Terminalul de feriboturi și portul din Helsingborg sunt scene de activitate intensă, unde o rutină aproape perfect sincronizată este în desfășurare. Feriboturile se deplasează cu viteză redusă, în timp ce camioanele frigorifice așteaptă la rând pentru a se îmbarca, alături de automobile, cicliști și muncitori care traversează strâmtoarea Oresund ca și cum ar fi călători într-un tren de navetiști. În realitate, doar 4 kilometri despart Helsingborgul suedez (care are o populație de 114.000 de locuitori) de Helsingor-ul danez. Privită de pe mal, strâmtoarea pare atât de îngustă încât e greu să o percepi ca o graniță strategică. Însă acea linie maritimă, care pare obișnuită pe hărți, reprezintă astăzi unul dintre punctele de conflict dintre Rusia și NATO și cadrul unui război gri, hibrid, de sabotaj maritim și nave fantomă, potrivit El Pais.
Accesul la Oceanul Atlantic din Marea Baltică se realizează prin trei puncte cheie, unul dintre ele fiind Strâmtoarea Øresund, împreună cu Marea Centură și Mica Centură a Danemarcei.
Toate navele care traversează această zonă, indiferent dacă transportă marfă, energie, petrol, cabluri de date sau sunt unități militare, sunt obligate să treacă prin această strâmtoare strategică.
Per Svensson, în vârstă de 62 de ani, afirmă că de-a lungul secolelor, dominarea Strâmtoarei Øresund a implicat stăpânirea accesului către Marea Baltică. Într-o cafenea situată lângă terminalul de feriboturi din Helsingborg, el savurează o cafea neagră, după ce s-a plimbat dimineața, și reflectă asupra experienței sale de două decenii de muncă pe navele din port. Acum, îi place să observe feriboturile și cargoboturile care sosesc și pleacă, citind în același timp despre istoria regiunii.
Citește șiGuvernul Yemenului lansează o campanie militară pentru recucerirea teritoriului controlat de houthi
„Aceste ape au fost întotdeauna obișnuite pentru noi, nu o graniță. Acum totul pare să se fi schimbat”
, spune el, cu o expresie gânditoare.
În trecut, controlul asupra acestor strâmtori a reprezentat o sursă de putere și avere pentru Danemarca, țară care, timp de patru secole , a perceput taxe maritime. Însă, odată cu integrarea nordică, traversările maritime cu feribotul pe distanțe scurte și turismul de weekend, această importanță geostrategică a scăzut în Europa post-Războiului Rece. În prezent, nu se mai percep taxe, însă vechea importanță strategică a strâmtorii a reapărut puternic, odată cu eforturile Federației Ruse de a transporta hidrocarburi care contribuie la războiul purtat împotriva Ucrainei.
292 de nave cu legături rusești au fost monitorizate în regiune de către autoritățile nordice în cursul anului 2025. Acestea au străbătut Øresund sau Marea Centură pentru a ajunge din porturile baltice rusești în Marea Nordului și, ulterior, în Atlantic. Din terasa hotelului de lux Clarion, situat în inima orașului Helsingborg, unde a avut loc recent reuniunea miniștrilor de Externe ai NATO, se pot observa aproape zilnic aceste nave, potrivit declarațiilor Mariei Malmer Stenergard, ministrul de Externe al Suediei.
Ascunse sub o învelitoare de formalități, aceste nave par a fi obișnuite, însă ele constituie flota fantomă sau flota din umbră, potrivit lui Malmer Stenergard.
Aceste nave sunt utilizate de Kremlin și de orbita sa pentru transportul de hidrocarburi.
Este modul lor de a evita sancțiunile occidentale legate de războiul din Ucraina.
Recent, rapoartele de informații au scos la iveală faptul că o mulțime din aceste nave fantomă transportă la bord contractori înarmați, a căror misiune este protecția încărcăturii, conferind astfel acestor vase o aparență militară.
„Nu poți dovedi că sunt militari ruși, dar există dovezi că sunt legați de companii paramilitare care au legături cu Kremlinul”
,
declară un oficial suedez.
De mai bine de patru ani, conflictul dintre Rusia și Ucraina a avut un impact profund asupra Europei, modificând radical atât configurația geografică, cât și starea de spirit a populației. Ucraina și Rusia sunt actorii principali într-un scenariu care a dus la o reconfigurare structurală în zona nordică. Astăzi, această regiune se confruntă cu o deteriorare a situației sub presiunea exercitată de Kremlin.
Nu există declarații direct atribuite unei surse în textul original care să necesite reproducerea verbatim.
Vladimir Putin a ordonat o invazie care a avut drept rezultat aderarea Finlandei și Suediei la NATO. Alianța a dobândit capacități strategice și geografice extrem de valoroase prin integrarea acestor două țări nordice. Odată cu includerea lor, precum și cu calitatea de membru existentă a Estoniei și Danemarcei, configurația geopolitică a Mării Baltice a suferit modificări semnificative. Acum, cu excepția enclavelor rusești Kaliningrad și Sankt Petersburg, Marea Baltică a devenit practic o zonă controlată de aliați – un scenariu asemănător unui „lac NATO”, după cum afirmă experții. Această schimbare a consolidat importanța unor locații strategice precum Helsingborg.
Un conflict se desfășoară în secret, departe de ochii lumii.
Marea Baltică este acum un teatru de operațiuni extrem de tensionate, departe de a reprezenta o zonă de liniște, fiind considerată de către Elisabeth Braw, o cercetătoare din cadrul Centrului de Strategie de Securitate Transatlantică al Consiliului Atlantic, ca fiind unul dintre principalele laboratoare unde se desfășoară războiul hibrid al Rusiei.
În acest scenariu, nu se înregistrează ciocniri navale tradiționale sau lupte ale flotei, Kremlinul având recurgerea la abordări mai puțin transparente, precum sabotajul ori avarierea infrastructurii maritime, perturbarea sistemelor de navigație și manipularea semnalelor AIS, dar și desfășurarea de operațiuni clandestine de spionaj greu de identificat.
În inima acestui conflict hibrid se află flota fantomă, care a devenit un instrument de război al Rusiei.
Exploatarea acestor nave a ajuns într-un punct în care pot fi utilizate într-o varietate de moduri, după cum afirmă expertul Braw, care a studiat în detaliu strategiile Kremlinului în războiul hibrid.
„Rusia a descoperit că aceste nave pot fi folosite pentru mai mult decât transportul de petrol – pentru a provoca pagube în Marea Baltică – așa că le exploatează”
,
avertizează Braw.
Strategia hibridă a Rusiei a demonstrat că Moscova poate cauza daune considerabile fără să-și angajeze armata.
În plus, se înregistrează un risc sporit pentru ecosistem din pricina acelor petroliere deteriorate care transportă resurse energetice rusești sub formă de hidrocarburi.
Octombrie 2023 a marcat începutul unei serii de evenimente îngrijorătoare în regiune, unde cel puțin 11 incidente de deteriorare a cablurilor submarine au fost raportate de autoritățile locale. Aceste incidente au afectat în principal linii de telecomunicații și electrice, dar au implicat și conducte de gaze și alte infrastructuri critice, conform unui raport al serviciilor de informații estoniene. Anchetele多数 nu au stabilit oficial o legătură cu Kremlinul, însă câteva cazuri grave au arătat o conexiune cu nave legate de porturi rusești sau flota fantomă.
În decembrie 2025, autoritățile finlandeze au confiscat o navă numită Fitburg, care zbura sub pavilionul Saint Vincent și Grenadine și era suspectată că a deteriorat cablurile de telecomunicații care leagă Finlanda de Estonia. Acest incident ridică îngrijorări cu privire la tacticile folosite de flota rusă din umbră, deoarece
Fitburg
era ancorată în apele finlandeze după ce a plecat din Sankt Petersburg.
Helsingborg, având o conexiune directă la Marea Baltică, a suferit o transformare semnificativă, trecând de la statutul de localitate periferică și liniștită la cel de zonă cu securitate sporită. În prezent, micul oraș portuar situat în partea sudică a Suediei, împreună cu strâmtoarea Øresund, sunt integrate în structura defensivă atlantică.
Reglementările maritime prevăd că navele asociate cu flota fantomă rusă sunt libere să traverseze. În absența oricăror probe privind un pericol pentru mediu, activități de pescuit ilicite sau alte încălcări ale normelor maritime, autoritățile suedeze, daneze, estone sau finlandeze au o capacitate de intervenție sever limitată.
Recent, guvernul suedez a introdus o schimbare legislativă care acordă Gărzii de Coastă atribuții suplimentare, permițându-i să solicite detalii despre asigurările navelor și să supravegheze navele care traversează apele teritoriale suedeze, precum și zona economică exclusivă din Marea Baltică.
„Nu suntem în război, dar nici nu suntem în pace”
, a afirmat prim-ministrul Ulf Kristersson.
Preocuparea o prinde pe Karin Akerman în portul Helsingborg, unde 55 de ani de viață i-au învățat să privească viitorul cu o anumită doză de scepticism.
Acolo, în fața unui peisaj de o frumusețe fără egal, cu terase de restaurante și cafenele aglomerate pe malul apei sub soarele de mai, ea își exprimă teama pentru viitorul apropiat.
„Întotdeauna am crezut că nu vom mai experimenta niciodată un conflict, dar nimic nu mai pare sigur”
, afirmă profesoara, Karin Akerman, cu doi nepoți adolescenți cărora le dorește o viață liniștită.
În același timp, ea se declară puțin îngrijorată de posibilitatea ca războiul să ajungă într-o zi în apele ei.
În vecinătate, o mică arie publică găzduiește doi tineri care filmează un material video pentru TikTok. Orașul a devenit recent o atracție datorită numărului mare de forțe de ordine și militari prezenți cu ocazia summitului NATO.
„Nu se întâmplă nimic aici. Și nu cred că se va întâmpla nimic”
, afirmă unul dintre cei doi tineri.
Skåne este mărcuită de prezența unor buncăre de beton ridicate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și consolidate ulterior în perioada Războiului Rece, care încă domină vizual Oresund. Timp de mai mulți ani, aceste structuri au reprezentat vestigii istorice ale unei Suedii în stare de alertă, perioadă în care Marea Baltică era considerată o posibilă zonă de conflict cu Uniunea Sovietică. În prezent, odată cu continuarea procesului de militarizare a țării și accentuarea preocupărilor legate de cabluri submarine, supraveghere maritimă, spionaj și război hibrid, aceste buncăre au redevenit relevante pentru mulți.
COMENTARII / 0