Război în Iran: Cine are de câștigat de pe urma unui armistițiu acum?

În cazul în care conflictul dintre SUA și Israel împotriva Iranului se încheie astăzi, rezultatul este deja evident: Benjamin Netanyahu, în calitate de prim-ministru, va ieși consolidat, pe când Donald Trump, președintele SUA, va fi nevoit să facă față repercusiunilor asupra economiei mondiale și să gestioneze nemulțumirea aliaților din regiunea Golfului, care suportă povara financiară majoră a acestui conflict.

La o evaluare a situației actuale, experții consultați de Reuters consideră că pentru Netanyahu, conflictul a reconfigurat radical peisajul politic intern al Israelului, mutând focusul de la Gaza către Iran, unde susținerea națională este mai puternică și unde prestigiul său în domeniul securității și al economiei are cel mai mare impact.

Conflitul a avut un efect contrar asupra lui Trump: în loc de a găsi o rezolvare, s-a trezit într-o situație fără o ieșire evidentă, expunându-se pe el și pe aliații săi arabi din Golf, precum și la pericole din ce în ce mai mari, și a destabilizat discursul economic care i-a favorizat revenirea la putere.

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

Aaron David Miller, fost negociator american pentru regiunea Orientului Mijlociu, consideră că rezultatul acestui conflict este unul evident. În urma acestui război, Netanyahu iese învingător, demonstrând capacitățile militare ale Israelului. Pe de altă parte, țările din Golf sunt cele mai afectate, fiind învinsii principali, potrivit spuselor lui Miller:

„Există un câștigător clar și un învins clar”

și

„Netanyahu este de departe câștigătorul principal. El a demonstrat competența militară a Israelului. Statele din Golf sunt de departe cei mai mari învinși”

.

Potrivit lui Miller, Trump se confruntă cu o situație în care nu are o soluție clară care să-i permită să revendice triumful și să-și retragă forțele.

„Nu există nicio ieșire care să-i permită să declare victoria și să se retragă”

a afirmat el.

Potrivit expertului în Iran Karim Sadjadpour, Trump a fost surprins că nu a întâlnit o persoană similară cu Delcy Rodríguez din Venezuela, cunoscută pentru influența și flexibilitatea sa, ci mai degrabă „un Kim Jong Un iranian”, caracterizat printr-un stil autoritar și sfidător, similar cu cel al Coreei de Nord. Trump ceruse anterior capitularea necondiționată a Iranului.

În contrast cu poziția Washingtonului, conflictul împotriva Iranului este privit în Israel, în general, ca o necesitate și nu ca o opțiune, afirmă Natan Sacks, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu. Obiectivele urmărite de Netanyahu includ, potrivit lui Sacks,

„slăbirea Iranului și a rețelei de miliții pe care le conduce, chiar și în absența unei schimbări de regim”

.

Pentru Trump, perspectivele se prezintă într-o lumină nefavorabilă. Deciziile sale în legătură cu conflictul din Iran sunt extrem de complicate.

Se afirmă, din partea oficialilor din Israel, că respectiva confruntare aeriană a avut o desfășurare destul de echilibrată, Israelul fiind axat în special pe regiunile vestice și nordice ale Iranului, unde a efectuat atacuri asupra unor rachete balistice și a unor instalații nucleare, pe când SUA și-au îndreptat atenția mai mult spre partea estică și meridională, incluzând Strâmtoarea Ormuz, în scopul de a diminua potențialul naval al Iranului.

Potrivit oficialilor, Israelul a orchestrat și uciderea unor figuri de top din Iran, printre care și Ali Larijani, responsabil cu securitatea, într-o lovitură fatală marți, și Esmail Khatib, cel care ocupa funcția de ministru al informațiilor, miercuri.

El și Netanyahu au dat ordin armatei să acceleze asupra oricărui oficial iranian de rang înalt pe care îl poate identifica, fără să mai aibă nevoie de o aprobare suplimentară

, a afirmat Ministrul apărării Israel Katz.

În ciuda acestor progrese, războiul este încă departe de a se încheia. Trump are acum de ales între trei variante nefaste: continuarea acțiunilor militare; recunoașterea succesului și așteptarea unei retrageri din partea Teheranului; ori accentuarea puternică a conflictului — toate acestea fiind lipsite de o soluție evidentă, potrivit analiștilor.

În fața Congresului, Tulsi Gabbard, responsabilă cu serviciile de informații ale SUA, a făcut o declarație importantă miercuri. Guvernul iranian dă semne de reziliență, chiar dacă a suferit un impact semnificativ de la debutul conflictului. Potrivit acesteia, regimul din Teheran și reprezentanții săi păstrează capacitatea de a desfășura operațiuni ostile împotriva intereselor americane și ale partenerilor săi strategici în regiunea Orientului Mijlociu.

Principalii defavorizați în urma acestui conflict sunt Iran și populația sa, potrivit analiștilor.

„Nu există nicio soluție care să-i permită să declare victoria și să se retragă”

, a declarat un expert în relații internaționale. În prezent, situația rămâne incertă și încărcată de tensiuni, fără o ieșire clară din criză.

Decizia lui Trump care pare a fi fost luată în grabă are repercusiuni considerabile în regiunea Golfului. În timp ce Iranul continuă să lanseze proiectile și drone în direcția zonelor comerciale și să întrerupă traficul în strâmtoarea Ormuz, care reprezintă o rută vitală pentru aproximativ douăzeci la sută din producția mondială de petrol, experții avertizează că statele riverane Golfului ar putea fi cele mai afectate.

Potrivit unui expert, statele arabe din Golf consideră că securitatea și stabilitatea viitoare a regiunii sunt amenințate.

Ideea că Golful reprezintă viitorul regiunii este acum în joc – și, odată cu ea, viziunea Golfului asupra propriului viitor

, a afirmat Miller, cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace.
Acesta a adăugat că

„Amenințarea comună pe care o percep acum (statele arabe din Golf) nu este altceva decât securitatea și stabilitatea viitoare a Golfului”

.

Există opinii divergente în ceea ce privește nivelul de risc implicat în această situație.

Potrivit analiștilor, Israelul ar putea fi mai înclinat decât Statele Unite să accepte o situație de instabilitate în Iran, considerând că repercusiunile regionale ar fi mai limitate pentru el, în special după ce forțele aliate ale sale, Hamas și Hezbollah, s-au confruntat cu un declin semnificativ în ultimii trei ani.

Simultan, capitala americană și aliații săi din regiunea Golfului Persic sunt mai vulnerabili la eventuale agresiuni îndreptate împotriva sistemelor energetice, ceea ce ar conduce la majorarea valorii petrolului și la întreruperi ale circulației maritime.

Potrivit lui Assaf Orion, fostul strateg șef al armatei israeliene, statele din regiune se întreabă dacă obiectivul Israelului este de a crea haos în Iran. El a adăugat că Israelul ar suferi mai puțin de pe urma unei astfel de instabilitati decât vecinii săi sau Washingtonul.

În analiza experților, divergența de opinii între cei doi parteneri este evidentă: în timp ce Israelul consideră Iranul o amenințare care ar putea pune în pericol însăși existența sa, Washingtonul se axează mai mult pe prevenirea unui conflict prelungit care ar putea avea consecințe economice nefaste și ar destabiliza relațiile aliate.

În prezent, situația rămâne extrem de fragilă și delicată, necesitând o atenție deosebită pentru evoluțiile viitoare.

În urma unui astfel de eveniment, atacul israelian asupra imensului complex de gaze naturale South Pars din Iran, cel mai mare zăcământ de gaze naturale offshore la nivel global, pe care Iranul îl împarte cu Qatarul, a stârnit o reacție vehementă din partea lui Trump. Reacția a fost una promptă. Într-o postare pe rețelele sociale, el a afirmat că Statele Unite ale Americii „nu au avut cunoștință despre acest atac particular” și că Qatarul, care este un aliat al SUA și care a suportat atacuri iraniene asupra propriilor sale instalații de gaze, nu a fost parte a acestui eveniment.

„Nu știau nimic despre acest atac specific”

și a adăugat că

Qatarul nu a fost implicat.

Miercuri, declarația lui Trump a scos în evidență poziția sa complexă, fiind prins între legăturile militare strânse ale SUA cu Israelul și importanța relațiilor SUA cu partenerii săi arabii din Golf, bogați în resurse petroliere.

În urma izbucnirii conflictului, Trump și Netanyahu au purtat conversații telefonice zilnice, după cum afirmă sursele israeliene. Însă, declarația lui Trump privind lipsa de informații despre atacul israelian anterior a intrat în contradicție cu spusele sale și ale lui Netanyahu dinainte, referitoare la colaborarea strânsă dintre forțele lor militare.

O armă cu dublă muchie

Statele Ebraice au recunoscut oficial rolul lor în operațiunea care a vizat South Pars, eveniment care a dus la riposta Iranului împotriva infrastructurii energetice a statelor arabe din regiunea Golfului. Informații detaliate despre acest atac au fost oferite de presa israeliană, care a menționat că acțiunea a avut loc cu acordul SUA, conform unor surse.

Conform unor surse din interiorul Iranului, strategia Teheranului vizează escaladarea măsurată a acțiunilor sale, cu scopul de a maximiza impactul economic și de a restaibili capacitățile de descurajare, în schimbul obținerii unei relaxări a sancțiunilor – o posibilă ieșire din impas oferită Washingtonului fiind condiționată de acceptarea unor costuri considerabile.

În ciuda faptului că războiul împotriva Iranului are sprijin public în Israel și ar putea oferi un avantaj politic lui Netanyahu, acest lucru nu s-a reflectat încă într-o creștere a popularității sale în urma sondajelor, înainte de alegerile prevăzute pentru sfârșitul acestui an.

Conform rezultatelor sondajelor, coaliția de dreapta condusă de el nu deține decât aproximativ 50 de mandate în Knesset, care are un total de 120 de locuri, în scădere semnificativă față de 68 cât deținea anterior.

În prezent, diferența dintre susținerea populară și rezultatele politice este camuflată de evoluția pozitivă a piețelor financiare israeliene. Indicele bursier israelian înregistrează o creștere, la fel și cursul șekelului, ceea ce poate crea o impresie de stabilitate, însă realitatea subiacentă este mai complexă și mai puțin sigură.

Potrivit lui Aviv Bushinsky, fost consilier al premierului israelian Netanyahu, rezultatul final al războiului va fi evaluat în funcție de două posibilități: fie regimul iranian se prăbușește, fie nu. Orice alt deznodământ care nu atinge acest obiectiv riscă să transforme succesele militare inițiale într-un impediment politic pentru Netanyahu, care a definit această campanie drept o luptă pentru „victorie completă”.

„Nu există nicio ieșire care să-i permită să declare victoria și să se retragă”

În cazul în care regimul condus de Ali Khamenei reușește să reziste, chiar și într-o formă debilitată, întreaga percepție asupra situației se va modifica, transformându-se dintr-o poveste de victorie într-una de ambiții exagerate, ceea ce va duce la reactivarea amenințărilor pendinte emanate de Hamas din Gaza și Hezbollah din Liban. Deși piețele din Israel par să considere că sistemul este suficient de robust, ele par să ignore costurile asociate unui conflict care rămâne nesoluționat.