Se creează un element div și se atribuie variabilei ad.
ad.id = ‘AdSense’;
se setează proprietatea className a variabilei ad la ‘AdSense’.

The script sets the ad element’s display style to ‘block’.
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3886349″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/seicii-din-golf-ar-fi-de-acord-sa-plateasca-iranului-pentru-tranzitul-prin-ormuz-ca-sa-nu-l-supere-pe-trump-o-numesc-contributie-3886349″,”fullCatPath”:”/stiri/externe”}
Șeicii din Golf ar fi dispuși să ofere fonduri pentru a asigura trecerea navelor lor prin Strâmtoarea Ormuz. Omanul a abordat subiectul alături de celelalte state din Golf și a prezentat Iranului o propunere colectivă, potrivit Corriere della Sera.
Șeicii ar fi dispuși să ofere Teheranului o sumă, însă pentru a nu stabili un precedent și a nu irita Donald Trump, nu vor descrie această acțiune ca o obligație. Ei propun o „contribuție voluntară”. În cazul în care Teheranul acceptă propunerea și Washingtonul nu se opune, cel puțin deficitul de combustibil, gaze, îngrășăminte și alte materii prime care circulau prin Ormuz înainte de criză ar putea fi redus în final, subliniază ziarul italian.
Iranul nu a răspuns încă la documentul recepționat duminică. Procentul menționat rămâne necunoscut. Totuși, se confirmă că proiectul se inspiră din modelul Strâmtoarei Malacca, care separă Oceanul Indian de Pacific. În acea zonă, Indonezia, Malaezia și Singapore cer o „contribuție” pentru servicii de navigație, protecția ecologică a coastelor și eventuale operațiuni de salvare. Plata este voluntară.
Ca și în Malacca, în Ormuz, principiul libertății de navigație ar fi păstrat formal. Dar oferta arabă de a plăti „benevol” pentru deschiderea Strâmtorii schimbă totul. Iranului i s-ar garanta bani noi de la Ormuz, la care anterior nu avea acces și care ar putea ajuta la repararea pagubelor suferite din cauza războiului.
The script initiates a command that calls googletag to render the advertisement identified by div-gpt-ad-1534428441003-0.
Trump pare să fie la curent cu propunerea și nu pare să se opună. Concepția că ar obține profit din tranzitul prin Strâmtorița Ormuz ( 20% din valoarea încărcăturii, a declarat el pe platforma sa de socializare, Truth ) a durat doar câteva ore. Arabii sunt dispusi să contribuie din propriile fonduri pentru a relansa exporturile. În prezent, este rândul Teheranului să răspundă.
28 februarie a marcat prima noapte a bombardamentului, iar Teheran a răspuns prin prelungirea conflictului. Țările din Golf au suportat costuri excesive din cauza crizei provocată de războiul ilegal al Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului. Obiectivul acțiunii a fost ca victimele indirecte să solicite oprirea agresiunii. Au denumit-o război de uzură și represalii economice, însă, datorită recunoașterii importanței portului Ormuz pentru economia mondială, acea inițiativă pare să fi reușit.
Închiderea Strâmtorii a ajutat Iranul să crească prețurile globale la petrol, determinându-i pe consumatorii americani și europeni să facă presiuni asupra Casei Albe pentru un armistițiu. Aceasta a redus exporturile de gaze și combustibili din Golf și a diminuat veniturile țărilor arabe.
Dar nu a constituat singura strategie economică a Iranului. Distrugerea rețelei energetice și a canalelor de export ale țărilor din Golf a împins economiile acestora într-o cursă descendentă; atacurile asupra aeroporturilor civile a paralizat traficul aerian turistic, care constituie o porțiune majoră a economiei non-petroliere – a Qatarului (cu Qatar Airways) și a Emiratelor Arabe Unite (cu Emirates).
50 de drone, fiecare cu un cost de 2.000 de dolari, pot să facă inactivă o rafinărie, un terminal sau o conductă de petrol. Cu o investiție restrânsă, Teheranul reușește să provoace daune semnificative. Cât de mari sunt pagubele? În acest caz, cifrele sunt la fel de mari ca cele ale rachetelor și dronele, poate chiar mai mari. Dacă Iranul ar cunoaște exact pagubele generate de fiecare atac, ar selecta țintele cu un abac.
Economia din Golf a început să se poticnească în martie. Aici, războiul american costă 2,50 euro pe litru la benzinăriile de pe autostradă. Pentru statele petroliere, este mult mai greu de înțeles; transparența nu este cea mai mare calitate a acestor sisteme. Trebuie să te bazezi pe estimări.
La izbucnirea conflictului, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare calculase că o lună de război intens ar lăsa 4 milioane de șomeri în țările din Golf și ar provoca o scădere a PIB-ului între 3,7 și 6%. Cinci luni de război intermitent au dus probabil la același rezultat. Surse publice estimează pagubele structurale (rafinării, terminale maritime, radar, centrale electrice) la valori cuprinse între 70 și 90 de miliarde de dolari doar pentru Qatar, Emirate, Bahrain, Kuweit și Arabia Saudită. Această cifră exclude Iordania, Irakul, Siria și, bineînțeles, Israelul și Iranul.
În ceea ce privește scăderea PIB-ului, Fondul Monetar Internațional prognozează o contracție anuală cuprinsă între 1,4% în Arabia Saudită și 14,7% în Qatar. În termeni absoluți, aceasta variază de la 5 miliarde de euro în Kuweit la 60 de miliarde de euro în Doha. Cheltuielile militare (arme antiaeriene, rachete interceptoare) au crescut bugetele apărării cu o medie de 20%. Se așteaptă ca creșterile pentru anul viitor să fie de aceeași amploare. Acești bani au fost deturnați de la dezvoltare și ajutor. Un preț de plătit pentru a începe să vândă din nou, trebuie să se fi gândit șeicii, nu este sfârșitul lumii, concluzionează Corriere della Sera.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0