Români în lupte contra Rusiei: „Am înfruntat armata rusă în Transnistria

La treizeci și patru de ani de la conflictul final dintre forțele moldovenești și armata rusă, doi luptători, ambii cetățeni români, care au participat la luptele din Transnistria în 1992, au împărtășit experiențele lor cu HotNews. Vorbind despre confruntarea cu armata rusă, Sergiu Tătaru, un veteran al acelor evenimente, afirmă:

„Am văzut cu ochii noştri de ce sunt în stare ruşii. Acolo unde ajung rămâne praf în urmă”

. Această mărturie a celor doi luptători români care au luptat împotriva trupelor ruse a fost relatată în cadrul unui interviu.

Citește șiPreşedintele Argentinei ameninţă că va da în judecată Marea Britanie privind proiectul petrolier din Insulele Falkland

HotNews a vorbit cu doi dintre combatanţii, ambii cu cetățenie română, care au luptat împotriva trupelor ruse.

Conflictul armat din regiunea Transnistria a izbucnit în 1992, perioadă care a urmat imediat dezintegrării Uniunii Sovietice. Atunci, Republica Moldova a intrat într-o perioadă de confruntare cu liderii separatiști locali, care erau susținuți de Rusia și de Armata a 14-a, o unitate militară staționată în acea zonă. Acestora din urmă s-au opus autorităților din Chișinău.

În 1992, la scurt timp după destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova s-a confruntat cu un conflict armat în regiunea Transnistria. Liderii separatiști de acolo, sprijiniți de Rusia și de Armata a 14-a, staționată în zonă, s-au ridicat împotriva autorităților de la Chișinău.

În acea perioadă, România a criticat vehement separatismul din Transnistria și amestecul Rusiei, oferind sprijin autorităților din Moldova în eforturile lor de luptă. România a fost alături de forțele moldovenești prin trimiterea mai multor voluntari pe front. Conflitele au izbucnit în numeroase localități situate pe malul râului Nistru și au încetat în vara anului 1992 odată cu încheierea unui armistițiu. Cu toate acestea, trupele rusești continuă să fie prezente în Transnistria până în prezent.

Doi cetățeni români se numără printre persoanele care au participat la conflictul armat din Transnistria, o regiune separatistă din estul Republicii Moldova, unde au luptat împotriva trupelor ruse. Pe 2 martie 1992, Vasile Lupu ocupa funcția de ofițer de urmărire penală în cadrul Inspectoratului de Poliție din Ungheni. În acea perioadă, el, împreună cu alți agenți de poliție locali, a primit ordin de a se alătura eforturilor de apărare a orașului Tighina.

În momentul în care conflictul a izbucnit, Sergiu Tătaru se afla în Rusia, unde lucra. La întoarcerea în țară, el a decis să se înroleze într-un batalion de carabinieri înființat la Ungheni și a fost rapid desfășurat pe linia frontului, în localitatea Coșnița, unul dintre punctele fierbinți ale luptelor din acel război. Astăzi, cei doi consideră că unirea României cu Republica Moldova reprezintă soluția pentru a face față amenințării rusești.

Este o percepție generală că Rusul consideră că orice teritoriu pe care a pășit îi aparține. Acest punct de vedere este destul de răspândit.

În urma confruntării din 1992 din Transnistria, un conflict care a opus forțele românești trupelor rusești, Sergiu Tătaru a oferit detalii despre propaganda rusă din acea perioadă. Înainte de izbucnirea luptelor, Rusia a răspândit doar un mesaj: că România ar fi avut intenția de a anexa Republica Moldova și de a persecuta populația străină de acolo. Această tactică a vizat în special comunitățile bulgare și rusești, reușind să creeze o atmosferă de frică în rândul populației locale. Potrivit lui Tătaru, aceste acțiuni au reușit să genereze o aversiune față de România și de populația românească, inclusiv față de locuitorii din regiunea stânga Prutului.

O mulțime de persoane au fost influențate de această propagandă istorică. Motivul este faptul că educația școlară a prezentat o versiune distorsionată a istoriei, conform căreia românii sunt considerați dușmani care, împreună cu Germania nazistă, au ocupat teritoriul. Niciodată nu li s-a transmis că românii sunt frații lor, având rădăcini comune dincolo de Prut. Istoria Moldovei este condensată într-o mică lucrare care include evenimente precum răscoala de la Tatarbunar – o revoltă bolșevică din Tatarbunar (astăzi în Ucraina), care pleda pentru unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul ocupației românești în Basarabia. De asemenea, se povestește despre Pavel Tcacenco, un lider rus al mișcării comuniste din anii 1920 în România, și despre cum revoluția a fost exportată de la Moscova în Moldova.

Foști luptători români relatează experiența lor în conflictul din Transnistria, unde s-au confruntat cu forțele ruse. Vasile Lupu afirmă că anumite persoane din Republica Moldova și România încă nu și-au dat seama de adevărata natură a Rusiei și păstrează o anumită nostalgie pentru perioada sovietică. Acest sentiment este însă complet nefondat, potrivit celor care au trăit experiența luptelor împotriva trupelor ruse.

„Noi, cei care am trecut prin calvarul ăsta, putem să spunem cine este și ce poate face rusul. Vă spun, dacă el ajunge pe un teritoriu, el socoteşte că acolo unde a călcat e pământul lui”

, a declarat Vasile Lupu.

Vasile Lupu a descris scena de luptă de la Tighina împotriva forțelor susținute de Rusia, declarând:
Ne aflam la o distanță de aproximativ un kilometru unii de ceilalți.
Din pozițiile lor, trăgeau continuu în direcția noastră.
Toți militarii erau originari din Rusia – putem confirma acest lucru pentru că am reușit să-i prindem pe unii dintre ei.
Faptul că nu erau foarte eficienți în ceea ce privește coordonarea pozițiilor de luptă făcea ca focul lor să nu atingă ținta, ci să ajungă la noi.
În plus, aceștia declarau că obiectivul lor era să lupte împotriva românilor.

Din fundul Rusiei, eu țin minte, din Tula, Riazan, Rostov pe Don

.

Într-o declarație surprinzătoare, s-a afirmat că trei locații distincte vor găzdui trei mese consecutive, și anume: micul dejun va avea loc la Tiraspol, prânzul la Chişinău, iar cina la Bucureşti.

În spatele acţiunilor din Transnistria, Rusia invoca protecţia populaţiei cu limba rusă, acesta fiind discursul oficial. O astfel de argumentaţie rezonă cu ceea ce se observă în prezent în Ucraina? Vasile Lupu consideră că este vorba despre acelaşi pretext lipsit de temei, menit să justifice dorinţa de expansiune. El crede că

Ei sunt învățați să cotropiască un teritoriu, să pască caii cât au acolo iarbă de păscut, apoi să meargă mai departe

. Această abordare, spune el, este caracteristică unei naţiuni pe care nu a apreciat-o niciodată.

În cadrul unui conflict, Sergiu Tătaru a devenit martor ocular al obiectivelor și strategiei rușilor. El a fost martor direct la fapte care au arătat capacitățile reale ale acestora. Într-un război care a avut 300 și ceva de victime în rândul tinerilor, scopul a fost unul de eliberare națională. Acest război a vizat protejarea valorilor considerate fundamentale: limba, drapelul național și pământul strămoșesc, considerate drepturi inalienabile. Forțele românești s-au confruntat cu cea mai puternică armată a Rusiei la acel moment, și anume Armata a 14-a, care rămâne prezentă și astăzi în Republica Moldova și pe teritoriul românesc.

În fruntea acestei grupări se afla, după părerea celor care au asistat la evenimente, generalul Aleksandr Lebed, sosit din Rusia, cu o experiență de luptă în zone fierbinți precum Irakul și Afganistanul. El fusese trimis în zonă în urma convingerii rușilor că prezența sa va avea un efect de intimidare asupra populației locale. Într-o declarație, generalul Lebed a afirmat:

„Vom lua micul dejun la Tiraspol, prânzul la Chişinău şi cina la Bucureşti”

. Comandantul trupelor de la Tighina i-a răspuns însă că, pentru a ajunge în capitalele menționate, Lebed trebuia mai întâi să treacă de forțele noastre, care îi blocau drumul.

În prezent, aceste persoane sunt încă pe pământul nostru până în ziua de astăzi. Ne afectează profund, deoarece foarte mulți tineri și-au pierdut viața în acea perioadă, pe care acum îi comemorăm. La Comisariatul de poliţie Dubăsari, au fost capturați și luați prizonieri, în timp ce 30 de băieți care se aflau acolo au fost închiși într-o cameră mică de 2x3m la Tiraspol, o adevărată cușcă. Acolo a fost închis și eroul național Ilie Ilaşcu. Au rezistat fără să se predea sau să trădeze. Erau supuși la maltratări atât de crude încât nici nu vă puteți imagina. Îi îmbrăcau în veste antiglonț, îi puneau la perete și trăgeau cu gloanțe adevărate în ei. Acesta este modul în care acționează cotropitorul rus, distrugând totul în calea sa. Uitați-vă la ce fac în Ucraina! Au distrus sate și orașe întregi, nimicind totul. Sunt barbari. Dacă România nu fi intervenit atunci, vă spunem clar, dumneavoastră nu ați putea vorbi azi cu noi.

În opinia unor analiști, extinderea influenței Ucrainei ar putea fi doar începutul, deoarece odată ce această țară va fi complet controlată, nu va exista niciun obstacol major care să împiedice avansarea ulterioară.

„Dacă iau Ucraina, n-o să-i coste nimic să meargă mai departe”

În fața acuzațiilor că Rusia își apără interesele în Ucraina, răspunsul lui Sergiu Tătaru este unul ferm:

Rusia nu își apără interesele.

În opinia sa, adevăratul scop al Rusiei este restabilirea fostului imperiu, care să includă toate teritoriile cucerite anterior, precum Basarabia, părți din România și Bulgaria, precum și țările baltice. Toate aceste regiuni sunt expuse aceluiași pericol de a fi reincorporate forțat în imperiu, la fel cum s-a întâmplat în perioada Uniunii Sovietice.

Întreținerea Transnistriei într-o stare de sărăcie persistentă ridică întrebări. Sergiu Tătaru oferă o perspectivă: se pare că Rusia nu are resursele necesare pentru a susține acest teritoriu, deoarece își concentrează eforturile pe frontul din Ucraina. Pe de altă parte, Rusia menționează în mod repetat intenția de a interveni în Transnistria, probabil așteptând să creeze o breșă în frontul ucrainean și să avanseze până la Odesa pentru a deschide ulterior un nou front în Transnistria. Astfel, se crede că Rusia își menține opțiunile deschise pentru acest teritoriu.

Potrivit spuselor lui Vasile Lupu, se pare că strategia a fost concepută anterior, cu mult timp în urmă, înainte de începerea conflictului în Ucraina, care are acum patru ani.

Putin a presupus că în trei zile va cuceri Kievul

. Ulterior, cu sprijinul militar din Transnistria, intenționa să ocupe și regiunea Odesa. Obiectivul era acela de a bloca complet accesul Ucrainei la Marea Neagră. În consecință, dacă Ucraina nu ar fi opus rezistență, România ar fi fost deja ocupată și soarta ei ulterioară ar fi fost incertă.

Se afirmă că obiectivul acestei Operațiuni Militare Speciale este denazificarea. Se susține că populația rusă din Ucraina este supusă umilinței, fiind privată de dreptul de a-și vorbi limba maternă și victimă a persecuțiilor. Însă, reprezentanții administrației rusești menționează că această acțiune nu se limitează doar la Ucraina, ci se extinde și asupra Moldovei, țărilor baltice, Poloniei și altor țări. Prin urmare, se ridică o întrebare pertinentă: oare toate aceste teritorii la care se face referire sunt infestate de nazism și necesită denazificarea lor de către Rusia? Au toate acestea aceeași aversiune față de poporul rus și supun aceeași persecuție populația rusă?

Preocuparea este că, dacă Ucraina va ceda presiunii beligerante, următorii care vor fi afectaţi suntem noi, împreună cu dumneavoastră, întreaga Românie. Vă afirm cu tărie că nu este o glumă. Toată lumea ar trebui să înţeleagă că nu trebuie să se joace cu ruşii. Iar singura soluţie pentru această situaţie este consolidarea forţelor noastre pentru a reunifica ţara românească şi a deveni o Românie puternică şi mare.

Este crucial să fim pregătiți și să dispunem de o forță militară robustă pentru a răspunde eficient în fața adversarului. Pentru că Rusia va înainta și va străbate până la București. Orice dorință se transformă în acțiune atunci când se consumă. În cazul în care Ucraina va fi cucerită, nu li se va opune nimic pentru a avansa și mai departe.

Se remarcă, în mod regretabil, o prezenţă numeroasă de persoane lipsite de loialitate chiar şi în Bucureşti, care susţin că o bună relaţie cu Rusia este posibilă. Această situaţie ne îngrijorează extrem de mult. Teama noastră este foarte accentuată în acest sens.