Război în Iran: cine câștigă și cine pierde dacă conflictul se încheie acum

În cazul în care conflictul dintre SUA, Israel și Iran se încheie brusc, există deja un rezultat cert: prim-ministrul Benjamin Netanyahu va ieși consolidat, pe când președintele Donald Trump va trebui să facă față repercusiunilor economice globale și reacțiilor alor din Golf, care au suportat deja cele mai grele consecințe, potrivit Reuters.

Schimbarea peisajului politic din Israel pare să fie un avantaj pentru Netanyahu, potrivit analiştilor, deoarece conflictul a reuşit să schimbe focalizarea de la Gaza către Iran. Acolo, consensul naţional pare să fie extrem de puternic, iar problemele legate de securitate şi economie par să aibă un impact resonanţă mai mare.
În prezent, spun experţii, războiul a reuşit să modifice configuraţia politică a Israelului exact în termenii în care Netanyahu şi-a dorit.

În cazul lui Trump, situația a avut un impact contrar: el s-a aflat într-o impas prelungită, ceea ce i-a expus pe aliații săi din Golf la pericole în creștere și a subminat discursul economic care i-a favorizat revenirea la putere.

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

Potrivit analizei, rezultă că există un câştigător evident şi un învins la fel de evident, după cum afirmă Aaron David Miller, fost negociator american pentru regiunea Orientul Mijlociu, citați de News.ro.

„Există un câştigător clar şi un învins clar”

Potrivit analizei lui Miller, Netanyahu iese în evidență drept principalul beneficiar al situației actuale.

„Netanyahu este de departe câştigătorul principal. El a demonstrat competenţa militară a Israelului. Statele din Golf sunt de departe cei mai mari învinşi”, a punctat Miller.

Astfel, Miller subliniază că competența militară a Israelului a fost demonstrată, în timp ce Statele din Golf suportă consecințele nefaste.

Potrivit lui Miller, în cazul lui Trump, nu se întrevede o soluție care să-i permită să revendice triumful și să se retragă în același timp.
Trump se confruntă, așadar, cu o situație în care nu poate declara victoria și abandona concomitent.

Trump a fost surprins de faptul că nu a întâlnit o persoană similară cu Delcy Rodriguez, o figură puternică și flexibilă din Venezuela, ci mai degrabă pe cineva asemănător cu Kim Jong Un, potrivit expertului în probleme iraniene Karim Sadjadpour.
Modelul autoritar și sfidător al Coreei de Nord a fost invocat de acesta pentru a descrie abordarea Iranului.

Trump, care a cerut capitularea necondiţionată a Iranului, se aştepta să găsească o Delcy Rodriguez iraniană, o persoană influentă maleabilă, în stil venezuelean, dar în schimb „a găsit un Kim Jong Un iranian”

, a afirmat expertul.

În contrast cu capitala americană, conflictul împotriva Iranului este privit în mare măsură în Israel ca o necesitate, și nu ca o opțiune, afirmă Natan Sacks, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu.

Netanyahu are un obiectiv uriaş, potrivit lui Sacks, şi anume slăbirea Iranului şi a axei miliţiilor pe care acesta o conduce, chiar dacă nu se produce o schimbare de regim.

„Chiar dacă nu are loc o schimbare de regim, slăbirea Iranului şi a axei (miliţiilor) pe care o conduce este un obiectiv uriaş pentru Netanyahu”

, a afirmat Sacks.

Decizii complicate se prezintă pentru Trump, conform surselor Reuters.

Conform declarațiilor oficialilor israelieni, conflictul aerian a avut o desfășurare relativ echilibrată, Israelul vizând în special regiunile vestice și nordice ale Iranului, unde a atacat rachete balistice și situri nucleare, pe când SUA și-au concentrat eforturile în direcția estului și sudului, inclusiv în zona Strâmtoarea Ormuz, cu scopul de a diminua capacitățile navale ale Iranului.

Israelul a orchestrat asasinatele unor oficiali de rang înalt ai Iranului, potrivit surselor oficiale, printre care şi şeful departamentului de securitate, Ali Larijani, care a fost vizat marţi, precum şi Esmail Khatib, ministrul responsabil cu informaţiile, care a căzut victimă miercuri.

„El şi Netanyahu au dat ordin armatei să ţintească orice demnitar iranian important pe care îl poate identifica, fără să aibă nevoie de o aprobare suplimentară”

, a afirmat Ministrul apărării Israel Katz.

Deși anumite progrese au fost înregistrate, războiul din Iran este departe de a se încheia.
Donald Trump are acum trei posibilități nefaste: continuarea acțiunilor agresive;

să declare victoria şi să spere că Teheranul se va retrage

sau
majorarea rapidă a conflitului — niciuna dintre variantele respective neoferind o soluție clară, potrivit analiștilor de la Reuters.

Tulsi Gabbard, cea care conduce serviciile de informaţii ale Statelor Unite, a făcut o declaraţie în faţa Congresului miercuri, afirmând că, deşi guvernul iranian a suferit un declin de la începutul conflictului, el rămâne nezdruncinat.
În continuare, Teheranul şi reprezentanţii săi sunt capabili să desfăşoare atacuri împotriva intereselor SUA şi ale aliaţilor săi în Orientul Mijlociu.

În situația actuală, există un declin evident pentru unul dintre părți. Într-un posibil scenariu de încheiere a conflictului, consecințele pentru Iran și alte entități implicate vor fi resimțite în mod deosebit. Potrivit Reuters, unul dintre efectele unui astfel de eveniment va fi

„există un învins clar”

.

O eroare de judecată Trump are repercusiuni considerabile în regiunea Golfului. În urma escaladării, odată cu lansarea de către Iran a unor proiectile şi dispozitive aeriene fără pilot către zonele comerciale, precum şi blocarea strâmtoarea Ormuz, o rută vitală pentru transportul a aproximativ o cincime din resursele petroliere globale, experţii avertizează că statele riverane Golfului ar putea fi cele mai afectate.

Viitorul securității și stabilității în regiunea Golfului este considerat acum o amenințare comună de către statele arabe din Golf, potrivit declarațiilor lui Miller, cercetător principal la Carnegie Endowment for International Peace.

„Ameninţarea comună pe care o percep acum (statele arabe din Golf) nu este altceva decât securitatea şi stabilitatea viitoare a Golfului”

Potrivit unui expert, conceptul că regiunea Golfului reprezintă viitorul este acum supus unui test crucial, fiind strâns legat de perspectiva Golfului asupra propriei evoluții viitoare.

Consecințele regionale ar putea fi mai puțin severe pentru Israel decât pentru Statele Unite, potrivit analiștilor, ceea ce ar face ca statul israelian să fie mai înclinat să accepte instabilitatea din Iran.
În ultimii trei ani, Israelul a înregistrat o scădere a puterii alianților săi, Hamas și Hezbollah, ceea ce ar putea duce la o reconsiderare a poziției sale față de instabilitatea din regiune.

În prezent, Washingtonul și partenerii săi regionali din Golf se confruntă cu o vulnerabilitate crescută la posibile atacuri împotriva infrastructurii critice din domeniul energetic, ceea ce ar putea conduce la creșterea semnificativă a prețurilor petrolului și la perturbări majore în transportul naval.

Assaf Orion, cel care a ocupat anterior funcția de șef de strategie în cadrul armatei israeliene, a exprimat opinia că națiunile din regiune sunt preocupate de posibilitatea ca Israelul să urmărească crearea haosului în Iran.
El a adăugat, de asemenea, că Israelul ar putea fi mai puțin afectat de o astfel de instabilitate în comparație cu vecinii săi sau cu Washingtonul.

Potrivit evaluării experților, cele două entități aliate au opinii divergente cu privire la nivelul de risc: Israelul consideră Iranul o posibilă amenințare la existența sa, pe când Washingtonul se axează în principal pe prevenirea unui conflict prelungit care ar putea conduce la consecințe economice nefaste și destabilizarea relațiilor aliate.

În prezent, situația rămâne extrem de fragilă. Iran și alte părți implicate sunt într-o perioadă de incertitudine.

Atacul israelian asupra imensului zăcământ de gaze South Pars din Iran a stârnit o reacţie vehementă din partea lui Trump, care a subliniat că SUA nu au avut cunoştinţă despre această operaţiune.

„Nu ştiau nimic despre acest atac specific”

a declarat el pe reţelele sociale.
De asemenea, el a menţionat că Qatarul, un aliat al SUA care a suportat atacuri iraniene asupra propriilor instalaţii de gaze, nu a fost parte a acestui incident.

De la debutul războiului, Trump și Netanyahu au discutat la telefon în fiecare zi, după cum afirmă sursele israeliene. Faptul că Trump a negat că ar fi avut cunoștință despre planul de atac al Israelului înainte de producerea acestuia a intrat însă în contradicție cu declarațiile anterioare ale acestuia și ale lui Netanyahu privind coordonarea strânsă a acţiunilor militare ale celor două state.

De la debutul războiului, Trump și Netanyahu au avut o conversaţie telefonică zilnică de când a izbucnit conflictul, potrivit oficialilor din Israel. Faptul că Trump a negat că ar fi avut cunoștință despre operaţiunea israeliană a creat o contradicţie cu spusele anterioare ale acestuia şi ale lui Netanyahu că armatele lor luptă în strânsă coordonare.

O armă cu dublă muchie nu are un efect singular în ceea ce privește conflictul din Iran. Există un impact profund, însă un singur învins clar rezultă în urma unui posibil sfârșit al războiului în acest moment. Potrivit Reuters, situația rămâne una complexă.

Israelul a recunoscut în mod deschis că este autorul acţiunii militare împotriva South Pars, eveniment care a provocat riposta Iranului sub formă de atacuri asupra infrastructurii energetice a statelor arabe din regiunea Golfului.
Informaţiile din presa israeliană au accentuat faptul că această operaţiune militară a avut loc cu acordul SUA.

Potrivit unor surse interne iraniene, strategia Teheranului implică o ajustare a escaladării pentru a impune costuri majore, consolidarea capacităţii de descurajare şi negocierea unei relaxări a sancţiunilor, oferind astfel Washingtonului o posibilitate de retragere, însă numai în anumite condiţii.

În ciuda Israelului și a susținerii populației pentru un conflict împotriva Iranului, care i-ar putea aduce avantaje politice lui Netanyahu, acest sprijin nu s-a reflectat încă într-o creștere a ratingului său în sondajele electorale, înainte de alegerile planificate pentru sfârșitul acestui an în urma cărora se va stabili viitorul.

Rezultatele sondajelor indică faptul că alianţa de dreapta nu a reuşit să obţină majoritatea, 50 de mandate din 120 în Knesset, o scădere considerabilă faţă de 68 de mandate anterior.

În prezent, diferența dintre susținerea publică și rezultatele politice rămâne ascunsă de creșterea piețelor israeliene. Animația pieței de valori din Israel și consolidarea monedei locale, šekelul, pot sugera o imagine de încredere, însă ele maschează o realitate economică mai fragilă.

Aviv Bushinsky, care a ocupat anterior funcția de consilier al lui Netanyahu, consideră că rezultatul final al războiului va fi evaluat în funcție de două posibilități: fie „regimul” din Iran se prăbușește, fie nu. Orice consecință care se situează între aceste două extreme ar putea duce la transformarea succeselor militare inițiale într-o greutate politică pentru Netanyahu, care a definit această campanie drept o luptă pentru obținerea unei „victorii complete”.

În cazul în care regimul condus de Ali Khamenei reușește să reziste, chiar și într-o formă slăbită, întreaga povestire se va transforma dintr-un triumf într-o ambiție considerată excesivă, ceea ce va duce la reapariția amenințărilor nerezolvate din partea grupurilor Hamas din Gaza și Hezbollah din Liban. Deși piețele israeliene sunt capabile să evalueze reziliența, totuși acestea par să ignore costurile asociate unui conflict care încă nu a ajuns la finalitate.