Rivalul lui Trump în Iran: O șansă pentru încetarea războiului

În urma unui nou lider suprem care nu este prezent, Iranul a suferit pierderi semnificative odată cu eliminarea celui care era considerat drept al doilea om în stat și a comandantului unei vaste rețele paramilitare, care a jucat un rol crucial în suprimarea disidenței interne. Aceste evenimente reprezintă ultimele lovituri majore aduse structurii de comandă și control a Republicii Islamice, în contextul unui conflict devastator care a fost inițiat de Statele Unite și Israel.

Guvernul iranian a demonstrat în trecut o capacitate remarcabilă de a umple rapid pozițiile devenite vacante, ceea ce face probabil ca acest scenariu să se repete în cazul deceselor lui Ali Larijani, secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, și al generalului de brigadă Gholamreza Soleimani, comandant al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Potrivit sursei Newsweek, ambii au fost raportați ca fiind uciși în urma unor atacuri aeriene, informații dezvăluite inițial de către Israel marți.

Dar miercuri, în timp ce Iranul a organizat o înmormântare în masă pentru Larijani, Israelul a anunțat că l-a ucis și pe ministrul de informații, Esmail Khatib. Aparatul de spionaj militar al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu continuă să demonstreze o penetrare profundă a informațiilor la cele mai înalte niveluri ale Iranului.

Citește șiPacea, din nou sub semnul întrebării. De ce susține Kremlinul că Ucraina „plătește acum prețul”

Președintele Donald Trump și omologul său iranian au făcut aluzie la conexiuni interne, pledând pentru o schimbare la vârful puterii în Iran.

– O opțiune pentru a-i da un sentiment de victorie

a declarat unul dintre ei, fără a specifica detalii.
nu e nevoie de nimic altceva , asa ca parasem doar paragraful rewritten aici

Și celălalt, și Donald Trump au vorbit despre legături interne, cerând noi lideri în Iran.

Este posibil ca unul dintre insiderii iranieni care au fost promovați sau care vor beneficia de pe urma înlăturării altor oficiali de rang înalt să se dovedească a fi suficient de cooperanți pentru a permite Casei Albe să considere misiunea îndeplinită.

În rândul potențialilor candidați care ar putea întrupa această imagine se află Hassan Rouhani, fost președinte și cleric influent, cunoscut pentru pozițiile sale moderate. El a condus guvernul iranian într-un moment de tensiune majoră cu Trump, când SUA au abandonat un acord nuclear crucial, generând un val de tensiuni care persistă. În mod ironic, această perioadă a reprezentat începutul confruntării dintre Trump și Republica Islamică, în timpul primului mandat al acestuia din urmă, eveniment care a avut loc într-un context deja încărcat de conflicte.

O posibilă soluție care l-ar putea avea pe Rouhani în frunte ar putea constitui o variantă viabilă pentru a-i oferi lui Trump o impresie de succes, potrivit declarațiilor lui Mojtaba Najafi, un cunoscut expert și investigator iranian cu domiciliul în Franța, într-un interviu acordat Newsweek.

„Un scenariu de conducere care îl implică pe Rouhani ar putea fi o opțiune pentru a-i da lui Trump un sentiment de victorie”

Se consideră că Rouhani posedă o abordare extrem de pragmatică și o înclinație considerabilă spre colaborarea cu Statele Unite. În situația în care circumstanțele actuale l-ar propulsa într-o poziție predominantă, acest scenariu i-ar putea oferi o opțiune pentru a-i da un sentiment de victorie, după cum afirmă aceeași sursă.

„Rouhani este foarte pragmatic și relativ orientat spre implicarea cu Statele Unite. Dacă evoluțiile de pe teren ar duce la apariția sa ca figură centrală, acest lucru ar putea fi considerat un succes politic pentru Trump”

Realizarea unui asemenea scenariu s-ar dovedi extrem de complicată, potrivit spuselor lui Najafi.

Un posibil scenariu de încheiere a conflictului ar necesita castiguri considerabile ale SUA pe plan militar, diminuarea sau înlăturarea unor figuri extrem de rezistente și o modificare profundă a raportului de forțe interne. În acest context, este puțin probabil ca Israelul să se declare satisfăcut de o asemenea soluție. Potrivit expertului, „în cele din urmă, totul ar depinde de nivelul de presiune exercitat de Trump”.

Realizarea acestui scenariu este extrem de dificilă, chiar dacă SUA ar considera că reprezintă o soluție optimă.

„Pe scurt, deși aceasta ar putea fi considerată o opțiune ideală din perspectiva SUA, rămâne foarte dificil de realizat.”

Încercarea de reimaginare a imaginii lui Rouhani a eșuat.

La alegerile din 2013, victoria inițială a lui Rohani a revitalizat aspirațiile celor care căutau să atenueze influența în creștere a fundamentaliștilor, care s-a manifestat puternic prin rezultatele contestate și suprimarea protestelor care au izbucnit după alegerile din 2009.

De asemenea, acest elan a fost consolidat prin rezultatele pozitive înregistrate de Planul Comun de Acțiune Cuprinzător JCPOA, care a stabilit un acord între SUA și alte mari puteri pentru a elimina sancțiunile impuse Iranului, în condițiile în care Teheranul și-ar limita programul nuclear.

Decizia lui Trump de a face un pas înapoi de la acord a avut un impact puternic asupra statutului lui Rouhani, confirmând temerile celor din Teheran care se îndoiau de eficiența dialogului cu lumea occidentală. La sfârșitul celui de-al doilea mandat, Rouhani a fost eclipsat de Ebrahim Raisi, fostul său contracandidat la alegerile prezidențiale, care a înregistrat o victorie zdrobitoare. Ulterior, Rouhani a devenit membru al Adunării Experților, alcătuite din 88 de membri, însă aparent i s-a refuzat de către Consiliul de Tutela al elitei, în ianuarie 2024, un nou mandat în cadrul organismului responsabil cu selectarea succesorului liderului suprem.

Niciodată Rouhani nu a încetat să fie o prezență notabilă în spațiul public. Rouhani a sprijinit categoric candidatura reformistă a lui Masoud Pezeshkian după decesul lui Raisi într-un incident aviatic la sfârșitul anului respectiv. Ulterior, Pezeshkian a triumfat în alegerile anticipate din 2024**. În paralel, Rouhani a continuat să-și exprime criticile față de direcția actuală prin declarații repetate, inclusiv în perioada care a precedat izbucnirea conflictului.

În perioada imediat anterioară decesului ayatollahului Ali Khamenei, ca urmare a operațiunilor militare combinate americano-israeliene care au declanșat conflictul la finele lunii precedente, numele lui Rouhani a fost menționat ca o posibilă opțiune pentru succesiune, funcție care a fost atribuită în cele din urmă descendentului lui Khamenei. Legitimitatea sa a fost consolidată în rândul anumitor segmente conservatoare religioase datorită statutului său de savant musulman șiit proeminent de la Doisprezece Ianuarie.

În ciuda acestui fapt, inițiativele reformiste ale lui Rouhani l-au situat într-o poziție delicată, numeroși critici considerându-l unul dintre cei care înceracă să exploateze puterea din ce în ce mai difuză, dar în continuare absolută, a liderului suprem.

Într-un eveniment recent mediatizat, cu puțin timp înainte de începerea unui presupus conflict comun între SUA și Israel împotriva Iranului, Rouhani și guvernul iranian au infirmat o informație apărută în publicația franceză Le Figaro, care se baza pe surse neconfirmate. Acestea sugerau că Rouhani ar fi încercat să uzurpe poziția regretatului Khamenei, recrutând un grup de clerici loiali, oficiali ai IRGC și alte persoane cu influență. Această presupusă tentativă a fost însă dejucată de Larijani, care a dobândit ulterior puteri consolidate, până la trecerea sa în viață de apoi.

În ciuda faptului că SUA și Israelul nu au stabilit în mod clar schimbarea regimului ca scop al acțiunilor lor, Trump a manifestat o înclinație către apariția unei noi conduceri în interiorul Iranului, deoarece ambele state vizează oficiali de înalt rang asociați cu facțiunile mai radicale ale complicatei structuri de putere din Iran, ceea ce sugerează un posibil efort de a direcționa influența către personalități mai practice.

Eliminarea strategică a unor personalități importante, precum Larijani și Soleimani, nu ar trebui să fie văzută doar ca o operațiune militară, ci și ca o manevră menită să destabilizeze mecanismele interne de conducere și să compromită unitatea din cadrul IRGC, generând astfel posibilitatea unor opinii divergente sau a unor situații de criză. Această evaluare a fost făcută de Mohsen Milani, care ocupă funcția de director executiv al Centrului pentru Studii Strategice și Diplomatice al Universității din Florida de Sud, într-o declarație acordată publicației Newsweek.

Probabil că Washingtonul și Tel Avivul ar fi încântați de evenimentele care ar duce la o schimbare a conducerii, a declarat Milani, Milani, care a scris recent cartea Iran’s Rise and Rivalry with US in the Middle East.

„Mai plauzibil, însă, este că strategia lor a fost de a modela echilibrul intern de putere prin slăbirea elementelor radicale și, acolo unde a fost posibil, prin crearea de deschideri pentru actori mai pragmatici.”

Potrivit lui Milani, Milani, toate celelalte aspecte, inclusiv aspirațiile la o transformare politică internă, au avut o importanță secundară în raport cu această țintă strategică fundamentală.

Privirile tuturor sunt îndreptate către Iran pentru a vedea cine supraviețuiește.

În ciuda ipotezelor legate de posibilitatea sa de a guverna Iranul într-un viitor fără război, Rohani are șanse de supraviețuire într-un context în care Israelul a accentuat atacurile asupra unor personalități marcante din Iran, datorită probabil lipsei oricărei funcții oficiale, fie ea politică sau militară.

În rândul personalităților proeminente care ar putea fi vizate se află Ahmad Vahidi, comandantul suprem al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), și anume un general de brigadă cu o influență considerabilă, care a fost avansat în funcție după decesul predecesorului său la începutul conflictului. De asemenea, sunt vizați Alireza Tangsiri, contraamiral și comandant al marinei IRGC, precum și Amir Hatami, general-maior și comandant-șef al armatei iraniene, o figură cunoscută sub numele de Artesh. Acesta din urmă are un trecut în care a devenit primul non-membru IRGC care a ocupat funcția de ministru al Apărării, și anume în timpul administrației Rohani, în anul 2017.

Este vehiculat faptul că Esmail Qaani, comandantul Forței Quds a IRGC, care a preluat conducerea după Qassem Soleimani – ucis într-un atac din ianuarie 2020 în Irak, ordonat de Trump în perioada inițială a mandatului său – este în continuare în viață. Reprezentantul Iranului în Irak a negat recent zvonurile potrivit cărora Esmail Qaani ar fi fost executat sub acuzația de a fi un spion israelian.

Nu au fost raportate atacuri asupra președintelui Pezeshkian și a președintelui Curții Supreme, Gholam-Hossein Mohseni-Ejei, membri ai Consiliului de Conducere Interimar. În urma decesului lui Khamenei, a apărut un organism temporar format din trei persoane, din care face parte și ayatollahul Alireza Arafi. Pe rețelele sociale au circulat zvonuri neverificate potrivit cărora acest clericul superior ar fi fost eliminat la scurt timp după desemnarea sa, însă nici Iranul, nici Israelul nu au confirmat oficial aceste informații.

În ceea ce-l privește pe Trump, acesta a menționat în mai multe rânduri că are în vedere o serie de figuri care ar putea conduce Iranul, însă a lăsat să se înțeleagă că unele sau toate aceste persoane au fost deja eliminate, fără a dezvălui detalii despre identitățile lor. De asemenea, Trump a arătat o dezcunoaștere în legătură cu situația actuală a noului lider suprem sau cu cine conduce în realitate țara, afirmând că anumite persoane au încercat să intre în negocieri – declarații care au fost însă respinse de către oficialitățile iraniene.