Telescopul James Webb a descoperit cea mai veche pereche de quasari din univers, un fenomen care contrazice teoriile actuale ale astronomiei

Prin intermediul Telescopului Spațial James Webb (JWST) și al telescopului Gemini North de pe Pământ, o echipă internațională de astronomi a descoperit cea mai veche...

Prin intermediul Telescopului Spațial James Webb (JWST) și al telescopului Gemini North de pe Pământ, o echipă internațională de astronomi a descoperit cea mai veche pereche de quasari, extrem de compacte și luminoase, alimentate de găuri negre supermasive – cea mai veche observație de acest tip, potrivit space.com.

În data de 10 noiembrie, marți, articolul a fost publicat în revista științifică The Astrophysical Journal Letters, provocând întrebări semnificative în rândul astrofizicienilor, pentru că, conform teoriilor cosmologice contemporane, astfel de structuri imense nu ar fi putut să apară atât de devreme în evoluția universului.

Sistemul binar, catalogat sub indicativul J1602+4228AB, a primit numele hawaiian Nāpōwawāʻenakaulua, expresie care se traduce prin „Două corpuri cerești de un întuneric puternic și nesfârșit, în strălucirea căldurii care reîncarnează energia în univers”.

Citește șiSalvini cere Ucrainei să închidă site listă politicieni anti-ucraineni

Fotografiile arată obiectele în starea lor de la 900 de milioane de ani după Big Bang, în perioada timpurie numită Zorii Cosmici, care a urmat imediat formarea primelor stele și galaxii.

Pe lângă vechimea sa remarcabilă,

Cei doi găuri negre de masă superlativă care susțin quasarii se află la o distanță de 18.100 de ani-lumină, numai o cinci din diametrul galaxiei noastre, Calea Lactee.

În acea fază a universului, dimensiunile acestor obiecte sunt remarcabil de imense: o dintre găurile negre își depășește masa cu 1,5 miliarde de ori cea a Soarelui, în timp ce coechipiera sa ajunge la 400 de milioane de mase solare.

Prin această descoperire, J1602+4228AB se distinge ca fiind cea mai compactă pereche de quasari până în prezent în Zorii Cosmici, iar în plus, reprezintă abia a treia astfel de pereche detectată în această fază primordială.

„Nu există o explicație teoretică definitivă pentru cum poate exista unul dintre acești quasari gigantici atât de devreme în era universului nostru, cu atât mai puțin doi”

a precizat Silvia Onorato, cercetătoare la NOIRLab și coordonatoarea studiului, în un comunicat oficial.

„Am observat Nāpōwawāʻenakaulua într-o perioadă în care universul avea doar a treisprezecea parte din vârsta sa actuală și, în mod uimitor, găurile sale negre supermasive sunt la fel de masive ca cele pe care le vedem astăzi”, a adăugat Silvia Onorato.

Quasarii se formează când în centrul galaxiilor masive, găurile negre supermasive sunt înconjurate de un nor dens de gaz și praf, cunoscut sub denumirea de disc de acreție.

O forță gravitațională colosală provoacă o frecare intensă, ridicând materia la temperaturi extrem de ridicate și determinând discul să lumineze adesea cu intensitate superioară tuturor stelelor galaxiei gazdă simultan.

În cosmosul contemporan, cu o vârstă de 13,8 miliarde de ani, existența acestor colosali este naturală, iar impacturile dintre galaxii ar trebui să genereze în mod regulat perechi de quasari.

Totuși, înainte ca universul să împlinească primul său miliard de ani, apariția lor devine o enigmă.

Potrivit teoriilor consacrate, o gaură neagră trebuie să dureze cel puțin un miliard de ani pentru a aduna materie și a se combina cu alte structuri, până când ajunge la mase de sute de milioane sau miliarde de ori mai mari decât Soarele.

Încă de la intrarea sa în funcțiune, în 2022, telescopul James Webb a continuat să contrazică aceste calcule, identificând quasari activi chiar și la 400 de milioane de ani după Big Bang. Descoperirea unei perechi atât de masive și apropiate la 900 de milioane de ani adâncește și mai mult nevoia revizuirii modelelor despre formarea primelor găuri negre.

Identificarea perechilor de quasari din primele etape ale cosmosului constituie o provocare tehnică deosebită din trei motive fundamentale: perioada de activitate a quasarului asociat unei găuri negre este de lungime relativ scurtă la nivelul cosmic, distanțele colosale determină ca lumina emisă să fie extrem de slabă când ajunge pe Pământ, iar distanța redusă dintre cele două nuclee face dificilă distingerea lor în mod individual.

Grupul condus de Silvia Onorato a detectat inițial un potențial obiect în informațiile din programul Aether al telescopului James Webb, un recensământ extins realizat cu instrumentul NIRSpec, care a găsit până în prezent 200 de quasari timpurii, aproximativ jumătate din totalul celor identificați în această perioad

Prin examinarea semnalului provenit de la obiectul J1602+4228A, oamenii de știință au dedus existența unui partener, pe care l-au numit ulterior J1602+4228B.

Datorită telescopului Gemini North, amplasat pe vulcanul inactiv Maunakea din Hawai’i, s-a putut realiza o confirmare și o delimitare distinctă a celor două surse de lumină, datorită unei ferestre de observație în care condițiile atmosferice erau impecabile.

Nāpōwawāʻenakaulua depășește disputele teoretice pe care le provoacă, oferind comunității științifice o șansă unică de a observa direct.

„Este un mediu cu adevărat unic, un laborator pentru astronomi, unde putem studia modul în care primele galaxii masive și găurile lor negre centrale s-au asamblat prin interacțiuni directe în aceste vremuri timpurii”, a concluzionat Silvia Onorato.

COMENTARII / 0