În rândul țărilor cu cea mai mare lipsă de forță de muncă în sectorul educațional, România ocupă poziția de top. În mod specific, problema constă în insuficiența cadrelor didactice în școli, într-un cadru în care sistemul de învățământ românesc primește cea mai mică finanțare dintre toate statele OCDE. Aceste informații reprezintă doar câteva dintre constatările raportului Education at a Glance 2026 al OCDE, lansat marți, 29 septembrie.
Conform ultimului raport „Education at a Glance 2026”, România se situează printre țările cu cele mai reduse cheltuieli publice în domeniul educației, comparativ cu toate statele membre, partenere și candidate ale OCDE.
În anul 2023, cheltuielile guvernamentale aferente educației primare, secundare și terțiare au însumat 2,6% din PIB-ul României, în contrast cu media de 4,2% observată în statele OCDE. În 2015, România a alocat 2,4% din PIB pentru educație, indicând o creștere de 0,2 puncte procentuale în decursul a opt ani.
Citește șiIranul adresează US: administrația Trump trebuie schimbată
Conform raportului, în anul 2023, bugetul guvernamental destinat educației constituia în jur de 6,4% din cheltuielile publice totale ale României, comparativ cu media de 9,8% observată în statele OCDE.
Evidența se manifestă în momentul în care costurile sunt evaluate pe elev.
În anul 2025, remunerațiile profesorilor de gimnaziu erau cu aproximativ 5% peste media plăților altor angajați cu studii terțiare din România. Această schimbare contrastează puternic cu situația din 2023, când veniturile profesorilor de gimnaziu se aflau cu aproximativ 13% sub media salariilor restului personalului cu studii terțiare. În doar doi ani, România a trecut de la un dezavantaj salarial pentru cadrele didactice la un avantaj salarial față de acea categorie de angajați.
În anul 2025, profesorii preșcolari au înregistrat salarii cu aproximativ 1% peste cele ale altor angajați cu studii terțiare.
OCDE a evidențiat o îmbunătățire a nivelului de contentă al cadrelor didactice în ceea ce privește mediul de lucru. Conform TALIS 2024, 81,1% dintre profesorii de gimnaziu din România se consideră satisfăcuți cu condițiile de angajare, excluzând salariile.
În domeniul veniturilor, 57,2% dintre aceștia au afirmat că sunt mulțumiți de salariile primite. În contrast, în cadrul OCDE, 68,4% dintre cadrele de la gimnaziu consideră că condițiile de angajare sunt satisfăcătoare, însă doar 38,7% se simt mulțumiți de remunerație.
În România, lipsa prezenței cadrelor didactice în săli nu constituie un impediment semnificativ pentru educație. Numai 3% dintre elevii români de 15 ani studiază în instituții unde calitatea educației este compromisă de absența profesorilor. La nivelul OCDE, această rată ajunge la 27%.
Populația de elevi în România este în scădere, iar instituțiile școlare nu pot ocupa toate locurile de profesori. Se preconizează că numărul de copii români cu vârste între 5 și 14 ani va scădea, iar în intervalul 2024-2033 se previzionează o reducere de 14%. Reducerea numărului de copii nu garantează dispariția deficitului de cadre didactice. Cererea de profesori rămâne influențată de mărimea claselor, de repartizarea elevilor pe teritoriul
Unul dintre punctele în care România se situează peste media OCDE este reprezentat de specializările STEM. Aproximativ 30% dintre absolvenții români ai învățământului terțiar se specializează în știință, tehnologie, inginerie și matematică, comparativ cu 23% în medie în țările OCDE. Performanța în ceea ce privește specializările STEM contrastează însă cu nivelul general redus al studiilor terțiare.
Problemele de finanțare ale sistemului sunt însoțite de rezultate slabe la mai mulți indicatori educaționali analizați de OCDE. Mai exact, un sfert dintre românii cu vârste între 25 și 34 de ani nu au terminat liceul, procentul fiind de peste două ori mai mare decât media OCDE. Datele mai spun că 23% dintre bărbații din această categorie de vârstă și 27% dintre femei aveau cel mult studii gimnaziale. La nivelul OCDE, media era de 14% în cazul bărbaților și 11% în cazul femeilor. Lipsa studiilor liceale este asociată, potrivit raportului, cu un risc mai mare de șomaj, venituri mai mici și o probabilitate mai redusă de participare la educație și formare pe tot parcursul vieții.
Problema devine cu adevărat
România nu se apropie de media OCDE în domeniul studii universitare. În anul 2025, numai 21% dintre bărbați și 25% dintre femei, printre care unii cu vârste între 25 și 34 de ani, dețineau studii superioare. Această proporție se situează sub media OCDE, fiind mai scăzută decât în 2015, când 23% dintre bărbați și 28%
În segmentul populației active cu vârste între 25 și 64 de ani, doar 19% dintre cetățenii români dețin diplome universitare. Media stabilită de OCDE este de 43%. În rândul celor 49 de state membre și parteneri ai organizației examinați în raport, numai Africa de Sud, Indonezia și India au obținut valori sub cea a României pentru acest parametru.
În raport, se evidențiază și o altă problemă majoră: proporția tinerilor români care nu sunt angajați și nici nu urmează nicio formă de educație sau formare profesională. În anul 2025, 23% dintre persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani se aflau în această situație, în contrast cu media OCDE de 14%.
În România, diferența de participare la activitatea socială între sexe este accentuată: 28% dintre femeile cu vârste între 18 și 24 de ani se regăsesc în categoria NEET (neangajate, needucate),
În domeniul educației timpurii, România prezintă un diferențial semnificativ. În anul 2024, 76% dintre copii cu vârste de la 3 ani până la intrarea în școala primară erau înscriși în programe de educație și îngrijire timpurie, comparativ cu media OCDE de 90%.
În cazul copiilor de doi ani, diferența este semnificativă. Numai 12% dintre aceștia din România erau înregistrati în programe de educație și îngrijire timpurie. Aceasta constituie cea mai mică cifră dintre statele membre și partenerii OCDE și se apropie de un sfert din media organizației, care se situează la 50%. Raportul subliniază că România a înregistrat o creștere de aproape șase puncte procentuale față de 2015, semnalând o tendință pozitivă în participarea copiilor de doi ani la aceste servicii.
Raportul OCDE arată că nivelul de educație este strâns legat de situația pe piața muncii. În România, rata șomajului în rândul tinerilor adulți cu studii superioare a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025. Media OCDE, pentru țările cu date disponibile pentru ambii ani, a scăzut de la 7% la 5%.
Veniturile variază în funcție de gradul de învățământ. Românii ce lucrează pe normă completă pe tot parcursul anului și al căror nivel educațional cel mai înalt este liceul teoretic obțin, în medie, cu 11% sub media națională. Pentru absolvenții de liceu vocațional diferența este de 8%, iar pentru cei cu un nivel educațional sub liceu, de 18%. În comparație cu OCDE, diferențele sunt mai accentuate: 13% pentru absolvenții de liceu teoretic, 17% pentru cei cu studii vocaționale și 31% pentru cei care nu au terminat liceul.
Nivelul de educație este asociat și cu accesul la locurile de muncă ce permit munca de acasă. În România, 10% dintre lucrătorii cu studii superioare lucrează de acasă, ocazional sau în mod obișnuit. În cazul persoanelor cu studii liceale sau postliceale, procentul este de doar 2%. La nivelul OCDE, diferența este și mai mare: 42% dintre lucrătorii cu studii superioare declară că lucrează de acasă, față de 18% dintre cei cu studii liceale sau postliceale.
În România, cifra anuală standard de ore de predare este de 692 de ore în nivelul primar și de 519 ore în nivelul secundar inferior. Scorul mediu al OCDE se ridică la 770 de ore pentru cadrele didactice din primar și la 710 ore pentru cele din secundar inferior. Cu toate acestea, cadrele didactice nu își consumă tot programul profesional în sala de clasă; restul timpului este dedicat activităților precum elaborarea lecțiilor și corectarea temelor.
În sistemul de învățământ primar din România, 93% din cadrele didactice sunt femei, comparativ cu 83% la nivelul mediu al țărilor OCDE. În structurile de conducere a școlilor românești, femeile constituie 82% din personal. Astfel, diferența dintre proporția de profesori femei și cea a liderilor școlari este de 11 puncte procentuale, în contrast cu 15 puncte procentuale la media OCDE.
Raportul „Education at a Glance 2026” conturează astfel o imagine a sistemului românesc de educație în care nivelul investițiilor publice rămâne mult sub media OCDE, în timp ce România se află în partea inferioară a clasamentului la mai mulți indicatori privind participarea la educație, nivelul de studii al populației și integrarea tinerilor pe piața muncii.
COMENTARII / 0