Război în Iran: Milioane de refugiați și foamete în pragul colapsului în Orientul Mijlociu

Acțiunile militare duse de SUA și Israel împotriva Iranului au avut drept rezultat moartea a 1.400 de oameni și deplasarea internă a 3,2 milioane de persoane, potrivit avertismentelor lansate de UNHCR. În cazul în care ostilitățile se vor intensifica și infrastructura esențială din metropole precum Teheran va fi avariată, este posibil ca un număr imens de iranieni să fie obligați să fugă din țară, ceea ce va exercita o presiune enormă asupra statelor vecine cu Iran, și anume Turcia, Irak și Pakistan, și va conduce la o criză fără precedent.

Conform evaluărilor UNHCR, de la debutul operațiunilor militare americano-israeliene din 28 februarie, peste 3,2 milioane de indivizi au fost deja relocați în interiorul Iranului. În prezent, fluxul de persoane care traversează efectiv frontierele țării rămâne relativ limitat. Însă această situație are potențialul de a se schimba, ceea ce a ridicat nivelul de pregătire al țărilor vecine Iranului la maximum, potrivit raportării Al Jazeera.

În mai multe state din regiune sunt înregistrate crize accentuate. Acestea par a fi din ce în ce mai frecvente.

Citește șiIranul pregătește ripostă dură și extinde țintele în caz de atac SUA

Țările învecinate cu Iranul sunt în număr de șapte: Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Irak, Pakistan, Turcia și Turkmenistan. Printre acestea, granița cea mai extinsă este cea cu Irakul, care se întinde pe o distanță de aproape 1.600 km (sau 994 mile). Toate aceste state se confruntă cu provocări unice, precum presiuni politice variate, constrângeri economice și multiple îngrijorări legate de securitate.

În Iran, situația pe teren devine din ce în ce mai tensionată. 10.000 de locații civile au fost afectate de la debutul conflictului, potrivit raportului Societății Semiluna Roșie, care menționează 65 de școli și 32 de instituții medicale avariate. În urma atacurilor lansate de SUA și Israel, numărul victimelor se ridică la peste 1.400 de persoane decedate. Zonele rezidențiale din orașele Teheran, Shiraz și Isfahan au fost și ele vizate de atacuri.

Toate cursele comerciale au fost oprite în Iran, odată cu închiderea spațiului aerian.

Deplasările interne din Iran au atins cote alarmante. Iranul se confruntă cu o criză umanitară fără precedent. Țara este martora unor schimbări dramatice.

Potrivit lui Eldaniz Gusseinov, director al departamentului de cercetare al companiei de consultanță geopolitică Nightingale International, deoarece atacurile au vizat în principal până în prezent Teheranul și regiunile vestice și sud-vestice ale Iranului, o cantitate semnificativă de persoane strămutate intern se îndreaptă către alte zone ale țării, în special către provinciile adiacente Turkmenistanului, Afganistanului și Pakistanului.

Analistul a afirmat că, în cazul în care tiparul grevelor persistă, persoanele care au fost nevoite să părăsească locuințele lor din cauza conflictului din Iran vor tinde să se concentreze în număr tot mai mare în provinciile aflate în vecinătatea granițelor cu alte țări, ceea ce ar putea facilita mișcările de populație peste frontieră.

Înrăutățirea situației este posibilă. În cazul unui atac american-israelian, de pildă, care ar afecta infrastructura critică a Teheranului, oraș cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori, locuitorii ar fi obligați să fugă în masă din cauza lipsei de electricitate sau apă.

Consecințele devastatoare ale unui conflict asupra infrastructurii sunt deosebit de îngrijorătoare, potrivit lui Gusseinov, care a afirmat că „distrugerea infrastructurii nu produce fluxurile graduale și gestionabile pe care le-a generat inițial războiul din Siria. Produce strămutări bruște și masive, determinate de prăbușirea serviciilor urbane de bază”.

Temerile au fost deja exprimate de către Turcia în legătură cu posibilitatea unui conflict armat în Iran, avertizând că acesta ar putea duce la o criză umanitară fără precedent. Consecințele unui astfel de conflict ar putea fi deosebit de grave, mai ales având în vedere regiunea Orientului Mijlociu, care se confruntă deja cu lipsuri alimentare și un număr mare de refugiați.

În regiunea înconjurătoare, Turcia, Irakul și Pakistanul sunt singurele țări care au acumulat o experiență considerabilă în ceea ce privește primirea și găzduirea unor mari grupuri de refugiați.

Nu este cazul altor țări vecine

și doar aceste trei state au infrastructura necesară pentru a primi un număr mare de persoane strămutate.
NU, reformulare corecta de mai jos:

Potrivit lui Imtiaz Baloch, expert în conflicte din Pakistan și Asia Centrală, o accentuare a crizei interne din Iran ar putea determina un număr semnificativ de iranieni să caute azil în țările învecinate, în primul rând Irak și Turcia.

Potrivit lui Baloch, Turcia are deja o mare parte a populației sale dedicată găzduirii refugiaților care provin din Siria și din alte regiuni. O creștere a numărului de imigranți din Iran ar putea duce la o accentuare a crizei umanitare și la apariția unor dificultăți suplimentare atât pentru statele care îi primesc, cât și pentru organizațiile internaționale de ajutor umanitar în perioada următoare.

„Turcia găzduiește în prezent mulți refugiați din Siria și din alte țări. Un nou aflux de migranți iranieni ar putea intensifica povara umanitară și ar crea noi provocări atât pentru țările gazdă, cât și pentru agențiile internaționale de ajutor umanitar în următoarele zile”,

a afirmat Baloch.

Țara vecină cu Iran, Turcia, care are o frontieră comună de 530 km (329 mile), acordă cetățenilor iranieni dreptul de a intra pe teritoriul său fără a fi necesară o viză. Deja, un număr mare de refugiați din întreaga lume își găsesc adăpost aici, printre care se numără și aproximativ 3,6 milioane de persoane originare din Siria, iar în ultimul deceniu, sentimentele împotriva imigrației au devenit din ce în ce mai puternice în cadrul politicii interne turce.

La începutul lunii martie, Mustafa Çiftçi, ministrul de interne al Turciei, a făcut publică declarația că au fost elaborate trei strategii de urgență pentru scenariul unui conflict armat în Iran.

Nu avem nicio informație care să ne facă să credem că un astfel de scenariu este iminent

, însă pregătirile sunt în desfășurare.

În vederea gestionării crizei, sunt preconizate trei strategii distincte. Una vizează oprirea mișcării migratorii deja instalate pe teritoriul iranian pentru a preveni atingerea frontierelor. O a doua abordare presupune crearea unor zone de protecție de-a lungul graniței, cu scopul de a limita fluxurile migratorii. În cele din urmă, o a treia soluție ar putea implica permiterea intrării refugiaților în Turcia în cadrul unor proceduri strict controlate.

Potrivit informațiilor furnizate de către Ministerul Apărării Naționale din Turcia, eforturile de consolidare a graniței cu Iranul au fost deja finalizate, incluzând instalarea a 380 km de ziduri din beton, construcția a 203 turnuri optice și amenajarea a 43 de posturi de observație. Aceste măsuri au fost luate în perioada în care Statele Unite ale Americii își desfășurau forțele maritime în zona Golfului, la sfârșitul anului precedent, după cum arată un comunicat oficial difuzat în ianuarie.

La data de 15 ianuarie, Ministerul Apărării a informat că în ciuda lipsei unor semne de migrație în masă la granițele sale, au fost dispuse noi măsuri de securitate de-a lungul liniei de frontieră, care vor fi activate în funcție de necesități.

„Deși în prezent nu există nicio detectare a migrației în masă la granițele noastre, au fost luate măsuri suplimentare la linia de frontieră, iar aceste măsuri vor fi implementate dacă va fi necesar”

În perioada recentă, o astfel de situație nu a fost încă înregistrată. 5.010 de indivizi au pătruns în Turkia provenind din Iran între 1 și 3 martie, conform statisticilor guvernului turc privind fluxul de persoane, în timp ce un număr de 5.495 de persoane au părăsit țara.

Un conflict în Iran ar putea conduce la o criză umanitară de proporții fără precedent, depășind ca amploare situația din Siria.

Potrivit analiștilor, Iranul se confruntă cu o situație extrem de critică, având în vedere numărul imens de locuitori, ceea ce face ca problema să fie și mai presantă. Dimensiunea populației este un factor care accentuează urgența problemei, susțin experții.

La izbucnirea războiului civil, Siria număra în jur de 21 de milioane de locuitori, în timp ce Iranul avea o populație de aproximativ 90 de milioane de persoane. Criza din Siria a dus la deplasarea a peste 13 milioane de persoane, printre care și 6 milioane care și-au părăsit țara.

În cazul unei deplasări masive a populației din Iran, lumea ar fi martoră unei crize umanitare fără precedent, cu repercusiuni devastatoare. Pentru a înțelege amploarea fenomenului, o țară cu o populație de 90 de milioane de locuitori ar putea înregistra un număr imens de persoane strămutate, similar ca amploare cu situația din Siria, ceea ce ar duce la consecințe umanitare dramatice. În acest scenariu, aproximativ 56 de milioane de persoane ar fi obligate să-și abandoneze casele, iar 26 de milioane dintre acestea ar fi nevoite să devină refugiați internaționali, potrivit unor estimări.

Potrivit lui Gusseinov, există o dizabilitate fundamentală între volumul imens al populației strămutate și resursele disponibile ale organizațiilor internaționale de ajutor umanitar, care sunt inapropriate pentru o astfel de situație.

Pe lângă aceasta, Iranul este țara care adăpostește una dintre cele mai numeroase comunități de refugiați la nivel global, numărând 3,7 milioane de persoane strămutate, în majoritate originare din Afganistan.

El a afirmat că o posibilă exod în masă din Iran ar conduce la o criză dublă: cetățenii iranieni care fug în țări străine și refugiații afgani și irakieni care locuiau deja în Iran fiind obligați să se strămute din nou sau să fie trimiși înapoi în țări care nu au capacitatea de a-i primi.

În regiune, Pakistanul și Afganistanul sunt scena unor crize care se suprapun.

În regiunea estică a Iranului, două țări, Pakistanul și Afganistanul, se luptă deja cu provocările generate de fluxul de refugiați.

În urma raportului UNHCR, 5,4 milioane de afgani au revenit în Afganistan dinspre Iran și Pakistan începând din octombrie 2023, o mare parte dintre aceștia fiind complet nepregătiți pentru întoarcerea lor.

În august 2021, Afganistan a cunoscut o schimbare dramatică odată cu retragerea forțelor americane și revenirea talibanilor la putere, eveniment care a declanșat un flux masiv de afgani care au căutat azil în țările vecine, îngrijorați fiind de prăbușirea economiei și de riscurile pentru securitatea lor.

Potrivit ONU și organizațiilor internaționale de migrație, un număr imens de afgani, cuprins între 1 și 1,5 milioane, a părăsit țara spre Iran în urma retragerii forțelor americane. Această creștere a numărului de migranți a ridicat totalul populației afgane din Iran la peste 5 sau 6 milioane de persoane.

În același timp, un număr imens de afgani deplasați recent au traversat frontiera către Pakistan, 3 milioane fiind acum totalul de afgani în țară, după ce s-au alăturat unei comunități deja stabilite de refugiați.

În urma acestui val de imigranți și sub pretextul provocărilor economice și de securitate cu care se confruntă, atît Pakistanul, cît și Iranul au desfășurat operațiuni ample de repatriere forțată, condamnînd la întoarcerea în Afganistan un număr imens de persoane. Potrivit estimărilor, în perioada care se încheie la sfârșitul lui 2023 și până la sfârșitul lui 2025, aproximativ 2,8 milioane până la 3,5 milioane de cetățeni afgani au fost expulzați.

În urma deciziilor Pakistanului de a repatria strict, peste 1,3 milioane de indivizi au fost nevoiți să părăsească țara, pe fondul unei accelerări fără precedent a expulzărilor din partea Iranului, care a deportat aproape 2 milioane de persoane în anul 2025.

În anul curent, 2026, un număr de peste 232.500 de afgani s-au repatriat deja, după cum relatează UNHCR, fiind înregistrați în număr semnificativ atât din Pakistan, unde sunt 146.206 persoane, cât și din Iran, de unde provin 86.253 de indivizi.

Problema se complică și mai mult din cauza poziției Pakistanului și Afganistanului, guvernul din Islamabad afirmând că teritoriul Afganistanului servește drept adăpost pentru facțiunile armate care execută atacuri împotriva Pakistanului. În replică, administrația din Kabul a negat în mod repetat existența acestor grupări pe teritoriul său.

În octombrie 2025, o nouă escaladare a tensiunilor a dus la decizia Pakistanului de a sigila granițele cu Afganistanul. Ulterior, relațiile economice și comerciale dintre Afganistan și Iran au cunoscut o creștere semnificativă.

Afganistanul este afectat de destabilizarea economiei iraniene pe două căi distincte, potrivit declarațiilor lui Gusseinov.
Gusseinov a afirmat că reducerea fluxurilor comerciale și afluxul crescând de refugiați care se întorc în țară sunt consecințe directe ale acestei destabilizări.

„Prin urmare, destabilizarea economiei iraniene lovește Afganistanul simultan prin două canale: reducerea fluxurilor comerciale și creșterea numărului de refugiați care se întorc”

, a declarat el.