Mai multe factori au contribuit la insuccesul conflictului purtat de America împotriva Iranului. Printre acestea, se remarcă eficacitatea dronelelor iraniene. Un raport intern, obținut de The Economist de la o sursă de încredere, dezvăluie că Rusia a propus să ofere Iranului drone rezistente la bruiaj și pregătire pentru utilizarea acestora împotriva forțelor americane staționate în Golf și, posibil, și în alte regiuni.
Informațiile sugerează că administrația prezidată de Vladimir Putin a acordat sprijin Iranianului, permițându-le să direcționeze atacuri împotriva trupelor americane staționate în regiunea Orientului Mijlociu.
Documente confidențiale, obținute de publicația menționată anterior, scot la iveală posibilitatea ca regimul de la Kremlin să fi oferit tehnică avansată în cantități considerabile, cu potențialul de a cauza un număr semnificativ de victime în rândul militarilor americani și al forțelor aliate.
Un plan secret de sprijin, elaborat de GRU, serviciul de informații al armatei ruse, a fost destinat să fie prezentat Iranului, conform unei propuneri detaliate pe zece pagini, care include mai multe elemente cheie.
Această propunere, analizată de The Economist, conține 5.000 de drone cu fibră optică și rază scurtă de acțiune, similare celor folosite în conflictul din Ucraina, alături de un număr nedeterminat de drone cu ghidare prin satelit și rază lungă de acțiune.
De asemenea, planul prevedea pregătirea utilizatorilor pentru operarea ambelor tipuri de drone.
Documentul de zece pagini este însoțit de șase diagrame și o hartă care reprezintă insulele situate în largul coastelor iraniene.
Citește șiAvion medical american cu șase persoane la bord, dispărut în largul coastei SUA. Garda de Coastă îl caută
Potrivit estimărilor jurnaliștilor, un document analizat a fost probabil creat în intervalul de șase săptămâni de la debutul războiului, perioadă în care se părea că există o posibilitate reală ca președintele Donald Trump să dea ordin trupelor terestre să lanseze un atac asupra teritoriului iranian, cu scopul posibil de a captura insula Kharg, un centru petrolier strategic.
Nu există însă dovezi directe care să confirme că respectivul document a fost înaintat părții iraniene, că vreo dronă a ajuns în Iran sau că programul de pregătire promis a fost inițializat.
Nu există însă dovezi directe care să confirme că documentul a fost transmis iranienilor, că vreuna dintre drone a ajuns în Iran sau că programul de antrenament promis a început.
Locuitorii insulei Ormuz se confruntă cu o situație critică, fiind în pragul disperării după ce blocada a transformat insula lor într-un punct strategic cheie în conflictul dintre Iran și SUA.
„Totul s-a prăbușit”
este verdictul locuitorilor, care se văd forțați să suporte consecințele acestui război în prima linie.
Conform unor surse regionale, planul respectiv este considerat credibil, însă nu a putut fi confirmat în mod independent.
Propunerea este în concordanță cu alte dovezi care arată că GRU caută modalități de a spori sprijinul rusesc pentru Iran în timpul războiului său cu SUA și Israelul
,
a afirmat jurnalistul de investigații Christo Grozev, expert în domeniul serviciilor de informații ale Rusiei.
De asemenea, informațiile respective se potrivesc cu indiciile apărute în regiune referitoare la o cooperare militară mai strânsă între Moscova și Teheran.
Potrivit informațiilor, la finalul lunii martie, surse din serviciile de informații occidentale au raportat că Rusia are în plan să ofere Iranului o variantă modernizată a dronelor cu rază lungă de acțiune Shahed, pe care inițial le achiziționase de la Iran în 2022 și ulterior începuse să le producă pe cont propriu în 2023.
Aceste noi versiuni rusești sunt proiectate pentru a putea ocoli mai eficient sistemele de apărare aeriană și pentru a transporta încărcături utile mai grele, însă acest progres tehnologic nu constituie o schimbare majoră în ceea ce privește capacitățile actuale.
Tehnologia dronelor a suferit o transformare semnificativă odată cu introducerea modelelor cu fibră optică, care au schimbat radical configurația Ucrainei prin generarea unor „zone gri” vaste, unde vehiculele și soldații expuși sunt supuși unor atacuri necruțătoare.
Operatori controlează aceste dispozitive prin intermediul unor cabluri subțiri care se derulează în spatele lor, în locul ghidării prin semnale radio care pot fi ușor întrerupte.
Această abordare permite efectuarea unor atacuri precise la distanțe considerabile, de peste 40 de kilometri.
În regiunea Libanului au fost semnalate recent drone echipate cu tehnologie de fibră optică, Hezbollah, organizație teroristă cu sprijin din partea Iranului, fiind cea care le-a utilizat pentru a lansa atacuri împotriva forțelor israeliene. Potrivit oficialilor israelieni, aceste drone au fost livrate de către Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, forța militară de elită a Iranului, însă aceștia nu au dorit să confirme dacă Rusia este țara de origine a acestor dispozitive.
În conflictul din Ucraina din 2024, dronele echipate cu fibră optică au fost introduse ca o soluție pentru a combate efectele bruiajele electronice, care au fost utilizate de ambele părți pentru a neutraliza dronele controlate prin radiocomandă. Producția la scară largă a acestor drone a avut loc în Rusia, care le-a desfășurat cu un impact semnificativ în anul următor. Deși prezintă o manevrabilitate redusă în comparație cu echivalentele lor wireless, aceste drone au capacitatea de a transmite imagini video de înaltă calitate și nu emit semnale radio care ar putea fi interceptate de un adversar pentru a localiza și a ataca operatorul.
Planul secret al Rusiei pentru sprijinirea Iranului în conflictul cu SUA din Golf a inclus trei componente cheie.
O a doua parte a strategiei implica dotarea Iranului cu drone ghidate prin satelit cu capacitate de acțiune pe distanțe lungi, prevăzute cu terminale Starlink.
Anterior, Rusia a utilizat aceste drone pentru a detecta și fie evita, fie angaja apărarea aeriană a Ucrainei.
Acestea s-au dovedit extrem de eficiente în perturbarea infrastructurii logistice ucrainene, chiar și atunci când au operat la distanțe considerabile de liniile frontului.
În 2026, Elon Musk a interzis accesul forțelor armate ruse la Starlink, inactivând toate terminalele care funcționau în Ucraina, cu excepția celor de pe o „listă albă” validată de guvernul ucrainean.
Propunerea înaintată de Rusia sugerează că aceste drone ar putea fi redirecționate și folosite în regiunea Orientului Mijlociu, unde nu există astfel de limitări.
Deși se presupune că și conectivitatea Starlink din această regiune ar putea fi sistată în timp util, dronele ar putea totuși să provoace „perturbări” în rândul forțelor americane în perioada respectivă.
Componenta educațională reprezintă a treia parte a strategiei, care include pregătirea unor noi operatori.
Se sugerează ca documentul să propună 10.000 de studenți iranieni care urmează studii universitare în Rusia drept potențiali operatori de drone, supuși unei selecții riguroase.
De asemenea, se au în vedere și alte grupuri, precum tadjicii, care au cunoștințe de limbă rusă și persană, și minoritatea alawită din Siria, cunoscută pentru loialitatea față de regimul
Bashar al-Assad
răsturnat.
Toți candidații ar urma să fie verificați în ceea ce privește loialitatea și pozițiile lor religioase pentru a evita orice formă de extremism, după cum reiese din propunere.
O perioadă de oportunitate îi îngrijorează pe europeni, care se tem că evenimente majore ar putea avea loc în viitorul apropiat.
„S-ar putea întâmpla ceva foarte curând”
, o declarație care reflectă temerea legată de acțiunile lui Vladimir Putin și de ceea ce europenii numesc „fereastra de oportunitate” a acestuia.
GRU a redactat raportul într-un moment în care Iranul se temea de o posibilă intervenție militară americană care să vizeze deschiderea Strâmtoarei Ormuz sau ocuparea insulei Kharg printr-o operațiune amfibie.
Raportul subliniază vulnerabilitatea ambarcațiunilor de debarcare americane la atacurile cu drone, din cauza vitezei reduse a acestora.
O diagramă inclusă în document prezintă strategia de atac a unei flotile de desant prin lansarea roiurilor de drone, compuse din cinci sau șase unități, de către operatorii iranieni instruiți de Rusia din poziții ascunse situate la o distanță de aproximativ 15-30 de kilometri.
La începutul conflictului, scenariul unei posibile debarcări de trupe americane în Iran a generat îngrijorare în rândul oficialilor ruși și iranieni, chiar dacă în prezent această posibilitate pare extrem de puțin probabilă.
Potrivit informațiilor disponibile, Rusia se află în cel de-al cincilea an de desfășurare a „operațiunii sale militare speciale” în Ucraina, ceea ce ar putea diminua resursele disponibile pentru sprijinirea Iranului.
Documentul GRU evidențiază că o implicare mai profundă a Moscovei în conflictul iranian ar putea aduce consigo riscuri politice și militare considerabile.
Pe de altă parte, un ajutor limitat acordat Iranului ar putea îngreuna orice intervenție americană, însă această asistență ar putea fi, de asemenea, negată, ceea ce ar permite evitarea unui conflict direct între Rusia și SUA.
În acest context,
nu se poate prevedea o implicare directă a Rusiei
într-un posibil război dintre Iran și SUA, se arată în document.
În cele din urmă, sprijinul Rusiei pentru Iran ar putea fi limitat și restrictiv, se menționează în propunerea respectivă.
Decizia președintelui Trump de a sista operațiunea militară denumită „Proiectul Libertate” în zona Strâmtoarea Ormuz a fost influențată în mod semnificativ de poziția aliaților săi.
Trump a luat această decizie după evaluarea contribuției partenerilor săi internaționali la această operațiune.
COMENTARII / 0