Potrivit Clash Report, cele două superputeri investesc în sisteme care ar putea urmări, apropia și, în anumite condiții, dezactiva sau chiar captura alte nave spațiale. Astfel, Orbita Pământului se transformă într-un spațiu de conflict militar din ce în ce mai semnificativ pentru Washington și Beijing. Mai mult, unele dintre tehnologiile concepute pentru operațiuni aparent civile, cum ar fi reîncărcarea sau repararea sateliților, pot dobândi o funcție complet diferită în contextul unui război.
China efectuează experimente cu manevre din ce în ce mai sofisticate.
În luna iunie, un vehicul spațial chinez fără echipaj a lansat un satelit de dimensiuni reduse, situat la sute de kilometri deasupra Pământului, într-o zonă orbitală ce găzduiește atât nave comerciale, cât și militare. Conform companiei de monitorizare spațială LeoLabs, obiectul s-a apropiat de un alt satelit chinez, a efectuat manevre în jurul acestuia și, ulterior, s-a îndreptat spre apropierea vehiculului spațial.
Citește șiZelenski îi oferă lui Trump o alternativă la acordul cu Rusia: „Noi suntem cei care decidem dacă aceste rafinării vor funcționa sau nu”
Leolabs, urmărirea manevrelor în spațiu. Sursa foto: X/LeoLabs
SUA și China au demonstrat că sateliții pot schimba activ traiectoria, nu rămân pe orbite relativ fixe. Scopul precis al misiunii rămâne necunoscut. Autoritățile SUA au caracterizat anterior anumite exerciții chineze ca un tip de dogfight orbital, în care mai mulți sateliți realizează simultan manevre complexe și se apropie unul de altul. China a arătat, de asemenea, că poate captura un satelit dezafectat și îl poate muta pe o altă orbită.
Scopul exact al misiunii nu este cunoscut.
Reîncărcarea în cosmos ar putea modifica normele competiției.
Una dintre cele mai importante tehnologii aflate în dezvoltare este realimentarea sateliților pe orbită. Potrivit unui oficial al U.S. Space Force, China ar fi încercat anul trecut o operațiune de realimentare în spațiu. Tehnologia este importantă deoarece combustibilul reprezintă una dintre principalele limitări ale unui satelit care efectuează permanent manevre. Un aparat care poate fi realimentat ar putea rămâne operațional mai mult timp și ar putea efectua mult mai multe operațiuni de urmărire, apropiere sau evitare. În timp ce realimentarea poate avea utilizări civile evidente, aceeași capacitate poate deveni extrem de valoroasă într-un conflict orbital.
Satellit capabil să monitorizeze un adversar
Instituții din China, legate de sectorul militar, dezvoltă și tehnologii ce pot conferi sateliților un grad mai ridicat de autonomie în operațiunile de urmărire. Documente de brevete arată că se lucrează la sisteme prin care un satelit poate determina, pe cont propriu, manevre ce optimizează consumul de combustibil în timpul urmăririi unei nave spațiale. Echipa de cercetare a Universității Naționale de Tehnologie pentru Apărare din China a prezentat, la rândul ei, soluții ce pot controla simultan sute de sateliți în misiuni defensive și operaționale. În plus, alte studii chineze au examinat sateliți de urmărire care ar putea folosi plase pentru a captura obiecte aflate în orbita lor.
Aceste tehnologii nu reprezintă toate armamentele.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale noii competiții spațiale. Un satelit capabil să se apropie de o altă navă poate fi folosit pentru inspecție, reparare, realimentare sau îndepărtarea unor obiecte periculoase. Aceleași capabilități pot fi însă adaptate pentru operațiuni militare. Șeful operațiunilor spațiale ale SUA, generalul Chance Saltzman, a avertizat în iulie că Beijingul dezvoltă rapid capacități care includ sisteme terestre și spațiale capabile să interfereze cu sau să distrugă ținte. El a descris amenințarea chineză drept „substanțială”.
SUA se pregătește să dezvolte o reacție proprie.
Washingtonul consideră că simpla protejare a sateliților americani nu mai este suficientă. Generalul Stephen Whiting, șeful U.S. Space Command, a avertizat în repetate rânduri că adversarii ar putea încerca să lovească sistemele spațiale americane încă de la începutul unui conflict, pentru a reduce capacitatea armatei SUA de a opera pe Pământ. Miza este uriașă. Sateliții susțin comunicațiile militare, navigația, informațiile, supravegherea și chiar sistemele de apărare antirachetă. Dacă aceste sisteme ar fi dezactivate, capacitatea forțelor americane de a opera ar putea fi afectată semnificativ. Din acest motiv, oficialii americani susțin dezvoltarea unor interceptoare orbitale și a altor sisteme capabile să amenințe navele spațiale ostile. „Trebuie să fim bine pregătiți pentru un conflict în spațiu”, a declarat Whiting în aprilie, adăugând că, dacă descurajarea eșuează, SUA trebuie să fie capabile să lupte și să câștige.
Comunicatul emis de Generalul Stephen Whiting, comandant al U.S. Space Command, anunță desfășurarea unui exercițiu de zbor real în cadrul Apollo Maneuvers. Sursa imaginii: X/U.S. Space Command
Zborurile spațiale fără echipaj se adaugă la ecuație.
SUA administrează, de asemenea, un vehicul spațial fără echipaj, capabil să poarte sarcini și să lanseze sateliți. Îmbinarea mobilității cu posibilitatea de a încărca sau elibera sarcini face ca unii experți să creadă că aceste platforme ar putea fi comparate, din perspectiva operațională, cu „avioane de luptă spațiale”. În același timp, Washingtonul caută să își armonizeze mai bine activitățile cu partenerii săi.
SUA și Marea Britanie au desfășurat anul trecut o operațiune comună în care un satelit militar american a fost manevrat în apropierea unui satelit britanic, în timp ce satelitul chinez Shiyan 12-01 trecea la aproximativ 83 de kilometri sub acestea. Trei specialiști militari în domeniul spațial au considerat că manevra ar fi putut transmite Beijingului un mesaj strategic: SUA și aliații lor pot opera coordonat în spațiu și își pot proteja sateliții.
De la bruiaj la arme antisatelit
Confruntarea orbitală nu se limitează la apropierea fizică dintre sateliți. Printre amenințările luate în calcul se află bruiajul electronic, atacurile cibernetice, laserele terestre și rachetele antisatelit. SUA, China și Rusia operează deja sateliți manevrabili capabili să se apropie și să inspecteze alte nave spațiale. Într-un scenariu de conflict, asemenea tehnologii ar putea fi adaptate pentru a transporta lasere, proiectile sau alte arme. În iunie, U.S. Space Force a anunțat introducerea unei arme electromagnetice terestre produsă de L3Harris Technologies, destinată perturbării sau dezactivării sateliților adversarilor.
China neagă acuzațiile legate de militarizarea spațiului.
Beijingul susține oficial că se opune transformării spațiului într-un teatru de război și afirmă că sprijină utilizarea pașnică a orbitei. China acuză, în schimb, Washingtonul că alimentează cursa înarmării spațiale prin proiecte precum Golden Dome, programul de apărare antirachetă al administrației Trump, și prin ideea unor arme amplasate în spațiu. Autoritățile chineze au declarat că nu dețin informații despre misiunea vehiculului spațial chinez sau despre operațiunile satelitului Shiyan 12-01. Agenția de stat Xinhua a prezentat aceste sisteme ca fiind destinate cercetării mediului spațial și utilizărilor pașnice. În același timp, publicațiile militare chineze au subliniat importanța strategică a controlului spațiului. PLA Daily scria într-un editorial din 2022 că acest control este esențial pentru securitatea națională, obținerea inițiativei strategice și câștigarea unui război.
Noul front al rivalității dintre SUA și China.
În prezent nu există o confruntare militară spațială între SUA și China. Totuși, caracterul tehnologiilor pe care le dezvoltă aceste două puteri modifică treptat percepția asupra orbitei Pământului. Sateliții cu capacitatea de a urmări, inspecta, captura, transmite informații sau de a manevra în apropierea altor nave pot fi utilizați atât în scopuri civile, cât și militare. Într-un conflict, diferența dintre aceste două utilizări poate deveni extrem de subțire. Pe măsură ce SUA și China progresează în construirea acestor sisteme, spațiul nu mai reprezintă doar o infrastructură invizibilă care susține războaiele terestre. Orbita se transformă în sine într-o arie în care cele două superputeri caută să obțină un avantaj strategic.
COMENTARII / 0