Statele Unite ale Americii se confruntă cu o problemă de aprovizionare cu armament în urma unui armistițiu temporar cu Iranul. Într-un mod surprinzător, rapoarte multiple sugerează că forțele armate ale SUA au epuizat anumite rezerve de arme. Întrebarea care se pune este cum este posibil ca armata americană să se confrunte cu o astfel de situație într-un conflict cu o țară relativ izolată, care alocă mai puțin de 1% din bugetul anual de aproape 1 trilion de dolari al SUA pentru apărare.
O evaluare detaliată a rezervelor de armament ale Statelor Unite dezvăluie provocările pe care americanii le vor înfrunta în conflictele viitoare și oferă perspective asupra experiențelor care ar putea fi acumulate de națiuni precum Rusia și China din desfășurarea operațiunilor militare din Iran, conform unei analize publicate în The Conversation.
Analiza a fost publicată The Conversation.
Citește șiPrezență navală neobișnuit de mare a SUA: al treilea portavion trimis în Orientul Mijlociu, în contextul războiului cu Iranul
Operațiunea „Epic Fury” a implicat utilizarea intensivă de către armata americană a unui volum semnificativ de arme și mijloace militare într-un interval de timp extrem de scurt.
Potrivit analiștilor militari, rezervele de rachete Tomahawk, proiectile sol-sol și rachete interceptoare care echipează sistemele de apărare antiaeriană ale Statelor Unite sunt într-o stare de puțină aproape de epuizare.
La mai puțin de două luni de la începerea conflictului, 850 de rachete Tomahawk au fost deja lansate de Statele Unite, un număr considerabil de proiectile cu o capacitate de a străbate distanțe de până la 2.400 de kilometri, fiind lansate atât de pe uscat cât și din mare.
57 de rachete Tomahawk au fost finanțate de SUA anul trecut, însă doar 22 dintre acestea au fost livrate. Reconstruirea arsenalului de rachete al Americii a necesitat o perioadă de mai mulți ani.
De-a lungul ultimilor decenii, și anume din perioada anilor ‘80, Statele Unite au fabricat în jur de 9.000 de rachete Tomahawk. O proporție de peste 30% din rezervele actuale ale acestor rachete a fost deja utilizată în cadrul operațiunilor militare desfășurate împotriva Iranului.
Statele Unite ale Americii au epuizat între jumătate și trei sferturi din rezervele sale de sisteme de interceptare THAAD în conflictul desfășurat împotriva Iranului.
În cazul unei reluări a conflictului, SUA s-ar confrunta cu o problemă majoră privind ritmul de utilizare a doar două tipuri de rachete sol-sol în fața unei posibile escaladări a ostilităților cu Iranul, similară ca intensitate cu perioada de dinainte de armistițiu.
Armamentul respectiv posedă o capacitate de proiectare la o distanță cuprinsă între 320 și 400 de kilometri.
Acestea sunt rachete special concepute pentru a atinge cu exactitate obiective militare strategice, precum sisteme de protecție antiaeriană sau efective trupe ostile.
Sistemele de apărare utilizează rachete interceptoare pentru protecția infrastructurii, a bazelor militare și a trupelor staționate în regiuni strategice.
Opt sisteme THAAD sunt disponibile în prezent pentru apărarea teritoriilor americane.
Din cauza limitărilor în ceea ce privește rezervele de muniție, armata SUA a recurs la transferul de rachete din Coreea de Sud pentru alimentarea sistemelor desfășurate în Orientul Mijlociu.
Destruirea rachetelor inamice este realizată de sistemele THAAD prin lansarea unor rachete care nu au încărcătură explozivă, ci se bazează exclusiv pe energia cinetică pentru a le neutraliza.
50% până la 80% din totalitatea stocului de interceptoare THAAD a fost utilizată de SUA în conflictul cu Iranul, după cum relevă analizele Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale.
Accelerarea utilizării acestor resurse a impus Statele Unite să transporte rachete de urgență din diverse părți ale globului, până la momentul la care forțele armate vor putea beneficia de noi alocări financiare și de noi parteneri pentru fabricarea suplimentară de rachete.
Procesul de producere și livrare a rachetelor este unul de durată, necesitând o perioadă de 18 până la 24 de luni pentru a fi finalizat, deoarece anumite componente trebuie fabricate înainte de asamblarea produsului final.
Statele Unite dispun de câteva soluții alternative la sistemele respective, printre care se numără dronele LUCAS, sisteme de luptă fără pilot la bord, ieftine, inspirate din designul dronelor iraniene Shahed, dar care sunt mai puțin eficiente și sporesc riscul pentru navele, efectivele militare și populația civilă din regiune.
Statele Unite se confruntă cu o problemă de epuizare a stocurilor de armament, care are repercusiuni asupra regiunilor europene și asiatice.
Exporturile de arme la nivel global au o pondere semnificativă din partea Statele Unite, care reprezintă cel mai mare furnizor de arme la nivel internațional.
Faptul că această țară are probleme cu propriul stoc de armament poate fi atribuit și rolului său dominant în acest domeniu, fiind responsabile pentru 43% din totalul exporturilor mondiale de arme.
În urma acordării de sisteme de apărare antiaeriană, rachete și tancuri Ucrainei, Statele Unite s-au confruntat cu o întârziere a livrărilor de rachete Stinger și obuziere Paladin către Taiwan. Această situație a apărut deoarece SUA au furnizat Ucrainei echipament militar pentru războiul contra Rusiei. În același timp, SUA au trimis arme în Taiwan încă din anii ‘50 cu scopul de a preveni o posibilă invazie a Chinei.
Statele Unite au înregistrat o scădere semnificativă a rezervelor de armament după o perioadă de sistare a livrărilor de echipamente militare către Ucraina, care a fost reluată ulterior de administrația Trump în luna iulie 2025.
Faptul că țările europene au achiziționat și ele echipamente militare din SUA pentru a le furniza Ucrainei a exercitat o presiune suplimentară asupra acestor rezerve deja diminuate.
În același timp, operațiunile militare din Gaza și Liban desfășurate de Israel au contribuit și ele la accentuarea lipsei de armament în Statelor Unite.
Consecințele unei posibile epuizări a arsenalului american sunt resimțite indiferent dacă Statele Unite ale Americii se confruntă cu o scădere a stocurilor proprii de arme sau dacă reducerea este cauzată de exporturile de armament către alte națiuni.
Faptul că SUA ar putea rămâne fără arme pune probleme de securitate pentru regiunile Europei și Asiei, unde protecția țărilor aliate depinde în mare măsură de importurile de armament din America.
Schimbări strategice au avut loc la Washington de la sfârșitul anilor ‘90, când armata era pregătită să înfrunte conflicte în două regiuni simultan. Ulterior, Statele Unite au optat pentru o abordare axată pe un singur teatru de operațiuni, renunțând la capacitatea de a purta războaie în două regiuni diferite în același timp, cu accent pe confruntarea cu un singur adversar.
Conflictul din Iran a scos la iveală vulnerabilitățile puterii militare a Statelor Unite, permițând competitorilor precum China și Rusia să tragă învățăminte esențiale din această situație, în defavoarea intereselor americane.
COMENTARII / 0