Patru bombe nucleare cad pe Spania: o tragedie aviatică cu urmări după 60 de ani

În urma coliziunii dintre un bombardier B-52 și un avion de alimentare în zbor KC-135 deasupra teritoriului spaniol, trei bombe cu hidrogen au căzut pe sol, în timp ce una a ajuns în ocean.
În mod miraculos, niciuna dintre aceste arme nucleare nu a făcut explozie, însă două dintre ele s-au autodestruct la impact, împrăștiind substanțe radioactive și necesitând o operațiune de decontaminare a solului care a durat mai multe luni. Acest incident a avut consecințe nefaste pentru sănătatea a 1.600 de veterani americani care au luat parte la curățarea zonei afectate.

Triada nucleară americană a luat naștere în mod gradual pe parcursul anilor ‘50 și s-a consolidat ca o doctrină strategică pe durata anilor ‘60. Această structură reprezintă fundamentul strategiei de descurajare nucleară implementată de Pentagon.

Bombardierele strategice reprezintă cel de-al treilea element fundamental al acestei triade, alături de silozurile de rachete și submarinele echipate corespunzător.

Citește șiSUA au retras 12 bombardiere B-1 din Marea Britanie, de teama unui atac iranian inspirat de Ucraina. Ce ar fi planuit Teheranul

În prezent, aceste aeronave nu mai sunt implicate în misiuni de supraveghere permanentă, dar între 1961 și 1968 erau dotate cu cele mai distructive arme create de omenire și efectuau zboruri în regiuni de unde puteau iniția atacuri nucleare împotriva Uniunii Sovietice – Operațiunea Chrome Dome.

În ciuda faptului că operațiunile neîntrerupte ale bombardierelor americane erau considerate o necesitate la momentul respectiv, acestea erau departe de a fi lipsite de riscuri. Consecințele acestor pericole au fost demonstrate în mod evident deasupra Spaniei în dimineața zilei de 17 ianuarie 1966, într-un context în care tensiunile dintre SUA și Uniunea Sovietică atingeau cote alarmante.

Incidentul aviatic a avut loc în timp ce un bombardier B-52G din Statele Unite se deplasa printr-o zonă care include Strâmtoarea Gibraltar și Marea Mediterană, cu destinația Italia și Marea Adriatică, unde a intrat în coliziune cu un avion K-135 destinat realimentării în zbor, de tip militar.

În situații similare, astfel de incidente pot surveni în timpul operațiunilor de alimentare în zbor, însă gravitatea acestui accident a fost accentuată de faptul că patru bombe termonucleare erau echipate pe bombardier.
Acest tip de misiuni prezintă deja riscuri considerabile, însă prezența unor arme extrem de periculoase a ridicat semnificativ nivelul de alertă.

Nu există declarații oficiale

în legătură cu modul în care s-a produs accidentul, însă se știe că acesta a avut loc într-un context deja complex.

Printre cele mai complicate misiuni de salvare efectuate vreodată sub apă se numără operațiunea de recuperare desfășurată în urma unui eveniment dramatic. Impactul acestui incident a fost resimțit zeci de ani mai târziu, la fel cum și eforturile de recuperare, care au necesitat tehnici și echipamente specializate pentru a putea recupera resturile și a gestiona consecințele.

În urma exploziei și dezmembrării aeronavei, trei dintre dispozitivele nucleare au aterizat în vecinătatea localității Palomares, situată pe litoralul sud-estic al Spaniei, a patra fiind recuperată din Marea Mediterană.

Într-un interval de timp extrem de scurt, un număr de aproximativ 1.600 de militari americani au ajuns în acest mic sat de pescuit izolat. La impactul cu solul, materialele explozive din interiorul a două dispozitive au detonat, rezultând cratere cu o adâncime considerabilă și diseminarea de plutoniu pe suprafața terenurilor agricole din regiune.

John Garman, un ofițer de poliție militară în vârstă de 23 de ani, a descris scena ca fiind una de „haos”, după ce a fost trimis să inspecteze zona la scurt timp după incident.

Imediat după incident, Garman a oferit o declarație în care a menționat că

„Resturile s-au împrăștiat prin tot satul. O mare parte din bombardier s-a prăbușit în curtea unei școli”

, aceste cuvinte fiind relatate ulterior într-un interviu acordat publicației New York Times.

1.400 de tone de material vegetal și pământ contaminat radioactiv au fost expediate în Statele Unite ale Americii în scopul procesării lor în condiții de siguranță, după cum relatează History.com. Operațiunea de salvare a celei de-a patra bombe a necesitat o misiune deosebit de complexă de recuperare subacvatică, una dintre cele mai complicate din istorie.

80 de zile de căutări au fost necesare pentru a localiza epava, operațiune desfășurată cu sprijinul a 33 de vase ale marinei SUA și a aproximativ 3.000 de oameni. De asemenea, a fost utilizat submersibilul Alvin, specializat în explorarea fundului oceanic.

Potrivit relatării unui martor ocular, un locuitor care se afla la pescuit a observat descendența dispozitivului exploziv în apă după activarea sistemului de parașutare. 780 de metri sub nivelul mării a fost găsită arma, grație informațiilor oferite de acest martor, care au facilitat eforturile de recuperare ale echipei americane.

Numeroși veterani americani, 1.600 la număr, care au luat parte la operațiunea de purificare a terenului, au suferit deteriorări ale sănătății, după cum se relatează.

Recuperarea inițială a bombei a fost întreruptă brusc atunci când un cablu a cedat, trimițând-o într-un canion subacvatic și mai adânc.
Abia după nouă zile de căutări, bomba a fost regăsită în cele din urmă.

La 7 aprilie 1966, eforturile de recuperare au culminat cu extragerea bombei din adâncime.
Deși envelopa externă prezenta deformații, integritatea bombei a fost menținută, fără să se înregistreze pierderi radioactive.

11 oameni au făcut parte din echipajul avioanelor implicate în tragedie, însă 7 dintre aceștia au decedat. În mod miraculos, locuitorii din zonă nu au suferit nicio leziune.

Decenii întregi după eveniment, un număr semnificativ de veterani americani, aproximativ 1.600, care au luat parte la operațiunea de purificare a terenului, au suferit consecințe negative asupra sănătății. În majoritatea cazurilor, afecțiunile lor au constat în multiple tipuri de cancer rezultate în urma expunerii la radiații ionizante.

O acțiune în justiție a fost intentată de soldații împotriva Departamentului pentru Drepturile Veteranilor din Statele Unite, după ce li s-a negat posibilitatea de a fi fost expuși la radiații de către autoritățile competente.

2022 a fost anul în care Congresul Statelor Unite ale Americii a aprobat o lege care acordă drepturi extinse veteranilor care au suferit consecințele incidentului de la Palomares și care erau încă în viață la acea vreme, precum și anumite avantaje pentru familiile celor care au pierdut viața în urma acestui eveniment.

Durata de viață Operațiunii „Chrome Dome” a fost considerabil scurtată în urma incidentului aviatic înregistrat în Spania. La doar doi ani după aceea, un alt bombardier B-52 dotat cu bombe termonucleare s-a prăbușit lângă Baza Aeriană Thule din Groenlanda. Drept urmare, conducerea Forțelor Aeriene ale Statelor Unite a decis suspendarea imediată și nelimitată a tuturor zborurilor efectuate în cadrul acestei operațiuni.