Cercetătorii au examinat 131 cranii obținute din pisici mumificate în urmă cu peste două milenii. Conform Phys.org, datele au indicat că multe dintre aceste animale aveau boli, leziuni și probleme dentare înainte de deces. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science, prezintă noi dovezi privind modul de creștere al pisicilor folosite în ritualurile religioase din Egiptul antic.
În Viena, la un muzeu, a fost dezvăluită o descoperire surprinzătoare.
În colecțiile Muzeul de Istorie Naturală din Viena, craniile au stat de peste un secol, fiind aduse acolo în secolul al XIX-lea. Cercetătorii au consultat corespondența veche a muzeului și au stabilit că rămășițele proveneau din zona Beni Hassan, un important centru funerar din Valea Nilului. Cele 131 de cranii formează cea mai mare colecție muzeală cunoscută de acest tip, cu o proveniență documentată.
Citește șiArmata ucraineană distruge centrul petrolier și bază aeriană rusă
Cranii de pisici din Egiptul antic se află în colecția Muzeului de Istorie Naturală din Viena. Fotografia este de la Wim Van Neer.
Examinarea a dezvăluit un aspect care a stârnit uimirea experților: 81 de animale, echivalentul a 62% din total, arătau semne de afecțiuni sau leziuni.
„Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost proporția mare de răni și semne de boală, care sugerează că aceste pisici trăiau în condiții precare.”
Leziunile cauzate de confruntări, impacturi și eventuale tentative de sacrificare.
dinți absenți și infecții se numără printre deficiențele identificate: afecțiuni gingivale și modificări osoase ce pot indica prezența unor infecții. Câteva cranii prezintă urme de mușcături, probabil cauzate de alte pisici. De asemenea, cercetătorii au constatat leziuni compatibile cu lovituri aplicate cu obiecte contondente sau cu tăieturi produse de instrumente ascuțite.
Nu toate leziunile au dus la moarte. Mai multe cranii prezenta semne de cicatrizare, indicând că animalele au rezistat traumelor. Wim Van Neer, coautor al cercetării, susține că anumite pisici ar fi putut evada în timpul încercărilor de capturare sau de execuție pentru mumificare. Alte daune ar fi putut fi cauzate când oamenii încercau să domine animalele sau să le separase în timpul confruntărilor.
Pisicile ar fi fost reținute în spații foarte pline.
Rezultatele indică faptul că animalele destinate ofrandelor religioase nu erau neapărat supuse unor condiții excelente de îngrijire. Specialiștii susțin că multe dintre ele erau depozitate în grupuri, într-un mediu în care aglomerația încuraja stresul, conflictele și propagarea bolilor.
În colecția examinată s-au descoperit și șapte pisici de junglă, o specie sălbatică care depășește dimensiunea pisicii domestice. Testele chimice sugerează că aceste animale au fost preluate din mediul natural, probabil în perioada de vârstă infantilă, și păstrate împreună cu alte creaturi. Abundența lor indică faptul că procedurile de mumificare nu se bazau doar pe pisici domestice.
Mumificarea pisicilor în Egiptul antic era un ritual cu o semnificație specială.
În cultura egipteană, pisicile dețineau o semnificație religioasă profundă, fiind legate în special de Bastet. În cadrul ritualurilor, animalele erau mumificate și oferite zeilor. Devotele puteau aduce astfel de ofrande în locurile sacre și în necropolele dedicate. Volumul cererii pentru pisici destinate ceremoniei era atât de ridicat încât unele temple religioase trebuiau să asigure un număr considerabil de aceste animale.
O radiografie a unui sarcofag egiptean antic pentru pisici, conținând „mumia” unei pisici. Datează din perioada ptolemeică (305–30 î.Hr.) și se află în prezent la Muzeul din Manchester. Sursa foto: X.Archaeo – Histories
Noul studiu indică faptul că această metodă ar putea implica creșterea animalelor în condiții de captivitate, uneori sub condiții dificile. Datarea cu radiocarbon a nouă cranii a relevat că opt dintre pisici au murit între aproximativ 380 și 40 î.Hr. Un singur exemplar era mult mai vechi, provenind din A Treia Perioadă Intermediară a Egiptului.
Cercetătorii nu au reușit să descopere
Nu se știe dacă pisicile puteau circula liber sau erau ținute permanent în incinte.
Nici dimensiunea și organizarea spațiilor în care trăiau nu au putut fi stabilite.
Colecția analizată conține predominant ființe adulte și nu poate fi considerată un model complet al întregii populații feline din Egiptul antic. În ciuda acestui fapt, urmele lăsate pe osuri arată o faceta mai puțin explorată a practicilor religioase: animalele adorate pentru importanța lor sacrală erau supuse unor suferințe semnificative înainte de a fi oferite zeilor.
COMENTARII / 0