Negociatorii președintelui Donald Trump au propus o modalitate prin care conflictul dintre Rusia și Ucraina ar putea fi menținut sub control și prin care prețurile energiei ar putea reveni la niveluri scăzute, conform unui raport al Wall Street Journal. Se sugerează ca Europa să reînceapă rapid transportul gazului natural rusesc prin Ucraina.
Astfel, numeroasele atacuri asupra infrastructurii energetice din Rusia și Ucraina s-ar putea opri încă înainte de venirea iernii, conform acestei idei, relatează Spiegel.
Inițiativa apare în mijlocul unei crize de prețuri, iar SUA a contribuit la declanșarea ei: în urma conflictului cu Iran, prețurile la gazul natural lichefiat (GNL) și la combustibili precum motorina au crescut considerabil, generând o povară pentru Trump, în special în perioada campaniei electorale.
Citește șiVideo „Nu rămâneți afară pentru a fotografia și nu vă adăpostiți în mașină”. Instrucțiuni la televiziunea iraniană, în caz de atac nuclear
În paralel, nivel record de scădere a rezervărilor de gaz din zona locală, în timp ce faptele de atac realizate de Ucraina asupra instalațiilor de rafinare din Rusia au intensificat și mai mult criza.
Totuși, propunerea emisarilor americani Jared Kushner și Steve Witkoff generează numeroase întrebări: vor fi noile contracte de livrare a gazului rusesc conforme cu legea? Ar reprezenta o decizie politică înțeleaptă? Și ar face energia cu adevărat mai accesibilă pentru poporul nostru dacă Europa ar reîncepe să importe cantități mari de gaz prin conducte rusești? Experții analizează aceste probleme cu o perspectivă critică.
Organizațiile din UE au adoptat, la finalul anului 2025 și la începutul anului 2026, o decizie de a interzice importurile de gaz provenite din Rusia către UE. Această restricție va fi aplicată integral începând cu noiembrie 2027, în timp ce pentru GNL-ul rusesc va intra în vigoare în ianuarie 2027. În prezent, orice nouă încheiere de contract de aprovizionare cu Rusia este deja interzisă.
Regulamentul adoptat de UE va semnala încheierea unei perioade care, de fapt, se apropie de sfârșit: Germania nu mai achiziționează gaz prin conducte directe din Rusia de la toamna 2022, fapt rezultat al invaziei rusești pe scară largă în Ucraina.
Prin urmare, începând cu anul 2025, Ucraina nu mai preia niciun transport de gaz provenit din Rusia către regiunea de vest. În prezent, singurele state care continuă să se bazeze pe combustibilul rusesc sunt Slovacia și Ungaria, care îl obțin prin conducte ce trec prin Turcia, Bulgaria și Serbia.
În anul precedent, 12% din totalul importurilor de gaz ale Uniunii Europene, inclusiv GNL, provenea din Rusia. În comparație, în 2021, procentul era încă de 45%. Europa a înlocuit o parte semnificativă din aceste volume cu importuri de GNL din Statele Unite.
Se pare că Kushner și Witkoff, apropiați ai lui Trump, intenționează să evite restricția stabilită de propunerea lor, prin care Rusia ar vinde gazul excedentar din conductă către Europa folosind un distribuitor american.
George Zachmann, specialist în energie din cadrul grupului de reflecție Bruegel, a evaluat o astfel de conductă ruso-americană ca fiind
„cel mai nefavorabil scenariu imaginabil, deoarece ar conferi Statelor Unite o dominanță și mai mare asupra aprovizionării cu gaze a Europei”
.
Conform lui Zachmann, securitatea energetică a Europei se află în prezent
la mila relației bilaterale volatile dintre Washington și Moscova
.
Nu sunt singurii care cer această întoarcere: Kushner și Witkoff. În plus, delegații din partidele AfD și BSW susțin, în condițiile prețurilor energiei care au crescut, continuarea importurilor de energie din Rusia, argumentând că aceasta ar salva industria locală, conform declarațiilor.
Într-o moțiune comună aprobată de Parlamentul regional din Saxonia-Anhalt, se afirmă că conflictul energetic și economic împotriva Moscovei trebuie să se încheie.
În până în prezent, nu există majoritate în rândul statelor membre ale UE care să susțină amânarea sau eliminarea interdicției de import.
În mediul diplomatic se afirmă că această conversație nu are niciun loc. Europa a mărit considerabil capacitatea de import de GNL, de altfel, semnificativ.
Zachmann, expertul de la Bruegel, salută această unitate: sancțiunile economice împotriva Rusiei sunt, alături de sprijinul direct acordat Ucrainei, cel mai important mijloc de a exercita presiune asupra Moscovei.
Zachmann afirmă că cei care caută o soluție diplomatică trebuie să dețină instrumente de negociere.
„Sancțiunile împotriva exporturilor de energie rusești sunt o pârghie esențială pentru a putea impune un compromis.”
Și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a rămas până acum fidelă acestei poziții. „Rusia nu este un furnizor de energie de încredere”, a declarat recent von der Leyen în Parlamentul European de la Strasbourg.
Moscova a folosit în repetate rânduri dependența ca armă pentru a-i șantaja pe alții. „Aceasta este o lecție pe care Europa cu siguranță nu o va uita.” Se va reduce ponderea gazului rusesc „la zero până la sfârșitul anului viitor”, a afirmat președinta Comisiei.
Economistul André Wolf și expertul în dreptul mediului Götz Reichert, din cadrul Centrului pentru Politică Europeană (CEP) din Freiburg, avertizează că oricine intenționează să negocieze cu Rusia pentru reînceperea livrărilor de energie ar trebui să se confrunte cu „negocieri politice complexe și extrem de riscante”. Ei susțin că semnalul politic ar fi „devastator”.
Reichert și Wolf nu consideră că, odată ce livrările prin conducte din Rusia vor reîncepe, Europa se va întoarce la o stare de aprovizionare asemănătoare, aparent comodă, cu cea dinaintea izbucnirii războiului din Ucraina.
Considerând faptul că potențialele de extracție se apropie de limită, Rusia ar fi nevoită să aloce fonduri semnificative pentru exploatarea unor noi zăcăminte de gaze din Arctica, ceea ce ar genera costuri ridicate de extracție și transport.
„Gazul natural rusesc, vândut la prețurile pieței, nu va fi, prin urmare, neapărat mai ieftin în viitor decât GNL-ul transportat peste ocean”, prevăd experții.
Chiar dacă Moscova ar oferi reduceri din motive politice, aceasta nu ar avea niciun efect asupra
„pierderea dramatică de încredere în fiabilitatea Rusiei ca furnizor de energie”
– Reichert și Wolf afirmă.
Dacă viitoarele proiecte industriale ar depinde de gazul natural rusesc, acestea s-ar putea confrunta, prin urmare, cu „prime de risc ridicate” în ceea ce privește finanțarea.
Din punctul de vedere al experților, toate aceste aspecte depășesc eventualele avantaje. „A te limita doar la efectele pe termen scurt asupra prețurilor și aprovizionării este, fără îndoială, o abordare prea îngustă”, afirmă Reichert și Wolf.
Expertul Bruegel, Zachmann, estimează că
„nu ar fi de așteptat avantaje în ceea ce privește prețurile”
și subliniază că acest lucru ar fi și mai evident dacă Statele Unite ar acționa ca intermediar pentru gazul rusesc transportat prin conducte. În acest scenariu, SUA ar păstra prețurile la un nivel ridicat
„pentru a nu-și canibaliza afacerea profitabilă cu GNL”
Iar cei care ar recurge acum la mai mult gaz rusesc transportat prin conducte ar întârzia astfel investițiile necesare în infrastructuri alternative și energii regenerabile, avertizează expertul: „Această amânare a tranziției către o independență energetică reală va duce la costuri energetice și economice semnificative.”
COMENTARII / 0