Strategia SUA și Israelului împotriva Iranului riscă să aibă efect invers

Strategia de „decapitare” a Israelului a ridicat noi semne de întrebare odată cu decizia de a autoriza armata să elimine orice înalt oficial iranian de pe lista sa de ținte. În cadrul unor discuții private, oficialii israelieni au declarat omologilor lor americani că opoziția iraniană ar fi sever pedepsită în cazul unei revolte. Această afirmație pare să contrazică obiectivele lui Benjamin Netanyahu de a schimba regimul prin eliminarea unor figuri cheie din cadrul aparatului politic și de securitate al Iranului, potrivit The Guardian.

Doar câștigă timp

În ciuda acestui context, experții în Iran și analiștii specializați în această țară, împreună cu unii foști oficiali israelieni, își exprimau îndoielile, chiar înainte de începerea unui conflict la scară largă, cu privire la capacitatea de a răsturna regimul clerical iranian prin intermediul unor astfel de atacuri.

Citește șiDonald Trump refuză propunerea de pace a Iranului: ce a cerut Teheranul

Ali Khamenei, liderul suprem, a fost ucis, la fel ca și șeful serviciilor de securitate, Ali Larijani, și Esmail Khatib, ministrul informațiilor, în urma unor atacuri precise care au avut loc până în prezent.

Reziliența și structura regimului iranian sunt elementele cheie ale problemei, alături de reacțiile regimului și ale populației iraniene la atacuri de acest fel.

Schimbările în dinamică au intervenit după ce Statele Unite și Israelul au inițiat operațiuni militare cu trei săptămâni în urmă. Anterior acestor acțiuni, specialiștii considerau că regimul era într-o perioadă de impas în fața protestelor, iar o schimbare era aproape inevitabilă.
Acum însă, întreaga situație a luat o nouă turnură.

Regimul iranian nu se caracterizează printr-o structură personalizată, potrivit declarațiilor lui Sanam Vakil, expert Chatham House și expert în domeniul Iranului la Chatham House.

„Există straturi instituționale sub fiecare individ și bănuiesc că răspunsul la atacurile de decapitare ar fi pur și simplu [promovarea] din interior – deși acest lucru riscă să aducă în prim-plan persoane necunoscute și netestate. Având în vedere rata de succes a Israelului, vă puteți imagina că există probabil persoane de rang inferior care nu sunt atât de dispuse să avanseze în sistem într-o muncă periculoasă.”

În opinia lui Vakil, abordarea Israelului de eliminare a liderilor nu a dat încă rezultatele scontate.
Vakil consideră că, deocamdată, această strategie doar prelungăște existența regimului.

„În acest moment, pare că aceasta doar câștigă timp, și nu sunt sigură ce încearcă să obțină SUA, dar există riscul ca sistemul să fie reînviat, pentru a revigora un regim care era pe cale să-și piardă puterea, în care cei care au avansat în ierarhie au văzut cum mentorii, șefii și membrii familiilor lor au fost uciși.

Rezultatul acestei strategii nu este crearea de democrați în stil jeffersonian, ci mai degrabă hrănirea unei rezistențe acarnate. Această abordare are drept rezultat o rezistență și mai puternică, după cum a afirmat ea.

Nu este o abordare care produce democrați jeffersonieni, ci luptători de rezistență înverșunați. Ea generează și mai multă rezistență”, a spus ea.

Succesele Israelului în eliminarea liderilor inamici sunt relativ puține, potrivit istoricilor. De fapt, Israelul a reușit să ucidă mai mulți lideri de top din cadrul Hamas și Hezbollah, inclusiv pe șeful spiritual al Hamas, Ahmed Yassin, în 2004, și pe secretarul general al Hezbollah, Hassan Nasrallah. Însă, în ciuda acestor lovituri, campaniile israeliene au avut doar un efect temporar, deoarece ambele grupări au reușit să se reorganizeze ulterior.

Jon B. Alterman, cercetător la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, exprimă rezerve, invocând cazul Hamas, care, potrivit spuselor sale, „în calitate de organizație politică, și-a însușit martirii săi și continuă să lupte”

„ca mișcare politică, și-a absorbit martirii și trăiește pentru a lupta în continuare”

.

Experții consideră că schimbarea strategiei SUA și Israelului de eliminare a liderilor iranieni nu va duce la rezultatele scontate, după cum afirmă un analist într-o declarație recentă.
În opinia acestuia, îmbunătățirea semnificativă a situației actuale prin înlăturarea liderilor nu este probabilă.

„Din păcate, este puțin probabil să se obțină o îmbunătățire semnificativă prin decapitarea conducerii”

, a scris el.
Fiecare scenariu fiind unul unic, există întotdeauna un factor imprevizibil.
În ciuda acestui fapt, istoricul arată că rezultatele eforturilor militare limitate în atingerea obiectivelor politice ambițioase, așa cum Statele Unite își propun, au fost slabe.
Astfel, se poate spune că această abordare

„nu are un bilanț realizări”

în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor politice prin mijloace militare restrânse.

Osama bin Laden a fost invocat ca exemplu de către Alterman pentru a demonstra cum un grup nestatal poate suferi o slăbire considerabilă odată cu eliminarea liderului său, însă el a susținut că demersul israelian de a înlătura un stat de la conducere este unul fără precedent și a adăugat:

„Doar câștigă timp”

.

Afirmația potrivit căreia eliminarea unor lideri din Irak ar fi suficientă pentru a rezolva problema a fost o concepție greșită încă de la început, a declarat el într-un interviu acordat The Guardian.

„Unul dintre miturile răspândite în cadrul guvernului american după 11 septembrie și înainte de invazia Irakului era că trebuia pur și simplu să-i elimini pe cei «doisprezece răi» [din rândul înalților responsabili ai regimului] din Irak”

,
a spus el.
În opinia sa, această abordare nu a fost niciodată corectă și permanează în continuare ca atare.
O preocupare majoră neglijată este aceea că înlăturarea persoanelor cu credibilitate în rândul celor considerați răi duce la lipsa unor influențe capabile să-i oprească pe aceștia.
„Am considerat că era o idee greșită atunci și o consider greșită și acum. O problemă care nu a primit suficientă atenție este că, dacă elimini persoanele care au credibilitate în fața celor răi, nu mai rămâne nimeni cu influență care să-i oprească pe cei răi.”

Se pare că există o percepție eronată cu privire la capacitatea de rezistență a regimului în cauză. Divizarea internă poate fi o consecință posibilă, însă nu există dovezi concrete care să sugereze prezența unor democrați moderați care să aștepte în umbră.

Doar câștigă timp

În opinia lui Alterman, strategia de eliminare a liderilor iranieni va conduce, cel mai probabil, la o instabilitate internă în Iran, ceea ce ar putea determina țara să întreprindă acțiuni violente în afara granițelor sale, inclusiv prin război cibernetic, prin intermediul unor intermediari sau prin acte de terorism.

Destabilizarea unui regim nu conduce neapărat la o revoltă populară cu finalitate pozitivă, situația fiind mult mai complexă decât atât.

Potrivit unei analize recente, publicată luna ianuarie în prestigioasa revistă americană Foreign Affairs, Afshon Ostovar, specialist în chestiuni din Orientul Mijlociu la Naval Postgraduate School, a prognozat că o lovitură de stat, dacă ar avea loc, ar putea izbucni, cu mare probabilitate, din interiorul Gărzii Revoluționare Islamice, forța dominantă din țară. Un astfel de eveniment ar viza, în primul rând, consolidarea structurilor actuale de putere, o perspectivă care păstrează o anumită relevanță și astăzi.

Steven Simon, un expert în securitate de la Dartmouth College și fost membru al Consiliului Național de Securitate al SUA, a afirmat într-un articol publicat pe War on the Rocks că:

„Scenariul care merită mai multă atenție decât primește nu este prăbușirea Iranului, ci persistența Iranului; un Iran rănit, răzbunător și imposibil de controlat prin mijloacele care au câștigat războiul.”

Un anumit grad de anomalie caracterizează întreaga situație, conform spuselor lui Vakil, care a declarat:

„Există și ceva pervers în toată această situație. Ceea ce urmăresc Israelul și SUA, și care mă deranjează atât de mult, este faptul că în acest proces nu există nicio libertate de acțiune, nicio alegere și nicio justiție pentru iranieni.”

Astfel, strategia SUA și Israelului de a-i elimina pe liderii iranieni a stârnit îngrijorarea lui Vakil cu privire la lipsa de dreptate și libertate de acțiune pentru iranieni.

Interogarea privind succesiunea devine o întrebare arzătoare: „Cine urmează?”
În ciuda multiplelor provocări, Israelul a reușit să deconspire și să elimine un număr considerabil de lideri iranieni în ultima perioadă.

Teheranul este vizat de o strategie din partea Israelului și a SUA care vizează eliminarea liderilor iranieni, însă această abordare riscă să aibă efectul opus, consolidând rezistența în loc de a o slăbi.
Această tactică este considerată de unii ca fiind una care „doar câștigă timp”, fără a oferi o soluție pe termen lung.