Donald Trump, în calitate de președinte, a dedicat aproape două decenii pentru a dezaproba războiul din Irak, considerându-l o eroare gravă.
În anul 2003, înainte de a deveni președinte, el a descris invazia drept o greșeală flagrantă, fiind pe atunci un dezvoltator imobiliar.
Campania sa prezidențială din 2016 a fost marcată de critici vehemente la adresa fostului președinte George W. Bush, pe care a calificat-o drept „un dezastru pentru această țară” și „una dintre cele mai proaste decizii luate vreodată”.
Aceste considerații au fost prezentate într-o analiză comparativă publicată de Newsweek, care a evaluat operațiunile desfășurate în Iran și Irak.
Donald Trump a făcut o promisiune fermă în timpul campaniei sale, și anume să înceteze războaiele prelungite din Orientul Mijlociu și să evite declanșarea unor noi conflicte. Cu toate acestea, la doar trei săptămâni de la lansarea operațiunii militare americane în Iran, președintele Trump solicită fonduri suplimentare, depășind suma cerută de George Bush pentru un conflict care a ajuns să coste între 2 și 3 trilioane de dolari, considerat un adevărat coșmar financiar.
Potrivit unor surse guvernamentale de rang înalt, Pentagonul a înaintat o solicitare financiară substanțială de 200 de miliarde de dolari pentru a continua Operațiunea Epic Fury, relatează The Washington Post.
Citește șiTentativa de atentat la baza militară americană din Anglia, dejucată de o localnică. Ce se întâmplă cu suspecții arestați
Nu se oferă detalii suplimentare
Această sumă reprezintă o creștere considerabilă, fiind cu aproximativ 67 de miliarde de dolari mai mare decât cererea înaintată de Bush Congresului la începutul invaziei în Irak, care a avut loc pe 19 martie 2003.
Ținând cont de inflație, valoarea actuală a solicitării de 74,7 miliarde de dolari făcută de Bush este aproximativ 133 de miliarde de dolari.
Fără să implice trupe terestre, cererea lui Trump destinată unei campanii aeriene în Iran a înregistrat deja o valoare mai mare.
Curba costurilor demonstrează modificările survenite în cheltuielile pentru războaiele moderne și ritmul rapid în care se extind chiar și operațiunile de mică amploare.
Un fenomen ciudat caracterizează conflictele contemporane. Războiul declanșat de Trump în Iran are deja un preț mai mare decât prima etapă a operațiunii militare din Irak, desfășurată sub conducerea lui Bush.
În ciuda faptului că Statele Unite au scăpat de cheltuiala enormă pentru întreținerea și cazarea a mii de militari, similar celor din Irak, această economie a fost compensată de costurile și mai ridicate asociate cu desfășurarea unui conflict modern, puternic tehnologizat.
La cinci luni de la începerea operațiunilor terestre, care au implicat peste 150.000 de soldați și divizii blindate, susținute de o coaliție a 49 de națiuni, costurile financiare ale inițiativei lui Bush au ajuns la 74,7 miliarde de dolari.
Ulterior, Congresul a acordat o suplimentare de fonduri, aprobând 79 de miliarde de dolari la data de 12 aprilie 2003.
Mai târziu, până în septembrie, o nouă solicitare de fonduri a fost înaintată de Bush, de această dată pentru 87 de miliarde de dolari.
O solicitare financiară de 200 de miliarde de dolari formulată de Trump are obiective cu totul distincte.
Reaprovizionarea cu muniții și finanțarea operațiunilor deja desfășurate și a celor viitoare sunt principalele destinații ale fondurilor, după cum a explicat Secretarul Apărării, Pete Hegseth, pe 19 martie.
Banii vor finanța operațiuni deja efectuate, potențiale operațiuni viitoare și, în mod esențial, reaprovizionarea cu muniții.
SUA nu are în plan o operațiune de invazie terestră, ci desfășoară în schimb o campanie militară aeriană și navală de o intensitate fără precedent, care a epuizat rezervele de arme ghidate de precizie într-un interval de câteva săptămâni, echivalent cu mai mulți ani de stocuri.
În doar trei săptămâni, SUA au desfășurat o operațiune militară intensivă împotriva a peste 7.000 de ținte din Iran, epuizând rapid rezervele de muniții avansate.
Rachetele de croazieră Tomahawk costă în jur de 3,5 milioane de dolari fiecare.
În contrast, bombele ghidate JDAM, cu un preț sub 100.000 de dolari, sunt capabile să transporte aceeași încărcătură utilă de 450 kg cu o precizie similară.
Ambele tipuri de arme au jucat un rol crucial în această campanie militară, care inițial se baza în mare parte pe utilizarea armelor de distanță scumpe.
În cel de-al patrulea zi de la debutul Operațiunii Epic Fury, forțele armate ale SUA au stabilit supremația aeriană. Ulterior, liderii militari au decis să utilizeze proiectile mai puțin costisitoare și cu o rază de acțiune mai scurtă, precum JDAM-uri, muniții explozive și arme nedirijate, care erau disponibile în cantități mai mari în depozitele existente. La doar șase zile de la începerea operațiunii, Pentagonul raportase deja atacuri asupra a peste 2.500 de obiective, însă schimbarea strategiei de muniție a rezultat într-o reducere semnificativă a cheltuielilor zilnice, după perioada inițială intensivă de operațiuni.
Cheltuielile totale de război au înregistrat o valoare de 16,5 miliarde de dolari în doar 12 zile, ceea ce reprezintă o creștere de 46% comparativ cu 11,3 miliarde de dolari raportați în primele 6 zile, după cum relevă datele oferite de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Schimbarea zilnică a ratei de consum a înregistrat o scădere considerabilă. Potrivit declarațiilor lui Mark Cancian, consilier senior la CSIS, momentul acestei solicitări ridică anumite semne de întrebare, după cum a afirmat el într-un interviu acordat Newsweek.
Deși este o abordare neconvențională, o solicitare adiacentă a fost înaintată înainte de finalizarea conflictului, ceea ce implică probabilitatea unei prelungiri a acestuia pe o perioadă extinsă.
Nu cred că aceasta este situația aici
, a declarat el, exprimându-și astfel opinia.
Se observă anumite deosebiri de structură.
O deosebire esențială din punct de vedere structural o constituie sfera de acțiune, Irakul fiind scena unei invazii terestre de mari proporții, care a implicat peste 150.000 de soldați, și care a fost urmată de o perioadă îndelungată de ocupație și de confruntări contrainsurgente.
Faza de desfășurare a operațiunii Epic Fury se caracterizează printr-o abordare combinată aeriană și navală, fără implicarea unor forțe terestre și fără o strategie clară de stabilizare pentru Faza IV.
Conform unui raport realizat de RAND, o potențială invazie terestră a Iranului ar impune mobilizarea unei forțe militare imense, estimată între 500.000 și 1.000.000 de militari – o resursă umană de care Statele Unite nu dispun în prezent și pe care nu ar putea-o susține din punct de vedere politic.
Suprafața geografică a Iranului prezintă caracteristici mult mai complexe în comparație cu Irakul. 1,65 milioane de kilometri pătrați reprezintă dimensiunea teritorială a Iranului, care este de aproximativ patru ori mai extins decât Irakul, și este dominat de un lanț muntos cu vârfuri care depășesc 4.400 de metri. Cu o populație estimată la aproximativ 90 de milioane de locuitori, Iranul are o prezență demografică semnificativ mai mare decât Irakul, care avea o populație de 25 de milioane în anul 2003. Forțele armate iraniene, aflate pe locul 16 în lume, dispun de o infrastructură subterană răspândită, sisteme de apărare aeriană avansate și o rețea extinsă de reprezentanți care operează în multiple țări.
În pofida diferențelor dintre o operațiune aeriană și o ocupație terestră, care implică 200 de miliarde de dolari pentru câteva săptămâni de acțiuni aeriene și reaprovizionare cu muniții, această sumă a depășit deja cheltuielile anuale efectuate de Bush în timpul perioadei de vârf a operațiunilor din Irak, unde erau desfășurați 170.000 de soldați.
O infrastructură și o logistică distincte sunt necesare pentru o campanie aeriană, comparativ cu o ocupație terestră, însă costurile inițiale sunt superioare.
Explicații succesive au fost avansate de administrația Trump, de la însuși președintele Trump la Pete Hegseth, secretar al Apărării, cu privire la obiectivele acestei campanii militare. Inițial, accentul a fost pus pe neutralizarea arsenalului nuclear și a capacităților de rachete balistice ale Iranului. Ulterior, în doar câteva zile, obiectivele declarate s-au extins pentru a include distrugerea capacităților navale ale Marinei iraniene. Pe urmă, au apărut referiri la perturbarea operațiunilor desfășurate de rețelele de intermediari în regiune. La două săptămâni de la debut, discuțiile oficialilor s-au îndreptat către posibile atacuri împotriva infrastructurii petroliere a Iranului.
Detalii suplimentare au fost oferite de Hegseth în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc joi, unde a făcut o declarație importantă.
Acesta a susținut că o parte semnificativă din suma de 200 de miliarde de dolari nu ar trebui considerată drept cost al războiului, ci mai degrabă ca o investiție în dezvoltarea capacităților militare ale SUA.
El a afirmat următoarele:
„Ascultați la mine, unul dintre sutele de mii de oameni care au luptat în Irak și Afganistan, care au văzut cum administrațiile anterioare iroseau credibilitatea Americii – acestea nu sunt acele războaie”
.
Declarația a fost făcută de către o persoană care a participat direct la conflictele menționate.
Fostul luptător a tras o linie de demarcație clară între războaiele actuale și cele din trecut.
Experiența sa include sute de mii de oameni care au luptat în Irak și Afganistan.
În opinia numeroși istorici și experți în domeniul militar, această lipsă de claritate amintește de primele săptămâni ale conflictului din Irak, perioadă în care scopurile declarate ale războiului au fost supuse unor modificări continue.
În martie 2003, obiectivul declarat inițial era neutralizarea armelor de distrugere în masă.
Ulterior, până în aprilie, accentul s-a deplasat către schimbarea regimului politic.
Odată cu ajungerea vara în regiune, obiectivele au evoluat din nou, de această dată către stabilizare și reconstrucție.
COMENTARII / 0