Apărarea maritimă este unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere. Producția de vehicule și echipamente navale la nivelul blocului comunitar a ajuns la 117,8 miliarde de euro din 2016, iar producția a atins 13,7 miliarde de euro numai în 2025, potrivit Euronews.
Care sunt cei care construiesc flotele Europei?
La prima vedere, patru țări domină această producție. Franța, Germania, Italia și Spania reprezintă 87% din baza industrială a apărării maritime a UE și au generat 82% din valoarea totală a producției anul trecut. Franța a produs singură 37% dintre vehiculele pentru apărare maritimă ale blocului în 2025, urmată de Germania și Italia, cu câte 19%, și Spania, cu 8%. Împreună, cele patru țări reprezintă și 60% din totalul cheltuielilor pentru apărare ale UE.
Citește șiNoaptea de Cristal – unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei | De ce marcăm ziua de 9 noiembrie
Este fotografia distorsionată?
Producția industrială nu este însă același lucru cu angajamentul militar, potrivit lui Chris Kremidas-Courtney, consilier principal la European Policy Centre, care susține că perspectiva centrată pe cele patru țări ignoră unele dintre cele mai expuse forțe navale ale Europei. „Concentrarea industrială nu este același lucru cu angajamentul pentru apărarea maritimă”, a spus acesta, indicând Grecia și Suedia drept „omisiuni evidente”.
Grecia deține una dintre cele mai robuste flote de submarine convenționale din Europa și păstrează o activitate operațională intensă în Marea Egee, în zona estică a Mediteranei și în Marea Roșie. Marina suedeză, de dimensiuni mai reduse, este proiectată în principal pentru Marea Baltică și se sprijină pe o industrie națională de apărare bine consolidată.
Potrivit lui Kremidas-Courtney, adevăratul test constă în integrare, nu în dimensiune.
„Europa nu are nevoie ca fiecare țară să construiască o flotă comparabilă cu cele ale Italiei sau Franței, dar are nevoie de forțe distribuite credibile, conectate prin sisteme interoperabile și o imagine maritimă comună”, o abordare care, susține acesta, trebuie extinsă dincolo de UE pentru a include Marea Britanie și Norvegia.
Dacă se măsoară pe baza PIB-ului, în loc de producția brută, cartografia se deplasează spre est. Polonia investește cea mai mare parte a PIB-ului său în apărare dintre țările UE, 4,48%, urmată de Lituania cu 4%, Letonia cu 3,73% și Estonia cu 3,38% — toate fiind state situate în prima linie și având frontieră cu Rusia sau cu aliatul său, Belarus.
Germania a crescut proporția cheltuielilor de apărare din PIB de peste dublu față de 2021, trecând de la 1,27% la 2,14%. Autoritățile urmăresc un buget anual de apărare de 162 de miliarde de euro până în 2029.
Care sunt factorii care influențează aceste costuri?
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este motorul creșterii bugetare, alături de noile amenințări maritime care au apărut în acest context. O flotă fantomă de petrolieri sancționați, pe care se crede că servește la monitorizare și sabotaj, a pus UE în stare de alertă. În Marea Baltică au avut loc numeroase incidente în care cablurile submarine au fost tăiate, inclusiv cazurile BCS East-West Interlink, C-Lion1 și Estlink 2 la sfâr
UE și-a revizuit Strategia pentru securitate maritimă în 2023. În versiunea precedentă, accentul era pus pe „piraterie, pescuit ilegal și fluxuri de
În ce fel UE facilitează finanțarea?
În februarie 2026, Comisia Europeană a anunțat un pachet pentru infrastructura subacvatică, având o valoare de 347 de milioane de euro. La această sumă se adaugă o inițiativă separată, de 92 de milioane de euro, dedicată monitorizării oceanelor, lansată la jumătatea anului 2026. Tytgat consideră că ambele acțiuni constituie „un prim pas”, însă menționează că sumele sunt „departe de a fi suficiente dacă UE vrea să facă față în mod corespunzător amenințărilor cu care se confruntă zilnic”.
Bruxellesul caută să scape de această diferență prin diverse instrumente: o facilitate de împrumut SAFE, de 150 de miliarde de euro, inclusă în planul „Readiness 2030”, și Fondul european de apărare, din care 68,4% au fost alocate Franței, Germaniei, Italiei și Spaniei. În plus, se promovează proiecte comune de construcție navală în cadrul PESCO, printre care se numără coravul European Patrol Corvette, coordonat de Italia.
În martie 2026, Uniunea Europeană a introdus o Strategie industrială maritimă, prin care construcția de nave devine parte a unui cadru industrial comun pentru întregul bloc, în loc să rămână exclusiv în mâinile marilor companii naționale. Pentru inițiativele de apărare navală și subacvatică s-a alocat un buget de 325 de milioane de euro.
Verificarea efectivă a repartizării sarcinilor este programată pentru octombrie 2026, când Comisia Europeană va elibera raportul care detaliază progresul în aplicarea strategiei maritime. În prezent, Tytgat afirmă că Uniunea Europeană trebuie să se orienteze spre furnizarea
„instrumentelor și investițiilor necesare pentru a face față provocărilor actuale din vecinătatea sa, dar și în toate punctele strategice globale care reprezintă amenințări pentru securitatea aprovizionării, comerțul și economia UE”
.
COMENTARII / 0