Conflitul actual dintre Rusia și Ucraina este frecvent, și în mod incorect, descris ca o ciocnire între puteri majore.
Narațiunea este următoarea: agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ar fi o reacție la înaintarea NATO în Europa de Est începând cu 1991.
În realitate, Statele Unite sunt considerate, cel puțin, „principalul vinovat” pentru acest război, potrivit
argumentelor vehiculate de Kremlin
.
Această perspectivă se bazează pe logica Războiului Rece și o aplică într-un context global contemporan complet schimbat.
Numeroși politologi și istorici au infirmat această interpretare.
În esență, războiul purtat de Rusia reprezintă contrariul unei confruntări între puteri majore, fiind mai degrabă o luptă între puteri medii.
În acest context, Statele Unite și China, considerate puteri majore, rămân în afara acestui conflict, după cum afirmă The Conversation.
Citește șiKasparov avertizează împotriva încheierii de acorduri cu Rusia: „Mașina de război a lui Putin va ucide și mai mulți oameni în Ucraina”
O putere dominantă a încetat să mai existe în arena internațională.
De la 1989–1991, Rusia a încetat să mai fie o putere dominantă odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice.
Potrivit lucrării „Războiul Rusiei împotriva Ucrainei”
, această țară are profilul unei puteri medii cu complex de mare putere.
Moștenirea lăsată de fosta putere sovietică a fost asumată cu succes, inclusiv statutul permanent în Consiliul de Securitate al ONU și deținerea unul dintre cele mai mari arsenale nucleare la nivel global.
În plus, Rusia și-a consolidat imaginea de lider mondial, care a dobândit o anumită popularitate în rândul conservatorilor din nord și al criticilor hegemoniei SUA din sudul globului.
Se pare că Rusia nu mai are capacitatea de a-și menține aspirațiile, având în vedere că economia sa este relativ mică pe scena mondială. De fapt, valoarea PIB-ului său este cu puțin mai mare decât cea a Coreei de Sud, fiind chiar inferior celui al Canadei și al Braziliei.
Rusia posedă în prezent una dintre cele mai puternice armate la nivel global, cu aproximativ 1,1 milioane de militari activi.
Pentru a-și menține această capacitate militară, țara a fost nevoită să-și aloce o parte semnificativă din resursele economice, respectiv 7,5% din economie.
Această pondere se traduce printr-o valoare de 190 de miliarde de dolari SUA dedicate cheltuielilor militare pentru anul 2025.
În contextul cheltuielilor militare, statele membre europene ale NATO au înregistrat o valoare aproape triplă a cheltuielilor, aceasta fiind de 559 de miliarde de dolari SUA, în timp ce niciunul dintre acestea nu a atins pragul de 4,5% din PIB pentru aceste cheltuieli.
Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, a inițiat un conflict militar cu scopul de a transforma Rusia într-o putere dominantă.
Cu toate acestea, forțele armate ruse nu au reușit să învingă armata ucraineană, în ciuda faptului că Ucraina are aproximativ 880.000 de militari activi în cadrul forțelor sale armate, cu sediul în Kiev.
Cu peste patru ani și jumătate de la declanșarea unei invazii la scară largă, armata rusă a înregistrat o înfrângere semnificativă pe frontul ucrainean.
Linia de front a rămas în mare parte statică, 80% din suprafața Ucrainei fiind încă sub controlul forțelor ucrainene.
În prezent, Moscova se concentrează asupra efectuării de raiduri aeriene împotriva populației civile, o abordare care a fost catalogată drept una de disperare și care are foarte puține precedente istorice de succes.
Se înregistrează, de asemenea, o scădere a influenței sale la nivel global. 2022 a marcat pierderea unor aliați strategici în Siria, Venezuela și Ungaria, pe care Rusia îi consolidase anterior cu eforturi considerabile. În prezent, Europa, care odată reprezenta o piață rentabilă pentru exporturile de hidrocarburi rusești, se prezintă ca un mediu ostil pe termen lung.
În prezent, Ucraina s-a transformat dintr-un stat relativ mic, situat la marginea Europei, într-o entitate diplomatică și militară cu o influență considerabilă, poziționată în centrul continentului european.
În ciuda unei continue dependențe financiare de Europa, Ucraina a devenit un actor cheie la nivel global în ceea ce privește fabricarea de drone.
Recentă „diplomație a dronelor”
demarată de președintele Volodimir Zelenski în regiunea Orientului Mijlociu a avut drept rezultat încheierea unor înțelegeri pe o perioadă de zece ani cu nu mai puțin de trei state, fapt care a arătat, încă o dată, că Ucraina are o influență ce depășește cu mult posibilitățile sale actuale.
În efortul de a-și defini propria identitate, Europa se confruntă cu o realitate în care Ucraina devine un actor cheie, iar recentele evoluții au marcat un moment crucial în parcursul său către o apropiere de Uniunea Europeană, după cum relatează The Conversation într-un material publicat.
Nu este cazul să facem prea multe promisiuni
nu se regăsește în această situație, însă un anumit interes sporit al Ucrainei față de UE a fost semnalat în cursul acestei săptămâni.
Nu, glitches! Here is the corrected response:
Europa își redefinește identitatea cu Ucraina ca actor central, care a înregistrat un progres semnificativ în procesul de aderare la Uniunea Europeană în cursul acestei săptămâni, potrivit unui material din The Conversation.
Motivul pentru care marile puteri au luat distanță nu este clar, însă unii experți consideră că acest fenomen are loc în urma anumitor evenimente.
În realitate, acest conflict reprezintă o confruntare directă între state cu influență medie, și nu un simplu proxy război purtat de marile puteri prin intermediul unor terți.
Nu se poate vorbi, așadar, despre un așa-zis „joc grandios” pentru dominarea Eurasiei.
În acest secol, nici China, nici SUA nu au dorit un conflict armat în Europa. În timp ce China își concentrează atenția asupra Taiwanului, SUA se străduie să gestioneze retragerea dificilă din Afganistan și să răspundă preocupărilor legate de creșterea influenței Chinei în regiunea Indo-Pacific. De-a lungul crizei provocate de Rusia în a doua jumătate a anului 2021, administrația Biden a încercat să atenueze tensiunile, să ofere soluții diplomatice și să contracareze strategiile de război ale Rusiei prin expunerea lor publică.
De la debutul vastei operațiuni militare din 2022, atitudinea Chinei și a Statelor Unite ale Americii a fost una de reținere în ceea ce privește escaladarea conflictului inițiat de Putin la nivel de confruntare între puterile globale.
În urma schimbărilor pe scena energetică globală, s-a înregistrat o creștere semnificativă a importurilor de energie din Rusia în China, aceasta din urmă profitând astfel de tarifele extrem de scăzute impuse de Rusia. În același timp, exporturile europene și americane au înregistrat o scădere considerabilă, China devenind astfel un jucător cheie pe aceste piețe. Potrivit analiștilor, această evoluție a transformat China într-un „factor decisiv” în conflictul Rusiei, strategia Beijingului fiind, se pare, aceea de a devia atenția SUA de la regiunea Asia.
În ciuda acestui context, Beijingul a luat măsuri pentru a evita să acorde sprijin militar Rusiei sub formă de arme.
Pe de altă parte, a menținut o poziție oficială de condamnare a escaladării conflictului prin mijloace nucleare și a reafirmat importanța respectării „suveranității și integrității teritoriale” tuturor statelor aflate în zona de conflict.
„suveranitatea și integritatea teritorială”
tuturor țărilor implicate a fost afirmată.
Într-un mod cu totul remarcabil, sancțiunile Chinei nu au vizat niciodată Ucraina, țară care se bazează în mare măsură pe componente și materii prime chinezești pentru sectorul său de drone aflate într-o perioadă de rapidă creștere.
În același timp, Statele Unite au adoptat o poziție oscilantă în ceea ce privește sprijinul oferit Ucrainei.
La debutul conflictului, Statele Unite ale Americii au primit informații potrivit cărora victoria Rusiei va fi rapidă. Însă, pe parcurs, Ucraina a demonstrat o rezistență neașteptată, în mare parte datorită capacităților militare proprii. Ca urmare, administrația prezidențială a Statelor Unite, condusă de Joe Biden, a decis să acorde sprijin Ucrainei, cu toate că acest ajutor a fost oferit cu anumite limite.
Nu au fost oferite arme fără restricții
, iar procesul de livrare a fost adesea amânat, din cauza preocupării de a nu depăși anumite praguri considerate critice de către Rusia.
Confruntarea armată a generat incomoditate la un nivel și mai ridicat în SUA decât în China. Acest fenomen a cunoscut o accentuare sub guvernarea Trump. În urma retragerii SUA, o coaliție adaptabilă alcătuită din puteri medii cu caracter democratic a acordat sprijin Ucrainei.
În prezent, Ucraina este martora unei reconfigurări a echilibrului mondial de putere, care se îndepărtează de sistemul unipolar dominat de SUA de după 1991, către o lume caracterizată prin multiple centre de putere.
Această transformare aduce în prim-plan puteri medii cu un rol mai semnificativ decât în epoca Războiului Rece sau în perioada imediat următoare, potrivit analizei publicate de The Conversation.
Conștientizarea unei noi realități este pe punctul de a lua naștere în rândul liderilor unor state cu influență medie, precum Australia și Canada.
Situația actuală pare să fi rămas încă necunoscută președintelui SUA, Donald Trump.
În ciuda unei posibile reorientări a atenției sale către conflictul respectiv, realitatea este că opțiunile sale sunt acum considerabil limitate.
În cele din urmă, se va confrunta cu o realitate diferită de așteptările sale inițiale.
COMENTARII / 0