Conform unor studii recente ce investighează influența aerosolilor, norilor și oceanelor asupra schimbărilor de temperatură la nivel global, planeta ar putea să se încălzească mai rapid decât se credea anterior. Cercetătorii menționează că gazele cu efect de seră continuă să fie principalul motor al încălzirii, însă diminuarea emisiilor de sulf ar fi scos la iveală o parte din efectul de răcire care
În luna iulie a acestui an, în perioada verii caniculare fără precedent din Marea Britanie, pe platforma X a început o conversație neobișnuită despre știința climatului.
Richard Tice, vicepreședintele partidului Reform, a distribuit un articol din ziarul „The Telegraph”, intitulat „Valurile de căldură sunt cauzate de scăderea poluării”. El a afirmat că aerul mai curat, și nu dioxidul de carbon, stă la baza creșterii temperaturilor și a susținut că publicul a fost „manipulat”.
Citește șiFostul ministru ucrainean de Externe: „Rusia nu are nevoie de 400.000 de soldați pentru a ataca NATO. Are nevoie de cinci drone”
dioxidul de carbon nu reprezintă factorul principal al încălzirii globale, iar această teză este incorectă. Totuși, informațiile științifice pe care le-a prezentat, deși au fost distorsionate, sunt veritabile și mult mai captivante decât premisa inițială.
Peste un secol de ardere a combustibililor fosili generează două forme distincte de poluare. Se știe că dioxidul de carbon contribuie la încălzirea planetei. Însă, mai puțin discutată, poluarea cu sulf produce un număr imens de particule fine în atmosferă și reflectă radiația solară înapoi în spațiu, reducând parțial efectul de încălzire al carbonului.
Politicile globale de protecție a aerului, printre ele Programul privind ploile acide din SUA lansat în 1990, care a redus poluarea cu gaze provenite de la centralele electrice, au condus la o scădere accentuată a emisiilor de sulf, în timp ce emisiile de CO₂ rămân aproape de niveluri record.
Oamenii de știință susțin tot mai mult că pierderea acestui efect de răcire favorizează accelerarea încălzirii globale.
În ultimii trei ani au reprezentat cele mai ridicate temperaturi înregistrate până acum, iar Met Office susține că este
„foarte probabil”
ca anul 2027 să înlocuiască anul 2024 ca cel mai cald an înregistrat vreodată.
Tice a inițiat o discuție care, dincolo de rețelele sociale, a adus în atenție o întrebare și mai captivantă – și alarmantă: ar putea planeta noastră să fie, de fapt, mai sensibilă la gazele cu efect de seră decât am crezut? Și, dacă răspunsul este afirmativ, clima ar putea evolua mai rapid decât anticipam.
„Praful de pe geamurile serei”
Temperaturile globale variază în mod natural de la un an la altul. Fenomenul El Niño, care reprezintă o încălzire naturală a Oceanului Pacific, poate crește aceste valori temporar. Prin urmare, o succesiune de ani cu temperaturi record nu indică neapărat o accelerare a ritmului de bază al încălzirii globale.
Reto Knutti și grupul său de la ETH Zurich au pus în aplicare măsuri pentru a elimina influențele fenomenului El Nino și ale altor variații naturale, în scopul de a scoate în evidență tendința de bază.
„Este destul de clar că ritmul încălzirii s-a accelerat”, afirmă Knutti, profesor de fizică climatică la universitatea elvețiană și fost autor principal coordonator al IPCC – organismul susținut de ONU care elaborează cele mai autoritare evaluări din lume în domeniul științei climatice.
Un studiu independent, publicat în acest an, a ajuns la o concluzie asemănătoare după ce a luat în calcul mai multe influențe naturale majore.
Se pare că aerosolii au un impact major. Combustia cărbunelui și a petrolului produce dioxid de sulf, sub forma unor particule foarte mici denumite aerosoli sulfați. Aceste particule strălucitoare rețin o porțiune din radiație solară, împiedicând-o să ajungă la sol și să îl încălzească.
Probabil ați întâlnit comparația cu o seră, folosită pentru a ilustra efectul de încălzire globală. Substanțe precum dioxidul de carbon blochează radiația termică să se elibereze de pe Pământ, la fel cum panourile de sticlă ale unei sere opresc scăderea temperaturii.
Contaminarea cu sulf se comportă într-un mod asemănător cu praful care se adună pe ferestrele unei seră. Pe măsură ce se acumulează mai mult praf pe aceste geamuri, cu atât mai puțin soare intră în interior și, în consecință, procesul de încălzire a serii devine mai lent.
Dr. Oivind Hodnebrog, principal researcher la Cicero, institutul norvegian de cercetare climatică, a investigat modul în care reducerea poluării cu aerosoli influențează clima.
„Aerosolii de sulfat sunt particule foarte mici, dar sunt particule luminoase”
spune el.
Aerosolii nu doar reflectă radiația solară, ci și răcesc planeta prin schimbarea modului în care se formează nori. Aceștia acționează ca semințe microscopice, în jurul cărora vaporii de apă se pot condensa, făcând ca unii nori să devină mai luminoși sau să persiste mai mult.
Poluarea originată de la nave poate produce urme luminoase în norii marini, vizibile din spațiu. Astfel, un număr mai mare de aerosoli determină nori mai strălucitori și o reflexie crescută, ceea ce conduce la o reducere a încălzirii.
Poluarea cu sulf afectează și sănătatea umană. Aceasta poate pătrunde în plămâni, îngreunând respirația și generând ploi acide care pot deteriora pădurile și pot ucide peștii. De aceea, țările au intensificat eforturile de-a lungul decadelor pentru a diminua această problemă.
Nivelul de emisii a scăzut considerabil în Europa, America de Nord și China, iar prin introducerea noilor norme s-a redus și poluarea cu sulf din transportul maritim.
În comparația noastră cu seră, este ca și cum am curăța o porțiune din praf de pe ferestrele serei, facilitând intrarea unei cantități mai mari de lumină solară.
Pe măsură ce dioxidul de carbon persistă în climat pentru secole, particulele de sulfat rămân în aer doar câteva zile sau săptămâni. Astfel, odată ce emisiile de sulf scad, efectul lor de răcire se estompează aproape imediat.
Impactul de acoperire al aerosolilor
Efectul este cel mai puternic acolo unde poluarea cu sulf a scăzut cel mai rapid. Un studiu estimează că acesta a contribuit cu aproximativ jumătate de grad la încălzirea din timpul verii în Europa central-vestică începând cu 1980.
Profesorul Piers Forster, climatolog la Universitatea din Leeds și unul dintre autorii principali ai celei mai recente evaluări a IPCC, estimează că reducerea poluării cu aerosoli ar putea adăuga în prezent aproximativ 0,05-0,1 °C la încălzirea pe deceniu.
Aerosolii pot să clarifice doar o secțiune din creșterea recentă a temperaturii globale. Gazele cu efect de seră continuă să fie mult mai semnificative.
Forster estimează că acestea contribuie în prezent cu aproximativ 0,2 °C la încălzirea globală pe deceniu. „Este o contribuție foarte semnificativă”, spune el despre efectul aerosolilor, „dar nu este la fel de importantă ca contribuția gazelor cu efect de seră, cu o diferență destul de mare”.
„Aerosolii au mascat o parte din încălzirea provocată de gazele cu efect de seră din trecut”, explică Hodnebrog. „Mascați” – este un cuvânt interesant pe care îl folosește. Ceea ce vrea să spună este că aerul mai curat nu provoacă încălzirea de bază, ci elimină o parte din efectul de răcire care ținea în frâu acea încălzire.
Deci, dacă curățenia aerului contribuie doar la o parte din creșterea rapidă a temperaturii globale în ultimele perioade, ce alți factori ar putea fi implicați?
Norii mai puțini și încălzirea oceanelor.
În încercarea de a descoperi alte posibile scenarii, cercetătorii analizează Pământul ca un întreg: cantitatea de energie captată de la Soare și volumul de căldură expulzat înapoi în spațiu. Această diferență este denumită de experți „dezechilibrul energetic al Pământului”.
Aerul mai limpede reprezintă o componentă a acestei imagini. O cantitate redusă de particule de sulfat determină o reflectare mai mică a lumină solară – în comparația noastră cu o seră, ferestrele ar fi mai curate.
De mult timp, Pământul absoarbe mai multă energie decât pierde. Acest surplus este cel care încălzește planeta. Iar Knutti afirmă că acest dezechilibru s-a triplat aproximativ în ultimele două decenii – deși creșterea exactă depinde de anii comparați.
Gazele cu efect de seră funcționează în principal prin blocarea scăderii temperaturii către spațiu. Acest mecanism ne este bine cunoscut. Totuși, când examinăm dezechilibrul energetic al Pământului, observăm că intră și mai multă radiație solară, rezultând o cantitate crescută de căldură ce poate fi absorbită.
Deci, ce altceva ar putea facilita intrarea unei cantități mai mari de radiație solară? Majoritatea acestei modificări pare să se refere la un factor pe care l-am întâlnit deja în relatarea anterioară: norii.
Am observat că poluarea cu sulf poate face ca anumite nori să devină mai strălucitori și să trăiască mai mult, reflectând o cantitate superioară de lumină solară. În același timp, încălzirea globală însăși poate altera caracteristicile norilor.
Pe măsură ce anumite zone ale oceanelor se încălzesc, numărul norilor joși poate scădea. Acest fenomen este semnific
Dacă o porțiune de nori este îndepărtată, o cantitate crescută de lumină solară ajunge la suprafața oceanului, unde majoritatea acesteia este transformată în căldură. Acest fenomen poate genera un mecanism de retroacțiune: căldura reduce densitatea norilor, facilitând intrarea unei volumul mai mari de radiație solară, ceea ce amplifică încălzirea.
Temperaturile oceanice cresc fără îndoială. Organizația Meteorologică Mondială declară că, în ultimele două decenii, oceanele s-au încălzit cu peste două ori mai rapid decât în perioada 1960-2005.
Dr. Paulo Ceppi, fizician climatic de la Imperial College London, susține că studiile lui indică că acest mecanism de feedback între schimbările climatice și nori are o relevanță mai mare decât poluarea cu sulf în explicarea scăderii recente a norilor joși.
„Încălzire suplimentară de 25%”
Totuși, există încă o mare doză de incertitudine. Cercetătorii susțin că influența aerului mai curat, fluctuațiile naturale și efectele încălzirii în sine se influențează reciproc.
În momentul în care l-am întrebat pe Knutti despre contribuția fiecărui factor la modificarea norilor, el a răspuns cu o simplă declarație:
„Nu știm.”
În acest moment, povestea capătă o dimensiune și mai alarmantă. Această neclaritate devine esentială pentru că norii constituie unul dintre cele mai dificile aspecte de modelat în simulările computerizate pe care oamenii de știință le folosesc pentru a estima încălzirea viitoare.
Câteva modele prezic o creștere termică mai pronunțată decât altele, chiar și atunci când emisiile de gaze cu efect de seră rămân constante. Specialiștii în climatologie desemnează această variație ca „sensibilitatea climatică”, definind-o ca gradul în care sistemul climatic reacționează la substanțe precum dioxidul de carbon.
Recentele observații oferă lui Knutti și echipei sale o metodă inedită de evaluare a acestor modele. Au constatat că modelele care au anticipat cu cel mai bine încălzirea recentă și amplificarea dezechilibrului energetic al Pământului sunt, de asemenea, cele ce manifestă o sensibilitate climatică crescută.
În esență, modelele care anticipează o creștere a temperaturii mai intensă sunt considerate cele mai exacte.
Examinarea efectuată de grupul lor indică faptul că aceleași emisii ar putea genera o creștere a temperaturii cu aproximativ 25% peste estimările anterioare.
Iar un studiu publicat anul trecut în revista „Science” indică o tendință similară. Modelele care previzionau o încălzire relativ redusă au întâmpinat cele mai mari dificultăți în a reproduce creșterea observată a dezechilibrului energetic al Pământului.
Potrivit strategiilor adoptate de autorități în prezent, se previzionează că planeta va suferi o creștere a temperaturii de aproximativ 2,8 °C până la finalul secolului.
Potrivit lui Forster, dacă aceste noi dovezi se confirmă ca fiind corecte, aceeași direcție generală a emisiilor ar putea produce, în loc, o creștere a temperaturii mai aproape de 3,5 °C.
Cercetătorii subliniază nevoia de prudență.
Încălzirea ar fi putut să se accelereze, însă Forster afirmă că acest lucru nu garantează o continuare a tendinței. El evidențiază că datele recente, pe care se bazează aceste proiecții, se referă la o perioadă destul de scurtă.
„Trebuie să fim foarte precauți în ceea ce privește modul în care interpretăm observațiile care acoperă una sau două decenii”, spune specialistul.
Înregistrările satelitare au o durată limitată, iar fluctuațiile naturale sunt semnificative, însă aceste cercetări recente nu contrazic estimările anterioare. În ciuda acestui fapt, există cercetători care manifestă îngrijorare.
Mai multe inundații și valuri de căldură? Deci – curățarea aerului agravează încălzirea globală?
Într-un mod limitat, da. Îndepărtarea contaminanților cu sulfați scade o componentă a răcării care contracarează încălzirea generată de efectul de seră. Această schimbare a facilitat cu adevărat creșterea recentă a temperaturii, potrivit cercetătorilor menționați de BBC. Totuși, aerul mai curat nu a determinat schimbările climatice.
Narațiunea aerosolilor ar putea clarifica o porțiune din această accelerare. Totuși, dovezile extinse sugerează o posibilitate mai alarmantă: clima ar răspunde mai intens la gazele cu efect de seră decât se credea în calculele principale.
În cazul în care această ipoteză se dovedește a fi adevărată, aceleași emisii ar putea genera o creștere termică mai intensă decât anticipasem. Pericolele climatice se intensifică cu fiecare fracțiune de grad de incalzire, iar posibilitatea de a observa valuri de căldură, inundații, secete și incendii de pădure mai severe crește odată cu ridicarea temperaturilor.
COMENTARII / 0