Activitatea hibridă tot mai intensă a Rusiei în Svalbard stârnește temeri că Moscova ar putea provoca un incident care să pună la încercare clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO, scrie Politico.
Temerile legate de posibilitatea ca Moscova să exploateze arhipelagul arctic întins – o zonă norvegiană cu un statut juridic neobișnuit – pentru a testa capacitățile militare ale NATO, se intensifică, pe măsură ce crește inc
Aliații suspectează Rusia că sondează cablurile submarine cruciale din apele din largul Svalbardului și că organizează evenimente de tip militar care testează limitele regulilor care guvernează prezența sa în această zonă. Pe măsură ce Rusia intensifică atacurile hibride în toată Europa, Oslo se grăbește să-și consolideze capacitățile navale și de supraveghere pentru a-și proteja flancul nordic, în timp ce autoritățile locale din Svalbard investesc în infrastructura critică – și au chiar un plan de evacuare pus la punct.
Citește șiRomânia a obținut trei medalii de aur și două de argint la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2026
„Există mai multă tensiune în Arctica și în nord, iar, desigur, și Svalbard face parte din acest context”, a declarat ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, pentru Politico. „Știm că Rusia… folosește numeroase metode pentru a încerca să provoace sau să găsească modalități de a lansa amenințări hibride.”
În ciuda statutului său de teritoriu norvegian, insula principală a arhipelagului, Spitsbergen, găzduiește un oraș rus.Timp de decenii, Moscova și Oslo au reușit în mare măsură să împiedice escaladarea tensiunilor – însă acest echilibru delicat este acum supus unei presiuni din ce în ce mai mari. Țările occidentale sunt din ce în ce mai îngrijorate de atacurile hibride rusești din Europa și avertizează că Moscova ar putea încerca o incursiune limitată împotriva unui stat membru al NATO până la sfârșitul deceniului.
„Conducerea rusă este extrem de imprevizibilă și din ce în ce mai predispusă la riscuri”, a afirmat Kari Aga Myklebost, profesor de istorie rusă și expert în Svalbard la Universitatea Arctică din Norvegia. „Nu aș exclude niciun scenariu când vine vorba de voința Kremlinului de a se confrunta cu NATO.”
Regiunea nordică îndepărtată și nivel de tensiune crescut
De-a lungul mai multor decenii, Svalbard a reprezentat simbolul suprem al Norvegiei,
„Nordul îndepărtat, tensiune scăzută”
, fiind fundamentul eforturilor de a consolida colaborarea dintre statele arctice, Rusia inclusă.
Dincolo de izolarea sa – situat la peste 900 de kilometri de Norvegia continentală – și de temperaturile glaciale, acest lucru se datora statutului unic al arhipelagului. În temeiul unui tratat internațional din 1920, țările au recunoscut suveranitatea Oslo asupra insulelor și, în schimb, au obținut drepturi de exploatare a resurselor – sovieticii cumpărând orașul Barentsburg pentru a exploata zăcămintele locale de cărbune la scurt timp după aceea.
Tratatul interzicea, de asemenea, oricărei națiuni să utilizeze Svalbard în „scopuri militare”, inclusiv pentru construirea de baze navale și fortificații, însă Norvegia vizitează arhipelagul cu nave ale pazei de coastă și nave militare.
Spitsbergen a fost singura insulă cu locuitori în timpul apogeului Războiului Rece, unde 2.400 de cetățeni sovietici se stabiliseră, constituind aproximativ 70% din totalul populației.
Moscova nu are motive să încalce tratatul, deoarece acest lucru s-ar putea întoarce împotriva propriilor sale interese. Având în vedere că Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei – unde se află două treimi din submarinele sale nucleare de ripostă – se află la aproximativ 1.000 de kilometri distanță, „Rusia a fost prudentă pentru a evita orice fel de escaladare”, a spus Myklebost.
Astfel, insula dobândește o relevanță strategică și pentru NATO.
„Într-un conflict militar… acesta este locul prin care submarinele rusești ar putea pătrunde în Atlanticul de Nord, s-ar putea ascunde la adâncimi mai mari și ar putea reprezenta o amenințare pentru NATO și SUA”, a susținut ea.
În ciuda altor factori, tensiunile s-au intensificat ca urmare a invaziei pe scară largă a Ucrainei realizată de Rusia.
Din 2022, autoritățile locale din Rusia au fost subiectul criticilor pentru că au găzduit o organizație de tineret cu legătură indirectă la marină, au anunțat exerciții cu rachete în apropiere și au organizat parade anuale marcate prin insignițe militare, inclusiv un zbor cu elicopterul la un moment dat.
În plus, Moscova a pornit în 2024 la organizarea de călătorii directe cu barca din Rusia, iar anul precedent a creat o filială a Societății Geografice Ruse, sub conducerea fostului ministru al Apărării, Serghei Șoigu.
„Le numim provocări din zona gri”, a spus Myklebost. „Este o modalitate foarte eficientă din punct de vedere al costurilor de a-și afirma prezența Rusiei și… de a contesta jurisdicția Norvegiei.”
Serviciile de informații norvegiene, în anul acesta, au semnalat că Kremlinul
„își propune să extindă aria de acțiune a Rusiei în Svalbard”
.
În această perioadă de primăvară, forțele din Regatul Unit, Statele Unite și Norvegia au captat nave rusești ce desfășurau teste cu o armă clandestină pentru ruperea cablurilor submarine în apropiere de coastă Svalbardului.
În ciuda faptului că rezervele de cărbune din Barentsburg se reduc, Moscova nu renunță la oraș. Înregistrându‑se în contabilitatea sa, autoritățile ruse au alocat companiei de stat Trust Arktikugol, responsabilă de gestionarea Barentsburg, fonduri federale de aproximativ 1,89 miliarde de ruble (echivalentul a 20 de milioane de euro) pentru anul 2025.
Ambasadorul Rusiei în Norvegia, Nikolai Korchunov, a declarat pentru Politico că dorește să vadă o „transformare a activităților economice” de la cărbune la servicii în Barentsburg și a afirmat că Arktikugol investește în întreținerea orașului.
În Barentsburg, numeroase clădiri sovietice sunt ornamentate cu macarale și schele; acestea se află răspândite pe un deal abrupt, orientate spre ghețarul Vøringen, acoperit de zăpadă, ceea ce indică interesul persistent al Rusiei.
Însă „nu punem la îndoială suveranitatea Norvegiei”, a insistat Korchunov. „Subliniem necesitatea și importanța respectării integrale a Tratatului de la Svalbard”, a spus el, acuzând Oslo că contribuie la o „tendință negativă către militarizarea de către NATO a întregii regiuni baltico-arctice”.
Pe suprafața de gheață subțire
Viceamiralul Rune Andersen, șef al Statului Major Interarme al Norvegiei, a spus că principalul său obiectiv este
„găsirea acelui echilibru între descurajare și menținerea stabilității”
în Svalbard, și de asemenea să asigure
„calmului și a stăpânirii de sine”
în fața amenințărilor hibride.
Însă, având în vedere „riscurile” de escaladare, armata investește în consolidarea capacităților sale de supraveghere, a spus el, inclusiv prin lansarea a trei noi sateliți de cartografiere maritimă anul viitor – alături de „o reînnoire a marinei și a pazei de coastă … pentru a asigura o prezență continuă” în zonă.
În încercarea de a-și întări flancul nordic, Norvegia a achiziționat cinci fregate antisubmarin de tip 26 din Regatul Unit și șase submarine de tip 212CD din Germania. De asemenea, capitala Oslo își consolidează legăturile militare cu partenerii săi, printre care Londra și Berlin, și a organizat în această lună exerciții comune în apropiere de insula Jan Mayen, situată în nordul Norvegiei.
NATO este din ce în ce mai activ în apele noastre, a spus ministrul Sandvik. În plus, apărarea arhipelagului Svalbard este inclusă în planurile de securitate ale alianței, a adăugat el.
„sunt din ce în ce mai des prezente în apele noastre”
În sfera locală, planul urmărește să păstreze tensiunile sub control. Viceguvernatoarea Svalbardului, Katharina Rise, a menționat că biroul său se întâlnește cu consulatul local al Rusiei de 4 ori pe an.
„Avem un dialog bun și constructiv”
a adăugat ea.
„Este responsabilitatea noastră să asigurăm stabilitatea și… menținerea tensiunilor la un nivel scăzut aici.”
Terje Aunevik, primarul orașului Longyearbyen, principalul oraș norvegian situat pe Spitsbergen, a afirmat că autoritățile dispun de planuri gata de implementare pentru evacuarea rapidă a comunității în cazul în care tensiunile se intensifică.
Longyearbyen dispune de doar două cabluri subacvatice de internet, un aeroport, un rezervor de apă și o centrală electrică pe motorină, toate acestea fiind dependente de importuri. Aunevik a declarat că în prezent se desfășoară investiții majore, printre care se numără construirea a două noi rezervoare de apă până în jurul anului 2029.
„Suntem destul de vulnerabili din această perspectivă”
Barentsburg nu se remarcă ca un pericol major când se privește de aproape. Număr redus de rezidenți se îndreaptă spre afara celor câteva zeci de clădiri în stare de degradare. Din centrala veche pe cărbune se ridică un nor de fum, iar un steag sovietic, singuratic, cu secera și ciocanul, flutură în vânt. Orașul se prezintă ca o relicvă abandonată a unei epoci încheiate.
Arild Moe, profesor de cercetare și specialist în Rusia la think tank-ul Institutului Fridtjof Nansen, a declarat că o porțiune din activitatea hibridă recentă provine din eforturi locale menite să atragă atenția Moscovei.
„Ei mizează pe sentimentele naționaliste… pentru a obține prioritate și finanțare.”
Însă imprevizibilitatea lui Putin și ezitările repetate ale lui Trump în privința NATO rămân factori imprevizibili.
În contextul creșterii sabotajelor, atacurilor cibernetice și încălcărilor spațiului aerian în întreaga Europă, se intensifică temerile că Putin ar putea amplifica și mai mult conflictul, conform a doi NATO diplomats, care au primit anonimatul pentru a se exprima deschis.
În Spitsbergen, se resimte o stare de neliniște. În Barentsburg, o chelneriță provenind din Sankt Petersburg a declarat:
„nu vorbim despre subiecte [politice]”
, cerând ca numele să rămână neidentificat, însă a subliniat că locuitorii se îngrijorează de posibilitatea unui conflict între NATO și Rusia.
„Desigur că asta ne îngrijorează”
a adăugat ea.
„Există, desigur, aceste discuții constante despre faptul că guvernul rus ar vrea să provoace un stat membru al NATO, iar Svalbard este locul în care ar face-o”, a spus Jonatan Svensson, un ghid de expediție care locuiește în Longyearbyen de cinci ani.
NATO ar fi trebuit să ia în calcul patrule aeriene peste Svalbard, să redirecționeze aeronavele defensive către nordul Norvegiei continentale și să desfășoare exerciții comune în apropiere, au declarat doi diplomați NATO, subliniind că acțiunile trebuie să fie aprobate de Oslo și să fie în concordanță cu Tratatul de la Svalbard.
Până în prezent, NATO nu dispune de planuri publice pentru a întări prezența sa navală sau aeriană în apropierea insulelor. Totuși, există temeri că poziția alianței, în forma sa actuală, nu va fi suficientă pentru a descuraja Moscova.
În teorie, ar fi „foarte ușor” pentru Rusia să ocupe Svalbard, a afirmat Ståle Ulriksen, lector la Academia Navală Regală Norvegiană, dacă ar transporta cu avionul forțe speciale din nordul Rusiei și ar prelua controlul asupra aeroportului. Cu toate acestea, el a susținut că un astfel de scenariu este puțin probabil.
Cu toate acestea, Moscova nu ar fi nevoită să inițieze o ocupație extinsă. Conform analistei Myklebost, Rusia ar putea crea o criză de urgență ce să afecteze populația locală și să mobilizeze forțe de intervenție în criză, o acțiune care probabil nu ar activa în mod evident clauza de apărare reciprocă a articolului 5 NATO.
„Cel mai pesimist scenariu este o situație în care Moscova vede o oportunitate de a testa coeziunea NATO”, a spus ea. „Poate că Norvegia va striga după ajutor din partea aliaților, iar atunci îl vei auzi pe Donald Trump spunând: «Nu — nu riscăm acordurile noastre avantajoase cu Rusia pentru această insulă minusculă.»”
COMENTARII / 0