Sistemul Solar se poate destrăma mai devreme: Newton a avut dreptate

În majoritatea simulărilor — peste 9 din 10 — planetele de dimensiune mare sunt eliminate din Sistemul Solar sau își pierd stabilitatea orbitală în termen de maximum 3 miliarde de ani, odată ce Soarele se transformă într-o pitică albă, conform publicației spaniole OK Diario.

Publicarea cercetării a avut loc în revista The Astrophysical Journal Letters.

Până în prezent, ceea ce se credea de către oamenii de știință

Citește șiCele mai ciudate acorduri de înfrățire între orașe. Pe listă sunt localități din România, orașe fictive și jocuri de cuvinte

În aproximativ șase miliarde de ani, Soarele va crește în dimensiune și se va transforma într-un gigant roșu; ulterior va se comprima într-un

„într-un pitic alb”

, fiind o stea compactă și extrem de densă. În această tranziție, va pierde o cantitate semnificativă de masă.

Până în prezent, cercetătorii susțineau că această evoluție ar avea loc într-un mod gradual și previzibil. Mercur, Venus și Pământul ar fi absorbiți de Soare, în timp ce Marte ar putea evada, iar planetele mari s-ar deplasa încet, având orbite aproape de două ori mai extinse, însă rămânând stabilizate pentru o perioadă îndelungată.

Soarele va suferi pierderi de masă într-un mod neregulat.

Noul studiu arată că evoluția Soarelui ar putea afecta echilibrul planetelor. Pe măsură ce va îmbătrâni, Soarele își va pierde straturile exterioare în mod neuniform, eliberând mai multă materie într-o direcție decât în celelalte. Aceste pierderi îi vor modifica ușor mișcarea, iar efectele cumulate ar putea schimba orbitele planetelor.

Teoria se sprijină pe măsurile realizate de telescopul spațial Gaia, care indică că în sistemele cu stele îndepărtate, apariția unei stele albe pitice este asociată cu o scădere a frecvenței perechilor. Acest fenomen sugerează că steaua primește un impuls în timpul procesului de pierdere a straturilor exterioare. Jim Fuller a estimat că o stea la finalul ciclului său de viață poate suferi aproximativ 10.000 de astfel de împingeri mici, iar efectul acumulat ar putea conferi stelei o v

Ce evidențiază simulările

Cercetătorii au folosit supercomputere pentru a rula sute de simulări care modelează atracția gravitațională dintre planete. În aceste calcule, orbitele planetelor mari încep să se modifice aleator, sporind probabilitatea ca acestea să se intersecteze. În aproximativ 40% dintre experimente, coliziunile orbitale apar deja în faza în care Soarele devine gigantă roșie.

Orbita lui Neptun, în prezent aproape circulare, ar putea evolua într-o elipsă extrem de alungită. Într-una dintre variantele analizei, din 37 din 48 simulări, orbitele planetelor s-au intersectat înainte ca Soarele să finalizeze pierderea masei.

Care este legătura cu Newton?

Rezultatul reîncarcă în atenție ideea lui Isaac Newton, care susținea că atracția gravitațională dintre planete ar putea, pe măsură ce trece timpul, perturba echilibrul Sistemului Solar. Calculul ulterior a arătat că orbitele pot rămâne stabile pentru perioade foarte lungi, însă noul studiu sugerează că bătrânețea Soarelui ar putea accelera destrămarea.

Cercetătorii subliniază că se referă la simulări și nu la o predicție exactă.