Rețeaua fungică subterană acoperă 10% din Calea Lactee ca mărime

Rețeaua subterană de fungi a planetei noastre atinge o scară impresionantă, fiind capabilă să se extindă, dacă ar fi proiectată în spațiu, pe o distanță相當ătoare cu 10% din Calea Lactee, potrivit unui studiu recent apărut în revista Science.

Reţele fungice micorizale arbusculare formează structuri subterane care funcționează în tandem cu marea majoritate a speciilor de plante de pe Pământ, oferind acestora azot și fosfor drept compensație pentru carbonul pe care îl primesc. Harta globală inițială a acestei rețele fungice a scos la iveală zonele cu cea mai mare densitate a structurilor ramificate complexe, informează Live Science, citând surse de la Agerpres.

Interacțiunea dintre miceliile fungice și rădăcinile vegetale constituie o relație simbiotică denumită micoriză.

Citește șiEgiptul analizează posibilitatea implicării militare în sprijinul Arabiei Saudite împotriva rebelilor houthi din Yemen

Concentrațiile masive de viață fungică se găsesc în regiuni cu iarbă înaltă și zone mlăștinoase precum Everglades din Florida, unde aproximativ 40% din întreaga masă biologică fungică globală este concentrată în doar 15 centimetri de sol.
Faptul acesta subliniază importanța vitală a acestor ecosisteme nealterate ca absorbanți de carbon fiabili și esențiali, așa cum arată cercetarea recentă.

Descoperirea unei rețele fungice fără precedent a fost făcută publică de către Justin Stewart, biolog evoluționist afiliat Societății pentru Protecția Rețelelor Subterane, o entitate de cercetare științifică axată pe studiul ciupercilor ce dezvoltă legături simbiotice cu plantele.

„Aceasta este cea mai densă pădure fungică de pe Pământ şi se află sub pajişti sălbatice”

, a afirmat el într-un interviu acordat Live Science.
Această revelație schimbă modul în care discutăm despre distribuția vieții pe Pământ, potrivit lui Stewart, care a adăugat:

„Schimbă modul în care discutăm despre cum este distribuită viaţa pe Pământ”

.

Zonele de pajiști sălbatice sunt într-o scădere rapidă, lucru care ar trebui să stimuleze discuțiile despre protecția lor, a declarat Stewart.
El a explicat că oamenii tind să defrișeze frecvent aceste zone, deoarece cosirea ierbii este mult mai ușoară decât defrișarea copacilor.

„Sper că acest lucru se va integra în conversaţia despre protejarea lor, deoarece pajiştile sălbatice dispar destul de repede”

, a adăugat el.

„Acestea sunt zone pe care oamenii le defrişează frecvent, deoarece este mult mai uşor să smulgi o iarbă decât să smulgi un copac”

, a mai spus Stewart.

Se estimează că rețeaua fungică subterană a Pământului are o acoperire impresionantă, fiind suficient de vastă pentru a echivala cu aproximativ 10% din suprafața Căii Lactee. Această extensie enormă a rețelei fungice a Pământului este cu adevărat remarcabilă.

Nu cunosc încă cifrele exacte

nu a declarat nimeni în legătură cu cantitatea de CO2 pe care o absoarbe această rețea fungică.

Consecințele practicilor agricole asupra infrastructurii fungice subterane sunt îngrijorătoare: anumite metode agricole distrug această rețea, ducând la o scădere medie de 50% a densității miceliilor în solul vegetal al terenurilor cultivate.

Ciupercile micorizale arbusculare sunt formate din filamente subțiri, ramificate, cunoscute sub numele de hife, care sunt compuse din celule și reprezintă părți ale miceliilor de ciuperci. Rețelele complexe formate din aceste hife acționează ca niște conducte cu două sensuri, permițând transportul de nutrienți și carbon către și de la plante. În urma acestui proces, ciupercile sunt capabile să absoarbă cantități imense de carbon.

În fiecare an, aproximativ 4,3 miliarde de tone de echivalent dioxid de carbon sunt absorbite, cifră ce reprezintă 11% din totalul emisiilor de combustibili fosili înregistrate în 2021.

Deși importanța lor pentru ecosistemul Terrei este cunoscută, distribuția globală a acestor ciuperci rămâne un mister până în prezent.

Nu se știa cum sunt distribuite în întreaga lume

aceste organisme fungice, considerate esențiale pentru sănătatea planetei.

Înțelegerea rețelei fungice globale este o provocare similară cu cunoașterea numărului imens de automobile care circulă zilnic pe Pământ, fără să avem însă o imagine clară a infrastructurii care face posibilă această mobilitate.
Potrivit lui Stewart, „E ca şi cum am spune că ştim că în fiecare zi 100 de milioane de maşini se deplasează pe Pământ, dar nu avem nicio idee ce reţea rutieră facilitează acest lucru”.

Reprezentarea cartografică a sistemelor de hife fungice a fost realizată recent.

16.669 de probe de sol au fost colectate din 322 de studii anterioare pentru a crea prima hartă globală care prezintă distribuţia şi densitatea reţelelor de hife.
Aceste date au fost compilate de Stewart şi echipa sa pentru a realiza respectiva hartă globală.

Studiile efectuate au oferit informații prețioase despre concentrația hifelor, atât prin cercetări în teren, cât și prin experimente desfășurate în ghivece. Aceste investigații au avut o acoperire geografică extinsă, incluzând nouă biomi și eșantioane de teren colectate de pe fiecare continent.

Distribuția globală a ciupercilor a fost prezisă de echipă cu ajutorul inteligenței artificiale pentru fiecare kilometru pătrat de sol vegetal de pe Pământ, luând în considerare factori precum clima, compoziția chimică a solului, tipul de vegetație și densitatea hifelor.

4,4 metri pe cm cub reprezintă densitatea medie a hifelor în solul vegetal, potrivit descoperirilor cercetătorilor.
Dacă toate hifele ar fi aliniate, s-ar obține o lungime de aproximativ 110 cvadrilioane de km.
Această distanță este de aproape un miliard de ori mai mare decât distanța dintre Pământ și Soare.
Ea reprezintă aproximativ 10% din lățimea galaxiei Calea Lactee.

Studiul a arătat că pajiştile sălbatice posedă o densitate maximă de 6,6 metri pe cm cub, pe când 3,8 metri pe cm cub reprezintă valoarea minimă înregistrată, şi anume în cazul copacilor cultivaţi. Cercetătorii nu au reuşit să identifice practicile agricole cu cel mai mare impact asupra densităţii hifelor; totuşi, utilizarea fungicidelor şi a îngrăşămintelor pe bază de fosfor şi azot ar putea fi factori care contribuie la relativa raritate a acestora în terenurile cultivate, după cum afirmă autorii studiului.

Se prevede o revizuire a hartii existente. În viitor, aceasta va suferi modificări.

„Harta va fi actualizată”

Regiuni precum pădurile tropicale și zonele aride necesită un număr mai mare de probe pentru diminuarea marjei de eroare asociate datelor colectate.

Cercetătorii anticipează că următorii cinci ani vor aduce o actualizare a hărții, permițând o înțelegere mai detaliată a modului în care sunt distribuite aceste ciuperci.
Acest proces de actualizare va oferi o imagine mai clară a distribuției lor.

„În următorii cinci ani, această hartă va fi actualizată şi vom avea o imagine mai bună a distribuţiei acestor ciuperci”

, au declarat cercetătorii.

Andrea Genre, un expert în ciuperci micorizale arbusculare de la Universitatea din Torino, Italia, a afirmat că o hartă mondială a concentraţiei şi masei biologice a reţelelor fungice este extrem de necesară.

„Poate furniza date pentru strategii mai bune de conservare şi refacere a biodiversităţii, de gestionare a agriculturii şi de reducere a efectelor schimbărilor climatice”

, a declarat el Live Science prin e-mail, menţionând că nu a participat la studiu.

O descoperire considerată revoluționară a reușit să dezvăluie o parte din ceea ce anterior era imposibil de observat, după cum a afirmat Edouard Evangelisti, expert în botanică la Universitatea Coasta de Azur din Franţa, într-un interviu acordat Live Science, menținându-se în afara proiectului de cercetare.

Potrivit declarațiilor, harta reprezintă o piatră de hotar semnificativă, a afirmat Evangelisti, permițând explorarea importanței practice a acestor rețele masive de ciuperci subterane, inclusiv toleranța la secetă și rezistența la patogeni. În plus, natura dinamică a acestor organisme fungice trebuie elucidată.

Importanța numărului de hife vii a fost subliniată, însă ciclul de viață al acestora este esențial pentru înțelegerea rolului lor în ciclul carbonului. „Trebuie să avem în vedere ritmul de creștere, decesul și contribuția lor la stabilizarea carbonului în sol”, a explicat el, adăugând că aceste aspecte sunt cruciale. Acest punct de vedere a fost transmis într-un mesaj electronic adresat reprezentanților Live Science.