Conflictul dintre SUA, Israel și Iran a intrat într-o perioadă de trei săptămâni de la debutul ostilităților, caracterizată printr-o stare de incertitudine și schimbări neașteptate, după cum remarcă BBC.
În acest context, declarațiile publice ale lui Donald Trump par să fie adesea în contradicție flagrantă cu situația reală de pe teren.
–
Nu există nicio declarație directă care să necesite reproducere exactă.
Citește șiExpulzarea a doi delegați iranieni la ONU din Statele Unite
SUA se află într-un context de diminuare a intensității conflictului, potrivit declarațiilor celui mai înalt oficial american, care a afirmat că războiul este „în mare parte încheiat”.
Cu toate acestea, o nouă desfășurare de forțe terestre americane are loc în regiune, printre care și o unitate expediționară a Marinei SUA.
Deși conflictul „se află pe punctul de a se încheia”, acțiunile militare, incluzând bombardamente și atacuri cu rachete lansate de SUA și Israel împotriva obiectivelor iraniene, persistă.
O operațiune militară care vizează controlul Strâmtorii Ormuz, o zonă strategică prin care circulă 20% din exporturile globale de petrol, poate fi considerată o manevră relativ simplă din punct de vedere militar.
În prezent însă, numai navele care au primit aprobarea din partea Iranului au voie să traverseze aceste ape.
Forțele armate iraniene par să fi intrat într-o perioadă de inactivitate, însă dronele și rachetele lansate de acestea continuă să atingă diverse obiective din regiune.
Printre aceste obiective se numără și baza militară comună a SUA și Marea Britanie situată în Diego Garcia.
La sfârșitul săptămânii trecute, fostul președinte al Statelor Unite, în prezent al 47-lea președinte american, a lansat o avertizare privind o posibilă escaladare a situației, într-o declarație postată pe platforma Truth Social, sâmbătă seara.
El a precizat că, în cazul în care Iranul nu va permite deschiderea completă și nestingherită a Strâmtoarea Ormuz în următoarele 48 de ore, fără să impună vreo restricție, forțele armate ale SUA vor lua măsuri și vor începe să atace centralele electrice iraniene, prima țintă fiind cea mai mare dintre acestea.
În ajun, el recurgea la platforma sa de socializare pentru a divulga o enumerare a țintelor militare americane în conflictul împotriva Iranului, pe care le considera a fi pe punctul de a fi atinse de SUA, după cum afirma că Statele Unite ale Americii erau „foarte aproape” de realizarea lor.
Iranul și-a văzut obiectivele clarificate de către administrația americană, de la declanșarea conflictului, acestea fiind prezentate într-o manieră mai detaliată decât până acum.
La aceste obiective sunt vizate diminuarea sau chiar distrugerea capacităților militare iraniene, inclusiv infrastructura sa de apărare și programul de arme nucleare, alături de asigurarea securității alíaților SUA în regiunea respectivă.
Strâmtoarea Ormuz nu constituie un obiectiv de securitate pentru SUA, potrivit declarațiilor lui Trump, care consideră că această responsabilitate ar trebui să revină altor țări mai puternic dependente de importurile de petrol din Golf. Președintele american a reiterat în mai multe rânduri faptul că SUA sunt un exportator net de energie și nu au nevoie de petrol din Orientul Mijlociu.
nu e suficient. aici e rescrierea corecta:
Strâmtoarea Ormuz nu reprezintă o țintă de securitate pentru Statele Unite, după cum afirmă Trump, care consideră că această sarcină ar trebui să fie îndeplinită de alte națiuni mai puternic dependente de importurile de petrol din regiunea Golfului. Administrația americană a accentuat în mai multe rânduri poziția sa de exportator net de energie și a susținut că nu este dependentă de resursele de petrol din Orientul Mijlociu, însă această perspectivă trece cu vederea caracterul global al pieței de combustibili fosili, unde modificările prețurilor au repercusiuni directe asupra costurilor la benzinării în SUA.
Schimbarea de regim în Iran nu a fost invocată nici măcar în ultima postare a lui Trump pe platforma Truth Social.
Trump a abandonat retorica din primele zile de război, care includea aprobarea viitorului lider al țării și „capitularea necondiționată”.
Acum, discursul său se axează pe alte aspecte, fără a menționa aceste teme.
În scenariul actual al obiectivelor americane, se preconizează că SUA ar putea finaliza operațiunea fără a destabiliza regimul antiamerican existent în Iran, astfel încât exporturile de petrol ale națiunii să continue nestingherite și capacitatea sa de a influența Strâmtoarea Ormuz să rămână nealterată.
În cazul în care scenariul respectiv se dovedește a fi neconvingător pentru un conflict pe care președintele și colaboratorii săi apropiați l-au descris ca fiind declanșat odată cu Revoluția din Iran din 1979 și pe care ei intenționează să-l finalizeze, o alternativă viabilă presupune intervenția forțelor terestre americane care se află actualmente în tranzit spre zona Orientului Mijlociu.
La aproximativ șapte zile în urmă, presa din SUA a informat despre deplasarea unei unități expediționare a trupelor marine, alcătuite din aproximativ 2.500 de militari și însoțiți de nave și aeronave auxiliare, din Japonia către regiunea Orientului Mijlociu, unde urmează să sosească în perioada următoare.
În același timp, o altă forță navală similară ca mărime a părăsit recent baza militară din California, iar sosirea sa în regiune este preconizată pentru la mijlocul lunii aprilie.
Strategia militară americană pare să se concentreze asupra Insulei Kharg, un teritoriu de 3 km² care reprezintă principalul punct de export al petrolului iranian.
Ocuparea acestei insule de către SUA ar putea duce la întreruperea fluxului de petrol din țară, ceea ce ar priva Iranul de resursele financiare vitale și l-ar obliga să accepte condiții mai dure pentru a negocia oprirea conflictului.
În urma unei astfel de mișcări, Teheranul ar fi forțat să facă concesii mai mari pentru a restabili pacea.
Afirmațiile președintelui american au generat incertitudine vineri, după ce a negat trimiterea de trupe terestre în Iran, declarând în același timp:
„Dacă aș face-o, cu siguranță nu v-aș spune”
.
Această poziție a ridicat întrebări privind gradul de transparență pe care Trump este dispus să-l ofere.
În esență, se pare că strategia sa nu include comunicarea transparentă a planurilor militare.
Reacții puternice au fost exprimate de către presa de stat iraniană, după ce a devenit cunoscută posibilitatea unei acțiuni în acest sens, sâmbătă.
În urma unei posibile agresiuni asupra Insulei Kharg, Iranul ar putea răspunde prin crearea unui climat de „instabilitate” în Marea Roșie, o zonă strategică pentru traficul maritim la nivel global.
O astfel de situație ar putea conduce, de asemenea, la distrugerea infrastructurii energetice pe întreg teritoriul regiunii.
O posibilă creștere a tensiunilor dintre SUA și Iran ar putea avea consecințe nefaste, potrivit avertismentului lansat de Teheran, care subliniază riscurile la care sunt expuse forțele militare americane în cazul unei escaladări a conflictului, SUA fiind susceptibile la represalii iraniene.
În urmă cu câteva zile, presa din SUA a dezvăluit că guvernul condus de Trump urmează să ceară 200 de miliarde de dolari Congresului pentru finanțarea de urgență a operațiunii militare în desfășurare din Iran. Această intenție demonstrează că, în loc de a diminua eforturile, Casa Albă se pregătește pentru un conflict prelungit și costisitor.
Inițial, Congresul a răspuns cu prudență, la fel ca și unii aliați republicani ai lui Trump în cadrul acestuia.
Afirmații concrete au fost făcute de către Chip Roy, un congresman republican din Texas.
El a menționat:
„Vorbim despre trupe pe teren. Vorbim despre acest tip de operațiune de lungă durată”
.
În continuare, Chip Roy a adăugat că sunt necesare explicații suplimentare și detalii privind finanțarea și obiectivele acestei acțiuni, declarând:
„Au de oferit mult mai multe informații și de dat mult mai multe explicații cu privire la modul în care vom finanța acest demers și care este misiunea de îndeplinit.”
Realitatea unui conflict armat este adesea estompată de o aşa-numită „ceaţă a războiului”, fenomen care nu numai că împiedică o percepţie clară a situaţiei de către planificatorii militari, ci influenţează în acelaşi timp atât modul în care politicienii evaluează situaţia, cât şi percepţia publicului în legătură cu evenimentele.
Traiectoria conflictului cu Iranul pare să fi ajuns într-un punct de inflexiune crucial. Însă, drumul pe care va merge de acum înainte este învăluit în incertitudine.
Deocamdată, nicio evoluție clară nu se întrevede.
Administrația Trump se pregătește pentru posibile discuții cu Iranul, potrivit unui oficial care a dorit să rămână anonim.
Această echipă lucrează la o strategie care să implice șase angajamente pe care Teheranul ar trebui să le respecte, a declarat sursa.
SUA au în vedere ca Iran să-și asume aceste șase angajamente în cadrul viitoarelor negocieri.
O reflectare a propriei noastre acțiuni este modul în care un jurnal de război din cercul de putere relatează evenimentele, prin mărturiile fiului președintelui iranian.
Acest jurnal oferă o perspectivă unică asupra situației actuale din Iran, prin cuvintele fiului președintelui iranian.
COMENTARII / 0