Un acord negociat rapid ar putea aduce o victorie diplomatică imediată pentru preşedintele Donald Trump, însă problemele tehnice complicate legate de dosarul nuclear ar putea rămâne nerezolvate, potrivit Reuters.
Experiați diplomați europeni, familiarizați cu procesul de negociere cu Teheranul, trag un semnal de alarmă: un acord încheiat în grabă riscă să fie unul superficial, care ulterior ar putea conduce la prelungite și dificile discuții, probabil pentru luni sau chiar ani, cu scopul de a clarifica detaliile legate de programul nuclear iranian și de ridicarea sancțiunilor.
Un înalt funcționar european a exprimat temerea că un acord inițial între SUA și Iran ar putea fi defectuos, generând dificultăți pe termen lung. „Îngrijorarea nu este că nu va exista un acord, ci că va exista un acord iniţial prost, care va crea probleme fără sfârşit mai târziu”, a afirmat acesta. Printre cei opt oficiali care au avut discuții cu Reuters, el a ridicat această problemă.
Citește și„O listă de ţinte”. Garry Kasparov a fost avertizat de serviciile lituaniene și americane de securitate că viața sa este în pericol
Administrația Prezidențială a Donald Trump a răspuns acuzațiilor, prin vocea purtătoarei de cuvânt, Anna Kelly, care a afirmat că președintele are o „evidență a succeselor în negocierea unor înțelegeri avantajoase pentru Statele Unite și cetățenii americani” și că va fi de acord numai cu un acord care „va prioritiza interesele Americii”.
Negocierile actuale au dus la o situație în care diplomații Franței, Marei Britanii și Germaniei se simt excluși, după ce aceste țări au inițiat discuțiile nucleare cu Iranul încă din 2003.
Nu au fost implicați așa cum ar fi trebuit
în procesul decizional, potrivit acestora.
În perioada 2013-2015, un efort comun al acestor națiuni, împreună cu Statele Unite, a dus la negocierea și încheierea acordului nuclear denumit Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA). Acest acord prevedea limitarea programului nuclear iranian în schimbul eliminării sancţiunilor economice.
În 2018, Donald Trump a decis retragerea Statelor Unite din acord, în perioada inițială a mandatului său, considerându-l extrem de dezechilibrat.
La 40 de zile după începerea bombardamentelor, reprezentanții SUA și Iranului au reînceput negocierile la Islamabad la începutul lunii în curs, axându-se încă o dată pe o abordare tradițională: limitări ale capacităților nucleare în schimbul unei relaxări a sancțiunilor impuse.
Se consideră că lipsa de încredere semnificativă dintre cele două părți, coroborată cu abordările distincte în negociere, ar putea rezulta într-un acord lipsit de stabilitate. Diplomații sunt îngrijorați de această posibilitate.
Federica Mogherini a afirmat că realizarea unui acord nuclear cu Iranul într-un timp foarte scurt este puțin probabilă, având în vedere complexitatea și eforturile depuse în trecut.
„Ne-au trebuit 12 ani şi un volum imens de muncă tehnică pentru acordul din 2015. Crede cineva cu adevărat că acest lucru poate fi făcut în 21 de ore?”
Ea a jucat un rol cheie în coordonarea negocierilor dificile desfășurate între 2013 și 2015.
În urma unui posibil acord preliminar, în jur de două aspecte fundamentale ar putea constitui baza acestuia: pe de o parte, un ansamblu de reglementări privind sectorul nuclear și, pe de altă parte, o componentă cu caracter economic.
Chestiunea nucleară continuă să fie extrem de disputată. În acest moment, discuțiile se axează pe rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, care se ridică la aproximativ 440 de kilograme la o concentrație de 60%, substanță ce ar putea fi transformată în mai multe arme nucleare în urma unui proces suplimentar de îmbogățire.
În cadrul negocierilor, s-a discutat despre posibilitatea de a reduce concentrația de uraniu pe teritoriul iranian, sub ochiul atent al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). O alternativă care a fost luată în considerare presupune exportul unei cantități din acest material în străinătate, Turcia și Franța fiind două dintre țările care ar putea reprezenta posibile destinații pentru acest transfer.
În ciuda acestui fapt, Iranul susține cu fermitate că are dreptul de a dezvolta capacități de îmbogățire a uraniului pentru utilizări civile, pe când Donald Trump a făcut publică solicitarea sa privind sistarea completă a activităților de îmbogățire.
În urma unui posibil acord, s-ar putea ajunge la o perioadă de îmbogățire suspendată, după care activitatea ar fi reluată la parametri extrem de mici și strict monitorizată la nivel internațional.
Potrivit diplomaților europeni, activitatea AIEA este extrem de importantă, în special datorită mecanismelor sale de verificare aprofundată și a dreptului de acces complet și nelimitat la toate instalațiile nucleare din Iran.
Accesul la resurse financiare blocate și reactivarea schimburilor comerciale cu Europa sunt obiectivele urmărite de Iran. Negocierile au scopul de a debloca aceste oportunități economice.
În domeniul economic, obiectivul principal al Iranului este recuperarea fondurilor care au fost înghețate în bănci străine, în timp ce o eliminare totală a sancțiunilor ar putea să aibă loc ulterior și ar necesita sprijinul activ țărilor europene, fiindcă regimul de la Teheran consideră că comerțul cu Europa este vital pentru viitorul său pe termen lung.
În urma conflictului izbucnit în regiune, poziția de negociere a Iranului a devenit mai puternică, potrivit diplomaților, deoarece Teheranul a arătat că poate suporta presiunile militare, rămânând în același timp interesat de relaxarea sancțiunilor impuse.
În cadrul discuțiilor anterioare, Iranul a avut o solicitare esențială: o asigurare că nu va fi supus unor atacuri, având în vedere experiența precedentă de a fi fost vizat de către Statele Unite și Israel.
În paralel, națiunile din regiunea Golfului insistă asupra necesității de a integra în discuții atât programul de rachete balistice al Iranului, cât și activitățile desfășurate de grupările aliate în regiune, pe când Israelul propune impunerea unor limite cât mai stricte asupra potențialului militar iranian. Acordul va trebui să ia în considerare aceste aspecte cheie.
Considerând rachetele drept o componentă fundamentală a capacităţii sale de descurajare, Iranul accentuează importanţa acestora în strategia sa militară.
Se consideră, în cadrul oficialităților europene, că discuțiile privind nuclearul cu Republica Islamică Iran sunt de o complexitate și sensibilitate deosebit de ridicate, fiind extrem de tehnice și delicate.
Gérard Araud, fostul negociator principal al Franţei în perioada 2006-2009, a exprimat opinia că procesele de negociere cu Iranul sunt extrem de delicate și necesită atenție la detalii.
În acest context, el a afirmat:
”O negociere cu Iranul este meticuloasă şi subtilă: fiecare cuvânt contează. Nu este ceva ce poţi grăbi”
.
COMENTARII / 0