Studiu de reper: Mamuții lânoși dispariți după vânătoarea femelelor

Mamuții lânoși reprezentau una dintre țintele preferate de vânătoare pentru oamenii din Epoca Glaciară din Eurasia și America de Nord, din numeroase motive. Un singur animal putea furniza o cantitate uriașă de carne și grăsime. Blana sa putea fi folosită pentru confecționarea hainelor. Oasele și colții puteau fi modelați în unelte, arme și obiecte de artă. Iar cele mai mari oase puteau servi drept material de construcție pentru adăposturi sau alte structuri, scrie Reuters.

11 situri din Polonia, Austria, Cehia, Germania și Rusia au furnizat date genetice care, conform cercetărilor recente, arată că acești oameni preistorici au exercitat un control riguros asupra tipului de mamut pe care îl vânau. Prin analizarea osurilor colectate la aceste locații, experții au constatat că vânătoarea lor era concentrată în principal asupra femelelor de mamut.

Din studiile realizate asupra oaselor mamuților găsite în siturile de acumulare asociate cu vânătoarea umană, se observă că 70% sunt femele, iar restul de 30% sunt masculi. În schimb, oasele de mamut recuperate din situri nelegate de prezența oamenilor arată că 66% provin de la masculi, iar 34% provin de la femele.

Citește șiAlertă de securitate la o bază militară britanică folosită de SUA și NATO. Doi cetățeni letoni au fost arestați

Studiile realizate de cercetători s-au bazat pe analiza ADN-ului antic obținut de la 521 de mamuți, care au existat în ultimele 50.000 de ani în Eurasia și America de Nord. În eșantion s-au înscris 100 de exemplare provenind din 10 situri de acumulare de oase din Europa Centrală și Est, plus un sit din Siberia, iar restul de 421 de mamuți au fost recuperați din contexte naturale.

De ce oamenii preistorici au ales să vâneze în principal femelele mamutului?

„Este o întrebare excelentă și una pe care încă o investigăm activ”, a declarat Hannah Moots, cercetătoare postdoctorală la Centrul pentru Paleogenetică înființat în parteneriat de Universitatea din Stockholm și Muzeul Suedez de Istorie Naturală. Moots este autoarea principală a studiului publicat în revista Current Biology.

„O posibilitate este că, dacă mamuții lânoși trăiau în turme conduse de femele, asemenea elefanților moderni, aceste grupuri se deplasau prin peisaj în moduri mai previzibile și sezoniere. În prezent, turmele de femele de elefanți au teritorii relativ stabile și modele constante de deplasare, în timp ce masculii adulți sunt mai solitari și cutreieră pe distanțe mult mai mari. Această predictibilitate ar fi putut face ca turmele conduse de femele să fie mai ușor de localizat în mod repetat de către oamenii din Epoca Glaciară”, a explicat Moots.

Cel mai probabil, turmele erau organizate în stil matriarhal, fiind alcătuite din femele adulte și pui de ambele sexe.

„Se poate specula, de asemenea, că era mai ușor să încercuiești o turmă care avea pui, deoarece femelele ar fi fost reticente să îi abandoneze și să fugă”, a spus și Love Dalén, genetician la Centrul pentru Paleogenetică și coautor principal al studiului.

Dalén a menționat că femelele mamutului erau, în general, mai mici decât masculii și, probabil, mai ușor de eliminate. Un mascul adult putea cânta până la aproximativ 6 tone și ajungea la o înălțime de circa 3,4 metri la greabăn, în contrast cu aproximativ 4 tone și 2,9 metri la o femele adultă.

mamuți populau anumite zone, iar locuitorii acestor regiuni erau nomazi vânători-culegători. Aceștia colectau vegetație comestibilă și prindeau diferite mamifere din Epoca Glaciară, printre care rinoceri lânoși, caribu, bizoni, cerbi și alte specii. În unele dintre oasele de mamut găsite la siturile de acumulare, se observau vârfuri de proiectile înfipte în interiorul acestora.

Metode de capturare ale vânătorilor-culegători în contextul vânătorii.

Relieful în sine ar fi putut fi exploatat de către vânători pentru a-i conduce pe mamuți către capcane sau către pericole naturale, cum ar fi stânci abrupte și zone mlăștinoase.

„Cred că oamenii preistorici vânau probabil mamuții folosindu-se de teren în avantajul lor. De exemplu, îmi pot imagina că exploatau elemente ale peisajului, cum ar fi noroiul sau mlaștinile, pentru a imobiliza animalele înainte de a le ataca cu sulițe, lănci de aruncat sau săgeți”, a declarat David Díez-del-Molino, genetician la Centrul pentru Paleogenetică și coautor principal al studiului.

Cel mai extins sit de vânătoare de mamuți din cadrul studiului este denumit Kraków Spadzista și se localizează în sudul Poloniei; se estimează că a fost activ acum între 25.000–30.000 de ani. În acest sit se găsesc resturi ale peste 100 de mamuți, unelte de piatră și dovezi că animalele au fost tranșate de către om.

În ce moment s-au disparut mamuții lânoși?

Mamuții au dispărut de pe continentul nord-american și din Eurasia în urmă cu aproximativ 10.000–12.000 de ani, la sfârșitul Epocii Glaciare, când clima s-a încălzit rapid, iar pajiștile deschise, unde mamuții își găseau hrana, au fost înlocuite de păduri și tundră umedă. Rolul oamenilor în dispariția lor rămâne un subiect de dezbateri academice.

Ultimii mamuți au trăit pe Insula Wrangel, un teritoriu izolat în apropiere de coastele Siberiei, până când au dispărut definitiv cu aproximativ 4.000 de ani în urmă. Conform unor noi studii, deși populația era mică și consanguinitatea ridicată, numărul de indivizi a rămas constant chiar și înainte de dispariție.

Insula Wrangel a fost locul în care cercetătorii din noul studiu au identificat un mamut cu o anomalie genetică denumită „mozaicism X0/XX”. Această condiție presupune o combinație de cromozomi sexuali care îl face să nu fie biologic femelă și nici mascul. În cazul oamenilor, acea afecțiune este cunoscută ca sindrom Turner.

„Nu este clar dacă acest mozaicism X0/XX are vreo legătură cu dimensiunea redusă a populației de pe Insula Wrangel sau dacă reprezintă pur și simplu un eveniment de dezvoltare care s-ar fi putut produce în orice populație de mamuți”, a admis Moots.