Pământul are în prezent o a doua lună. Gravitația planetei noastre a capturat micul asteroid în luna aprilie. Această „mini-lună” temporară, cu un diametru de aproximativ 2 metri, va rămâne în apropierea Pământului până la începutul lunii decembrie, când se estimează că va părăsi sfera de influență gravitațională a planetei și își va continua traiectoria în jurul Soarelui, transmite CNN.
Înregistrările au indicat că obiectul era atât de mic și slab luminat, încât astronomii au trebuit să petreacă câteva săptămâni pentru a confirma că nu reprezintă un satellit înactiv sau un fragment al unuia.
La sfârșitul lunii octombrie, Centrul pentru Planete Minore al Uniunii Astronomice Internaționale a atribuit denumirea 2026 QQ8 noului obiect, monitorizat de instituție în ceea ce privește asteroizii, cometele și alte corpuri mici din sistemul solar.
Citește șiDanemarca solicită relaxarea restricțiilor de călătorie pentru ruși
Chiar dacă expresia „mini-lună” nu este recunoscută oficial, specialiștii în astronomie au adoptat termenul în trecut pentru a caracteriza anumite corpuri naturale, printre acestea se numără 2006 RH120, care a circulat în jurul Pământului aproximativ un an, și 2020 CD3, care a rătăcit în jurul planetei noastre pentru aproximativ trei ani.
Cu toate acestea, nu este rar ca Pământul să prezinte astfel de parteneri efemeri.
„În medie, probabil că există unul în orice moment”
a spus Matthew Payne, director al Centrului pentru Planete Minore.
„Rămân în apropiere câteva săptămâni sau luni. Uneori nu există niciunul, alteori sunt câțiva.”
Înregistrarea acestor vizitatori este destul de limitat, pentru că, în mod obișnuit, aceștia trec fără să fie observați.
„Majoritatea sunt foarte mici”, a adăugat Payne. „De multe ori sunt puțin prea departe și, în același timp, se deplasează foarte repede din perspectiva noastră, iar ambele lucruri fac extrem de dificilă detectarea lor prin metodele actuale de observare.”
În prezent nu există motive să ne îngrijorăm că 2026 QQ8 ar putea lovi planeta noastră. Dimensiunile sale reduse reprezintă un avantaj, pentru că, chiar dacă ar pătrunde în atmosferă, s-ar dezintegra fără a provoca pagube.
„În cel mai spectaculos caz, am vedea un meteor strălucitor pe cer și am auzi o mică bubuitură”, a spus Payne.
O identificare dificilă
În august, astronomul Krisztián Sárneczky a identificat obiectul și i-a dat numele provizoriu Sar2901.
„Căutam asteroizi din apropierea Pământului, așa cum am făcut în fiecare noapte senină începând din 2020”
Sárneczky, coordonator de cercetare la Observatorul Konkoly din Ungaria, a transmis această informație printr-un e‑mail.
„În momentul descoperirii, arăta exact ca ceilalți aproape 400 de asteroizi din apropierea Pământului pe care îi găsisem. Natura sa aparte a devenit evidentă abia mai târziu, în urma calculelor orbitale precise.”
Asteroizii aflați în vecinătatea Pământului sunt aceștia ale căror traiectorii îi aduc în apropiere relativă față de planeta noastră. Aceste obiecte stâncoase aparțin unei categorii mai extinse, denumită NEO, care cuprinde și cometele.
În scurt timp de la identificarea noii mini-luni, grupul de astronomi se găsea în dezacord privind proveniența acesteia, având la dispoziție atât teoria unui corp natural, cât și cea a unui corp artificial.
În scurt timp după ce au investigat, pe parcursul a mai multor săptămâni, modul în care radiația solară afecta mișcarea obiectului, astronomii au reușit să stabilească natura acestui obiect, a precizat Sárneczky.
Lowell Discovery din Arizona și telescopul de 2,2 metri al Universității din Hawaii, amplasat pe Mauna Kea, au permis cercetătorilor să stabilească, în final, că 2026 QQ8 reprezintă un corp natural.
În ce mod se manifestă aceste fenomene?
„face încă obiectul cercetărilor”
a declarat Payne, subliniind că originea precisă a corpului stâncos rămâne subiect de studiu. În schimb, cea mai mare parte a materialelor găsite în vecinătatea Pământului provine din centura de asteroizi, zona localizată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, care găzduiește milioane de corpuri stâncoase de dimensiuni variate ce se mișcă în jurul Soarelui.
În decurs de milioane de ani, forțele gravitaționale pot altera traiectoriile unor obiecte, mutându‑le către zonele interne ale sistemului solar.
Payne a precizat:
„Dacă unul dintre aceste obiecte din apropierea Pământului, care orbitează relativ aproape de planeta noastră, se apropie cu o viteză suficient de mică încât să nu treacă pur și simplu pe lângă noi, uneori poate avea loc o întâlnire gravitațională lentă cu Pământul”
„Obiectul se deplasează odată cu Pământul, apoi se apropie treptat tot mai mult și începe să resimtă din ce în ce mai puternic forțele gravitaționale ale planetei noastre, dar și, într-o anumită măsură, pe cele ale Lunii. Acestea îi pot modifica ușor orbita inițială, iar obiectul poate începe să se rotească în jurul Pământului.”
Conform lui Payne, astronomii au recunoscut în jur de 40.000 de obiecte în apropierea Pământului și aproximativ 1,5 milioane de corpuri în întregul sistem solar, iar această cifră este predispusă să crească substanțial.
Observatorul Vera C. Rubin din Chile, echipat cu cel mai mare aparat de fotografiere digitală din lume, conduce în acest moment un proiect de cercetare ce durează zece ani, intitulat Legacy Survey of Space and Time (LSST).
Se estimează că programul va detecta și înregistra galaxii îndepărtate împreună cu asteroizi și comete, la un ritm fără precedent.
„Când programul LSST va deveni pe deplin operațional, ne așteptăm să descopere foarte, foarte multe obiecte”,
Payne a afirmat.
„Estimăm că vom trece de la 1,5 milioane de obiecte cunoscute la 5 milioane.”
© G4Media.ro.
COMENTARII / 0