Iranul și-a consolidat poziția strategică, relatează New York Times, care citează faptul că Statele Unite și Israelul au considerat un potențial conflict nuclear drept o motivație suficientă pentru un atac preventiv împotriva Iranului. Însă, se pare că Teheranul dispune deja de un avantaj considerabil: configurația sa geografică unică.
Consecințele economice globale au apărut după ce Iranul a decis să-și consolideze controlul asupra transportului naval prin Strâmtoarea Ormuz, acolo unde tranzitează 20% din necesarul mondial de petrol.
Această mutare a generat creșteri de prețuri la carburanți precum benzina și motorina, dar și la îngrășăminte și alte bunuri esențiale.
Nu sunt informații direct citate.
Citește și„O listă de ţinte”. Garry Kasparov a fost avertizat de serviciile lituaniene și americane de securitate că viața sa este în pericol
În consecință, atât Statele Unite, cât și Israelul au fost nevoite să-și reconfigureze strategiile militare, elaborând planuri de intervenție pentru a recâștiga controlul asupra acestei căi navigabile vitale de sub administrarea iraniană.
Confruntările armate dintre Iran și SUA, respectiv Israel, au avut un impact considerabil asupra organigramei iraniene, afectând navele militare de mari dimensiuni și instalațiile de producție de rachete, însă efectele asupra puterii de control a Republicii Islamice asupra strâmtoarei au fost minimale.
În urma unui posibil conflict, Iranul ar putea să-și consolideze poziția printr-o strategie care să-i permită regimului teocratic să mențină o distanță de securitate față de adversarii săi, indiferent de măsurile restrictive impuse programului nuclear al țării.
Închiderea unei anumite căi navigabile strategice va reprezenta prima acțiune pe care Iranul o va întreprinde în cazul unui viitor conflict, după cum afirmă Danny Citrinowicz, fost director al departamentului dedicat Iranului din cadrul agenției de informații militare a Israelului și actualmente membru al Consiliului Atlantic.
„Toată lumea știe acum că, dacă va izbucni un conflict în viitor, închiderea strâmtorii va fi primul lucru din manualul iranian”
, a adăugat el, evidențiind importanța acestei strâmtori în strategiile iraniene.
Totodată, a mai declarat:
„Nu poți învinge geografia”
.
Vineri, pe diverse platforme de socializare, președintele Trump a afirmat că respectiva zonă maritimă, pe care a denumit-o într-o postare anterioară „strâmtoarea Iranului”, permite libera circulație a navelor. O declarație similară a fost făcută și de către ministrul de Externe iranian.
Într-o declarație surprinzătoare, sâmbătă, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran a afirmat că Strâmtoarea Ormuz este în continuare inaccesibilă pentru traficul naval, ceea ce pune în evidență o discordantă între facțiunile militară și civilă din Iran, pe fondul eforturilor de negociere pentru oprirea conflictului.
Capacitățile navale ale Iranului sunt de natură să intimideze vasele comerciale, însă Teheranul dispune de instrumente de control mult mai precise, și anume drone de atac și rachete cu rază de acțiune scurtă. Potrivit estimărilor unor oficiali militari și de informații americani, după numeroase săptămâni de conflict, Iranul păstrează în jur de 40% din arsenalul său de drone de atac și peste 60% din lansatoarele sale de rachete, ceea ce constituie o cantitate considerabilă pentru a putea controla navele care traversează Strâmtoarea Ormuz pe viitor.
Statele Unite se confruntă acum cu o situație delicată în ceea ce privește strâmtoarea Ormuz, care a fost redeschisă la începutul conflictului cu Iran. Campania militară condusă de SUA are ca obiectiv principal reluarea controlului asupra acestei rute strategice. Această poziție vulnerabilă a fost deja remarcată de către adversarii americani, care au sesizat oportunitatea de a o exploata.
Deocamdată, rămâne nedeterminat modul în care se va materializa acordul de armistițiu dintre Washington și Teheran. Însă, un aspect cert este acela că Republica Iran a supus deja unei evaluări capacitățile sale nucleare. Și această evaluare a avut drept obiectiv Strâmtoarea Hormuz, a cărei potențialitate rămâne nelimitată. Această apreciere aparține lui Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate al țării, care a făcut această declarație pe platformele de socializare săptămâna trecută.
După ce Iranul și-a consolidat stăpânirea asupra strâmtorii, o mișcare a fost declanșată de președintele Trump, care a decis să impună o blocadă navală, iar în cursul acestei săptămâni, Marina Militară a Statelor Unite ale Americii a luat măsuri pentru a obliga navele de marfă care traversează această rută maritimă să se îndrepte spre porturile iraniene.
Iranul a ripostat cu o reacție vehementă și cu un ton ironic.
„Strâmtoarea Ormuz nu este o rețea de socializare. Dacă cineva te blochează, nu poți pur și simplu să-l blochezi la rândul tău”
,
a afirmat un cont diplomatic iranian pe platforma X, care a publicat mesaje cu o notă de sarcasm pe durata întregului conflict, ca o reacție la decizia lui Trump.
Strâmtoarea Ormuz a devenit subiectul unor numeros materiale video create cu ajutorul inteligenței artificiale, care îi prezintă pe oficialii americani și israelieni ca personaje Lego.
Consecințele blocadei impuse de americani au fost resimțite puternic.
90% din activitatea economică a Iranului se desfășoară prin comerțul maritim,
care se traduce printr-o valoare de aproximativ 340 de milioane de dolari în fiecare zi,
însă acest volum de activitate a încetat în mare parte să mai existe în ultimele zile.
Regimul de la Teheran percepe o posibilă blocadă drept un act de agresiune și a avertizat cu privire la riposta sa. Însă, până în prezent, Iranul nu a trecut la ofensivă, la fel cum nici Statele Unite nu au întreprins eforturi, pe durata armistițiului actual, pentru a diminua influența Iranului asupra Strâmtoarei Ormuz atunci când conflictul se va încheia în cele din urmă.
În cadrul unui seminar organizat recent de Institutul Orientului Mijlociu, amiralul Kevin Donegan, fost comandant al flotei Marinei SUA pentru regiunea Orientului Mijlociu, a exprimat opinia că ambelor părți ar putea fi interesate să exploreze posibilitatea unor discuții.
„Este posibil ca ambele țări să vadă că există o posibilă oportunitate reală de a purta negocieri”
și, în consecință, ar putea opta pentru a nu escalada situația în acest moment, a adăugat el, fiind acum în afara serviciului activ.
Tehnologia avansată a permis Iranului să utilizeze eficient rachete și drone pentru a amenința traficul maritim atât comercial, cât și militar, după ce anterior a încercat să blocheze Strâmtoarea Ormuz prin înmuierea în timpul războiului cu Irakul din anii 1980.
Acest război cu mine s-a dovedit a fi extrem de periculos, determinând Iranul să se bazeze mai târziu pe tehnologia rachetelor și dronelor.
Capacitatea de producție a armelor Iranului a înregistrat un impact considerabil din cauza războiului purtat de SUA și Israel, însă Iranul dispune în continuare de un număr suficient de rachete, lansatoare și drone de atac unidirecționale. Acestea din urmă sunt capabile să pună în pericol transportul maritim care traversează strâmtoarea.
Capacitățile militare ale Iranului în domeniul dronelor au fost supuse evaluărilor divergente ale serviciilor secrete și militare americane, însă potrivit declarațiilor mai multor oficiali, Republica Islamică deține în jur de 40% din flota sa de drone anterior conflictului.
Aceste vehicule aeriene fără pilot au demonstrat o putere de descurajare considerabilă.
Chiar dacă sunt relativ ușor de doborât de către navele militare americane, în schimb,
petrolierele comerciale au resurse limitate pentru protecție
.
Rezerva de rachete și lansatoare de rachete a Iranului este considerabilă.
La încheierea armistițiului, aproximativ jumătate din lansatoarele de rachete iraniene erau operaționale.
Ulterior, în zilele care au urmat, 100 de sisteme de rachete, anterior ascunse în peșteri și buncăre, au fost desfășurate,
ceea ce a permis Iranului să-și ridice arsenalul de lansatoare la aproximativ 60% din nivelul anterior conflictului.
Procesul de recuperare a capacităților militare iraniene se accelerează prin excavarea rezervelor de rachete, care au fost anterior îngropate în dărâmăturile rezultate în urma atacurilor americane asupra buncărelor și depozitelor sale.
În urma finalizării acestor operațiuni, se estimează că Iranul ar putea restaabili aproximativ 70% din arsenalul său inițial de rachete, conform evaluărilor efectuate de către experții americani.
Se estimează că evaluările exacte ale capacităților militare ale Iranului sunt dificil de realizat. Teheranul posedă o putere militară a cărei evaluare se bazează pe informațiile oferite de serviciile de informații. Aceste evaluări permit observarea puterii militare de care dispune Iranul. Oficialii remarcă faptul că stocurile de arme ale Iranului sunt greu de cuantificat cu exactitate.
Există o concluzie comună în rândul reprezentanților oficiali, și anume că, indiferent de diferențele dintre evaluările cantitative ale arsenalului de rachete al Iranului, această țară dispune de un număr suficient de arme pentru a putea bloca operațiunile de transport maritime în viitor.
În iunie anul trecut, Teheran a optat pentru o abordare diferită atunci când Israelul a inițiat o operațiune militară, la care Statele Unite au participat ulterior, cu scopul de a distruge instalații nucleare puternic fortificate.
Guvernul iranian a decis să nu țină Strâmtoarea Ormuz sub control în acea perioadă.
Abordarea precaută a liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a stat probabil la baza acestei decizii, potrivit declarațiilor lui Citrinowicz, fost oficial israelian. Acesta din urmă a sugerat că
blocarea strâmtorii
ar fi putut avea drept urmare coagularea și mai mult a opoziției internaționale împotriva Iranului, determinând alte state să intre în coaliziunea militară împotriva Republicii Islamice.
În debutul conflictului actual, Ayatollahul Khamenei a devenit ținta unei lovituri decisive, eveniment care a transmis un mesaj clar oficialilor din Iran: obiectivele urmărite de SUA și Israel în acest război depășeau cadrul inițial.
Potrivit lui Citrinowicz, Republica Islamică Iran a perceput conflictul din iunie ca fiind unul purtat de Israel pentru interesele sale strategice proprii.
În esență, acest conflict reprezintă o încercare de schimbare a regimului politic, a adăugat el.
Acesta este un război de schimbare de regim
COMENTARII / 0