Ofițerul KGB Vladimir Kuzicikin le-a oferit celor de la MI6, printre altele, detalii despre planurile Uniunii Sovietice de a invada Iranul în perioada de după Revoluția Islamică din 1979. La schimb, el nu a vrut bani, ci medicamente: în special, orice i-ar fi putut oferi doctorii britanici pentru a-l vindeca de impotență, descrie autorul britanic Ben Macintyre în cartea ce poartă numele de cod al fostului agent dublu, „Redwood”, care, prin trădarea sa, a prevenit izbucnirea unui posibil război mondial.
Nouă luni, Kuzicikin a transferat un volum considerabil de documente clasificate către agentul MI6 cu care menținea legătura, Ian McCredie: informații privind sprijinul acordat de KGB partidului comunist Tudeh din Iran, detalii despre instruirea agenților locali, locațiile în care erau ascunse armamentul și dovezi ale existenței unei rețele militare clandestine în Iran.
În încercarea de a evita detectarea de către serviciile de securitate iraniene, Kuzicikin și McCredie au adoptat diverse tehnici de comunicare clandestină. Transferul informațiilor era esential.
Citește șiOficial american: SUA nu schimbă informații militare pentru Ucraina
În scenariul în care ar fi avut loc invazia efectuată de Uniunea Sovietică în Iran, clericii ar fi fost scoși de la putere, iar aceștia erau preconizați să fie înlocuiți de membri ai partidului Tudeh, care ar fi constituat un guvern marionetă sub controlul URSS.
Sovieticii ar fi putut accesa noi porturi maritime amplasate în ape care nu se îngheață iarna și câmpuri petroliere ce se întindeau până la Golful Persic. Nu există nicio șansă ca Occidentul să accepte această situație, chiar și în condițiile riscului de a declanșa un nou război mondial, scrie The Telegraph.
Fuga din Iran și transmiterea avertismentului regimului de la Teheran privind amenințarea comunistă
Prioritatea lui McCredie era să elimine din Iran pe Kuzicikin, care, motivat de temeri de a fi detectat, devenise paranoid. În plus, o serie de documente secrete a dispărut din ambasada sovietică, iar Kuzicikin credea cu tărie că va fi acuzat.
MI6 a conceput cu promptitudine un plan de evacuare pentru Kuzicikin din Iran, permițându-i să se deplaseze până la frontieră cu Turcia, secretează că este un diplomat britanic.
Kuzicikin a trebuit să pretindă că este „cetățeanul unei țări pe care nu o văzuse niciodată, având un nume pe care abia îl putea pronunța (Michael Road), într-o limbă pe care o vorbea cu un accent puternic și îndeplinind o funcție despre care nu știa absolut nimic”, a scris Macintyre.
Însoțit de emoții intense și confruntându‑se cu dificultăți majore, Kuzicikin a reușit să traverseze frontieră, în mare parte datorită norocului său – paznicii de frontieră se dovediseră la fel de neexperimentați ca și el.
După ce a sosit în Marea Britanie și a fost interogat de MI6 și CIA, Kuzicikin a zburat spre Islamabad pentru a transmite serviciilor de securitate iraniene avertismentul privind amenințarea sovietică.
După acea întâlnire, autoritățile din Teheran au inițiat o campanie de represiune severă asupra activiștilor Tudeh, în rezultatul căreia au murit mii de persoane.
ayatolahului Khomeini a fost scăpat de principalul pericol, fapt ce a întărit o dictatură clericală extremă ce persistă până în zilele noastre.
Motivul psihologic ce a constituit fundamentul deciziei de a-și trăda patria.
În ciuda tendinței sale de a fi sceptic și a dependenței de alcool, Kuzicikin a devenit un agent deosebit de valoros pentru Marea Britanie. Macintyre l-a prezentat ca fiind un om cu „o inimă mare, un spirit sensibil și un suflet de hoinar”, care interpreta balade revoluționare cu o voce profundă, asemeni „ca niște bile de bowling ce se prăbușesc pe podea”.
„Am format o legătură personală”, a povestit McCredie. „Faptul că și-a pus viața în mâinile mele ne-a apropiat foarte mult. Când aveam întâlniri mai lungi, glumeam, împărtășeam experiențe și ne plăceam cu adevărat unul pe celălalt.”
Kuzicikin suferea de o impotență care nu se ridica la nivelul unei probleme minore sau a unui subiect de glumă. Într-o cultură rusă în care masculinitatea era pusă în prim-plan, această afecțiune era considerată „
un blestem inexplicabil, misterios și umilitor
”, a scris Macintyre.
„o povară copleșitoare, dominantă”
și motivul psihologic principal care a stat la baza deciziei sale de a-și trăda țara. Legătura dintre sex și activitățile de spionaj a existat întotdeauna, însă cazul lui Kuzicikin se distinge prin faptul că motivația sa a provenit din incapacitatea de a avea relații sexuale, nu dintr-un comportament excesiv, spre deosebire de alte incidente.
Din păcate pentru el, într-o perioadă în care Viagra nu exista încă, doctorii din Occident nu l-au putut ajuta prea mult. I-au dat pastile de vitamine bogate în fier, sperând într-un efect placebo care, însă, nu s-a produs.
După ce a abandonat armata, Kuzicikin a adoptat numele de Alexander Larkin și și-a orientat cariera spre acupunctură. Destinul a jucat un rol neașteptat, deoarece unul dintre pacienții săi a fost Alec Guinness, renumit actor britanic, recunoscut pentru interpretarea spionului George Smiley în numeroase seriale adaptate din romanele de spionaj ale lui John le Carré.
COMENTARII / 0