Donald Trump fiind absorbit de problemele din Orientul Mijlociu, adversarii Statelor Unite își consolidează pozițiile în diverse regiuni ale globului.
O nouă luptă pentru influență se desfășoară în Africa, unde China a creat o zonă comercială vastă, liberă de taxe vamale, consolidându-și astfel puterea și accentuând izolarea Taiwanului.
În același timp, Rusia utilizează mercenari și forțe aliate pentru a obține câștiguri prin mijloace coercitive și violente, potrivit unei analize publicate în Newsweek.
În prima parte a lunii mai, Africa de Sud a devenit sursa unui transport de mere care a ajuns la Shenzhen, marcând debutul unui nou capitol în importurile Chinei, odată cu intrarea în vigoare a unei politici de tarife zero pentru marea majoritate a produselor provenite de pe întreg continentul african.
Un vast acord comercial a fost extins la 53 de națiuni africane, însă o țară rămâne în afara acestui acord.
Eswatini, cu o populație de 1,2 milioane de locuitori, este singurul stat african care menține în continuare recunoașterea oficială a Taiwanului, motiv pentru care nu a fost inclusă.
Citește șiIranul își menține poziția privind Strâmtoarea Ormuz. Teheranul cere îndeplinirea celor șapte condiții
Beijingul transmite un mesaj fără echivoc: în cazul în care suveranitatea Chinei asupra Taiwanului este recunoscută, vor urma avantaje economice; pe de altă parte, dacă guvernul din Taipei este recunoscut, accesul va fi sever restricționat. În realitate, Strâmtoarea Taiwan are o importanță strategică mult mai mare decât cea reprezentată pe hartă.
Simultan, Donald Trump, președintele Statelor Unite, a decis recent să întârzie o operațiune militară planificată împotriva Iranului, după ce partenerii săi din regiunea Golfului Persic au solicitat Washingtonului să acorde o perioadă suplimentară de timp pentru desfășurarea unor
„negocieri serioase”
.
Deși Trump a lăsat să se înțeleagă că o nouă ofensivă ar putea izbucni în orice moment, trupele iraniene de elită au transmis un avertisment clar: orice atac viitor din partea Statelor Unite sau a Israelului ar putea escalada conflictul, ducând la o extindere a războiului în întreaga regiune a Orientului Mijlociu.
Un continent cu implicații geopolitice din ce în ce mai semnificative este Africa.
Anumiți observatori politici din Statele Unite au ridicat semne de alarmă cu privire la evoluțiile din Africa, în condițiile în care focusul administrativ prezidențial se îndreaptă către alte zone geografice.
Roger Wicker, senator republican, a lansat o avertizare în legătură cu implicațiile strategice tot mai semnificative ale Africii, care nu ar trebui să fie considerate o preocupare îndepărtată pentru securitatea națională a Americii.
Potrivit acestuia, continentul african este afectat în prezent de extinderea influenței Chinei și Rusiei, de terorism, precum și de guverne fragile.
Africa nu este o îngrijorare îndepărtată pentru securitatea națională a Americii, ci o arenă cu consecințe strategice tot mai mari
, a declarat senatorul Roger Wicker săptămâna trecută.
China și Rusia sunt acuzate că aplică presiuni asupra Africii prin mijloace diferite.
Strategia Chinei include coerciția economică, diplomația datoriilor și construcția de baze militare pentru a-și face auzit vocea în regiune.
În paralel, Rusia își promovează interesele prin mercenari și alte forțe aliate.
Nu se observă schimbări semnificative în abordarea Washingtonului în urma acestor avertismente.
Marco Rubio, în calitatea sa de secretar de stat, a caracterizat noua strategie ca fiind centrată pe „comerț în loc de ajutoare, oportunitate în loc de dependență și investiții în loc de asistență”, cu toate acestea, rezultatele obținute de China prin oferirea de avantaje comerciale s-au dovedit a fi mai rapide.
China și Rusia sunt văzute de criticii de stânga din SUA ca niște actori care se implică în Africa într-un mod care nu ar trebui să fie imitat.
Acest avertisment este lansat pe fondul preocupării că America ar putea să repete greșelile trecutului colonial, atunci când statele africane erau considerate simple pioni de sacrificat.
În perioada respectivă, națiunile africane erau tratate ca simple pioni de sacrificat, iar această abordare este acum criticată de voci din stânga scenei politice americane, care se opun ca SUA să urmeze aceeași cale în relația cu China și Rusia pe continentul african.
Strategiile de expansiune ale Chinei și Rusiei în Africa nu se limitează la creșterea influenței lor; ele au drept scop resursele extractibile, transportabile, rafinabile și comercializabile. În timp ce Beijingul își atinge obiectivele prin diplomație și presiuni economice, Moscova, pe de altă parte, utilizează metode reprehensibile, asimilate unor tactici mafiote.
În căutarea unor resurse rare, interesele Chinei se orientează tot mai mult către consolidarea relațiilor comerciale cu continentul african. Potrivit datelor recente, schimburile comerciale dintre China și Africa au înregistrat 2025 ca fiind anul cu cel mai ridicat nivel de activitate economică.
În anul 2025, schimburile comerciale dintre China și națiunile africane au înregistrat o valoare fără precedent, atingând 348 de miliarde de dolari. Această cifră reprezintă o situație în care valoarea mărfurilor exportate de Beijing în Africa a fost de aproape două ori superioară celei a bunurilor importate.
Africa are o populație estimată la aproximativ 1,5 miliarde de locuitori, care se prevede că va crește la 2,5 miliarde până în 2050, conform proiecțiilor Organizației Națiunilor Unite. Aceasta va deveni principalul factor al expansiunii demografice la nivel global, pe fondul unei populații îmbătrânite în China.
Efectele demografice nefaste ale Chinei vor fi atenuate în viitor prin intermediul roboților pe care îi concepe în prezent și al fluxului de imigranți originari din Africa.
— Nu este cazul să se ia în calcul alte soluții
nu este menționat, însă se știe că Beijingul se bazează tot mai mult pe aceste două elemente pentru a combate problema sa demografică.
Resursele strategice sunt în căutarea unor noi posesiuni, după cum reiese din eforturile China de a-și asigura accesul la anumite materii prime. În Republica Democrată Congo, de exemplu, majoritatea celor mai mari exploatații miniere de cobalt sunt fie deținute, fie finanțate de China. Acest metal este esențial pentru fabricarea bateriilor reîncărcabile și a numeroase alte tehnologii.
Procesul de rafinare a cobaltului în Beijing are loc în urma extragerii acestui metal din Africa, ceea ce face posibilă, ulterior, subminarea prețurilor competitorilor la nivel global în domenii precum cel al mașinilor electrice.
În anul 2025, Statele Unite au înregistrat o importanță de 14.000 de tone de cobalt, sursele principale fiind reprezentate de Norvegia, Finlanda, Canada și Japonia.
Producția internă de cobalt din minele americane a fost extrem de limitată, atingând doar 300 de tone în aceeași perioadă.
În afara frontierelor sale, China a stabilit prima sa bază militară oficială. Acest demers strategic ridică întrebări privind implicațiile sale globale.
Prezența economică și militară a Chinei pe continentul african se extinde rapid, 231 de porturi comerciale fiind afectate în proporție de aproximativ o treime de implicarea companiilor chineze.
Doraleh, în Djibouti, a devenit mai semnificativă odată cu inaugurarea primei baze militare oficiale a Chinei pe teritoriul străin, eveniment care a avut loc în 2017.
Africa are o poziție cheie în cadrul Națiunilor Unite, având în vedere numărul mare de state membre de pe acest continent. Continentul a jucat un rol crucial în anumite decizii importante, un exemplu fiind votul din 1971 în Adunarea Generală, care a avut ca rezultat atât admiterea Republicii Populare Chineze, cât și excluderea Republicii Chine (Taiwan).
Activitățile Rusiei pe continentul african se caracterizează printr-o abordare mai restrânsă și mai puțin complexă. De la începutul invaziei în Ucraina, în februarie 2022, Kremlinul a înregistrat venituri de peste 2,5 miliarde de dolari numai din vânzarea aurului extras din Africa, arată un raport recent al Centrului African pentru Studii Strategice. În Mali, Sudan și Republica Centrafricană, operațiunile Grupului Wagner și forțele guvernamentale locale au preluat responsabilitățile anterior deținute de mercenari.
Extinderea influenței în domeniul armamentelor reprezintă o prioritate pentru Rusia, care vizează 2020-2024 drept perioadă de consolidare pe piața africană. În acest interval, Rusia a devenit principalul furnizor de arme pentru continentul african, asigurând 21% din totalul importurilor de armament. Pe ordinea următoare se află China cu 18% și SUA cu 16%.
Interesul Rusiei se extinde și asupra edificării unei instalații navale strategice în regiunea Mării Roșii, în apropiere de Sudan, acolo unde se află o rută maritimă critică ce străbate Canalul Suez.
Iranul reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Trump, având în vedere antecedentele nefaste ale regiunii Orientului Mijlociu și legăturile cu terorismul internațional.
Îngrijorările sunt și mai mari din cauza programului nuclear al Teheranului, care ridică semne de întrebare asupra stabilității în regiune.
America se confruntă cu riscul de a-și pierde poziția într-un scenariu geopolitic complex, în care Africa capătă o importanță crescândă.
În acest context, se remarcă faptul că Iranul nu reprezintă unica provocare pentru Statele Unite.
Nu este doar Iranul
pe care America trebuie să-l ia în considerare în acest joc strategic.
În realitate, Statele Unite riscă să piardă o poziție cheie în cadrul acestui proces global, denumit „Marele Joc”, unde Africa are un rol din ce în ce mai semnificativ.
COMENTARII / 0