Descoperirile recente în Turcia au scos la iveală fosile, uneltele de piatră și cochiliile care demonstrează că atât neandertalienii, cât și Homo sapiens care s-au stabilit ulterior în acea regiune, au utilizat strategii de vânătoare similare și au împărtășit tradiții simbolice, chiar dacă nu s-au întâlnit vreodată la acel sit specific. Această asemănare îi face pe cercetători să considere că ar fi putut exista un schimb de informații între cele două specii, după cum relatează Live Science.
Descoperiri recente în adâncul unei peșteri de calcar situată pe coasta Mediteraneană a Turciei au scos la iveală dovezi că neanderthalienii și oamenii moderni care s-au stabilit ulterior în acea zonă au lăsat în urmă urme surprinzător de similare ale vieții lor de zi cu zi.
Aceste dovezi arată că atât neanderthalienii, cât și oamenii moderni vânau aceleași animale, confecționau aceleași unelte de piatră și colectau același tip de cochilii.
Noi rezultate, publicate luni, 6 iulie, în prestigioasa revistă PNAS, aruncă lumină asupra unor întrebări esențiale legate de evoluția speciei umane: Care erau asemănările dintre civilizațiile neanderthalienilor și Homo sapiens, având în vedere gradul ridicat de rudenie dintre ele? Și a existat vreodată un schimb de cunoștințe între cele două grupuri?
Citește șiSUA și Grecia își întăresc cooperarea în domeniul securității. Noul mecanism anunțat de Marco Rubio la Atena
În ultimii ani, descoperiri arheologice au scos la iveală informații noi despre interacțiunile dintre neanderthalieni și H. sapiens în Orientul Mijlociu, sugerând că cele două specii ar fi avut un comportament mai similar decât se presupunea anterior.
Noi dovezi, prezentate într-un articol recent, arată că practici culturale comune erau împărtășite de neanderthalieni și H. sapiens, ceea ce conduce la o reconsiderare a înțelegerii noastre despre aceste două specii umane.
Descoperirile recente au scos la iveală informații prețioase din peștera Üçağızlı II, situată pe o zonă de coastă la nord de Siria, care a reprezentat un coridor preistoric între regiunea Levant și Eurasia. O echipă de cercetători a analizat rămășițele descoperite în peșteră, printre care dinți și o parte a maxilarului, și a reușit să facă distincția între neandertalieni și H. sapiens prin studierea structurii interne a dinților fosilizați. În paralel, cercetătorii au utilizat tehnica luminescenței stimulate optic pentru a data sedimentele de la sit, metodă care oferă informații despre intervalul de timp scurs de când granulele minerale îngropate au fost expuse ultima dată la lumina soarelui.
77.000–59.000 de ani în urmă au marcat perioada de prezență a neanderthalienilor în respectiva peșteră, pe când 59.000–47.000 de ani în urmă au fost anii în care Homo sapiens au locuit acolo.
Cercetătorii au observat că, deși perioadele de locuire diferă, tehnicile de vânătoare-culegere și tehnologia litică asociată sunt remarcabil de similare.
strategii de vânătoare-culegere și tehnologie litică substanțial uniforme
au declarat ei, ceea ce arată că neanderthalienii și Homo sapiens au avut abordări similare în ceea ce privește procurarea hranei și confecționarea uneltelor din piatră.
Neanderthalienii și H. sapiens obțineau materii prime, cum ar fi silexul, din aceleași zăcăminte locale și erau obișnuiți să vâneze aceeași faună: capre sălbatice (Capra aegagrus), cerbi de Mesopotamia (Dama mesopotamica), cărprioare (Capreolus capreolus) și mistreți (Sus scrofa).
Fiecare strat descoperit a scos la iveală 29 de cochilii ale unui mic melc marin, Columbella rustica, care au fost introduse în peșteră nu ca sursă de hrană, ci probabil ca elemente decorative.
Unele dintre aceste cochilii prezintă găuri, ca și cum ar fi fost menite să fie înșirate, iar o cochilie care datează din perioada în care neandertalienii locuiau în peșteră prezintă semne de încălzire intenționată care i-au schimbat culoarea.
Interacțiunile culturale dintre grupurile umane sunt profund reflectate în descoperirile recente, potrivit lui Naoki Morimoto, coautor al studiului și paleoantropolog la Universitatea din Kyoto.
„Descoperirile noastre indică un nivel profund de interacțiune culturală”
, a afirmat el într-un comunicat.
Cele două grupuri umane, distincte dar strâns legate, nu numai că se adaptau la același mediu, ci probabil împărtășeau și preferințe simbolice, după cum a adăugat Morimoto:
„Aceste două grupuri umane distincte, dar strâns legate, nu se limitau doar la a se adapta la același mediu: probabil că împărtășeau preferințe simbolice.”
Descoperirile recente prezintă un scenariu nou în ceea ce privește conviețuirea neanderthalienilor și a oamenilor moderni, diferit de cel din Peștera Mandrin din Franța. Acolo, cercetătorii consideră că aceste două grupuri s-au succedat în ocuparea peșterii în valuri separate, în urmă cu aproximativ 56.800 și 41.500 de ani, fără a lăsa însă urme ale unei culturi continue.
În schimb, noile rezultate se potrivesc cu cele din Peștera Tinshemet din Israel, unde s-au găsit dovezi ale unui comportament comun între neanderthalieni și oamenii moderni, cu zeci de mii de ani în urmă, mai exact între 130.000 și 80.000 de ani în urmă.
Cercetările recente efectuate în peștera Üçağızlı II din Turcia și în peștera Tinshemet din Israel au arătat că, în ciuda unei transformări biologice odată cu înlocuirea grupurilor de neandertali cu oamenii moderni, nu au existat schimbări culturale semnificative.
Cercetătorii sugerează că, în loc de izolare, două specii umane care au trăit concomitent în regiune probabil se influențau reciproc și schimbau idei culturale.
„Mai degrabă, ipoteza noastră este că cele două specii umane care au coexistat în regiune erau în contact și împărtășeau aspecte culturale”
, au declarat cercetătorii în lucrarea lor.
Descoperirile recente impun o reevaluare a conexiunilor culturale dintre aceste două specii umane, după cum afirmă April Nowell, expert în paleolitic la Universitatea din Victoria din Canada, care nu a fost implicat în cercetarea recentă.
Siturile de acest gen ne obligă să regândim modul în care aceste două tipuri de oameni erau legate cultural între ele
a transmis April Nowell într-un mesaj electronic adresat Live Science.
Üçağızlı II și Tinshemet sunt situri care au schimbat considerabil percepția asupra neandertalienilor și Homo sapiens.
Ea a afirmat:
„Prin demonstrarea continuității culturale și a nivelurilor ridicate de interacțiune, situri precum Tinshemet și Üçağızlı II schimbă ceea ce credeam că știm despre neandertali, Homo sapiens și alte grupuri contemporane de Homo… o regiune fascinantă a devenit și mai fascinantă!”
Interacțiunile dintre oamenii moderni și neanderthalieni rămân învăluite în mister, în ciuda continuității culturale observate.
Două tipuri de oameni nu pot ocupa aceeași nișă ecologică la nesfârșit
, a remarcat Nowell.
Cercetările privind cogniția neanderthalienilor au arătat că aceștia posedau o flexibilitate gândirii mai mică decât oamenii moderni.
De asemenea, s-a sugerat că neanderthalienii aveau o capacitate lingvistică limitată și conștiința de sine și creativitatea mai puțin dezvoltate.
Aceste caracteristici i-ar fi putut oferi speciei H. sapiens un anumit avantaj.
Însă, existența unor opinii contrare ideii că neandertalienii nu erau la fel de complexi din punct de vedere cognitiv ca H. sapiens este remarcată.
Se estimează că neanderthalienii au dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.
În opinia lui Nowell, descoperirile arheologice de la situri precum Üçağızlı II ar putea demonstra o suprapunere a comportamentelor, ceea ce ar însemna că diferențele reale dintre cele două specii sunt încă ascunse pentru datele fosile.
Potrivit lui Nowell, descoperirile arheologice de la situri precum Üçağızlı II ar putea demonstra o suprapunere a comportamentelor, ceea ce ar însemna că diferențele reale dintre cele două specii sunt încă ascunse pentru datele fosile actuale.
Numeroase întrebări rămân fără răspuns, printre care când și unde s-au desfășurat aceste practici culturale comune, precum și dacă aceste asemănări culturale au rezultat din împerecherea oamenilor moderni cu neanderthalienii.
COMENTARII / 0