temperaturi medii superioare cu 5 grade Celsius față de valorile obișnuite.

Impactul a fost atât de semnificativ încât a semnalat încheierea epocii geologice Paleocen și debutul epocii Eocen. Acesta reprezintă unul dintre exemplele menționate cel mai frecvent de către cei care se opun recunoașterii conexiunii dintre activitățile umane și schimbările climatice, susținând că acestea s-au produs și înainte de apariția omului, conform El Pais.

Recuperarea pădurilor a necesitat 100.000 de ani pentru a se restabili.

La fel ca în perioada PETM, concentrația de dioxid de carbon din aer continuă să crească, ajungând astăzi la 423 de părți pe milion. Secetele devin din ce în ce mai frecvente, iar atmosfera este mai uscată decât oricând în ultimele secole. Multe plante și animale dispar, transformând peisajul, în timp ce oceanele devin din ce în ce mai acide.

56 de milioane de ani marchează o etapă în care procesul a durat numeroase milenii, în contrast cu situația contemporană, când evoluează în doar câteva decenii. În afară de diferența de ritm și de cauză, cele două faze de schimbări climatice prezintă asemănări evidente.

„Mai multă lumină a ajuns la solul pădurii, temperaturile au crescut, solurile s-au uscat, mai puțină apă s-a întors în atmosferă prin transpirație, iar pădurea a devenit mai puțin eficientă la reglarea climei și captarea carbonului”, a explicat Regan Dunn, autoarea principală a studiului și cercetătoare de la Muzeul de Istorie Naturală din Comitatul Los Angeles.

În Wyoming, statul american, pădurile au înregistrat o reducere de până la 60% a zonei acoperite de coroanele arborilor și au necesitat 100.000 de ani pentru a se reface, a menționat Dunn în articolul său din The Conversation.

Un eveniment răspândit în toate zonele temperate ale planetei.

Declinul unei păduri care, în timpul Paleocenului, ar fi fost dominată de plante din familia nucilor, a mestecenilor și a ienuperilor nu a fost doar un fenomen izolat în Wyoming – sau doar în America de Nord.

În toate zonele temperate ale globului a avut loc această transformare. Pe măsură ce, aceste ecosisteme forestiere s-au înlocuit cu vegetație care se aseamănă mai

Dunn a menț

Transformarea pădurilor a cauzat o serie de modificări suplimentare, printre care și apariția unor specii animale noi, mai bine potrivite mediului actual.

Concentrația ridicată de dioxid de carbon dăunează pădurilor, deoarece temperaturile crescute și uscăciunea compromit copacii, iar mulți dintre aceștia mor, a declarat paleobotanista Ellen Currano de la Universitatea din Wyoming.

„Am început să observăm schimbări similare în pădurile de acum, în special în Amazon, iar fosilele plantelor din Wyoming ne oferă un indiciu despre direcția în care s-ar putea îndrepta Pământul”, a spus Currano.